Preziceri

Analiştii economici fac în această perioadă previziuni. Pe care ar trebui să le numească însă proorociri. Fiindcă la cât de volatil e cadrul fiscal în România, trebuie să fii profet ca să-ţi iasă. Eu prezic că, în 2014, creşterea economică ar trebui să scadă la 1,8%. Un motiv ar fi acela că Bursa va atrage mai puţin “material” investiţional. Inflaţia e la minimum şi probabil va urca la 2,3%, spre sfârşitul anului. Se observă că nu prea se mai ajustează consumul şi atunci scumpirea căldurii şi benzinei se poate transmite în preţuri. Cursul va oscila între 4,45 şi 4,65 de lei/euro, aşa îl văd eu, pentru că - repet - vor intra mai puţini bani pe Bursă. Iar deficitul bugetar, pe care-l estimez la 2,8% din PIB, e “conectat” atât la volumul mai redus de privatizări, cât şi la banii de plătit către FMI. Şi fiindcă tot discutăm de deficite, cel de cont curent se va transforma în excedent: 0,5% din PIB. Asta pentru că economia va continua să vireze “la negru”. Dar nu puternic, fiindcă utilităţile vor rămâne, totuşi, “la vedere”.

Rata şomajului va urca la 7,8%. Fiscalitatea nu încurajează business-ul şi vor intra mai puţini bani în piaţă. Numai din dobânzi mai mici sunt greu de creat locuri de muncă. Aşa că se vor mai distruge câteva, încet, dar sigur. Piaţa imobiliară are potenţial să mai scadă cu 3%. Imobilele nu se vor ieftini mai mult deoarece ne apropiem de momentul când nu se vor mai tranzacţiona deloc. Bursa va creşte, după cum spuneam, mai puţin decât anul trecut, cu 15%. Ar mai fi companii de vândut, dar nu-şi bate nimeni capul să le restructureze.

Sigur că după ce “aruncă” cu cifre, analiştii obişnuiesc să parcurgă şi un chestionar. La întrebarea ce ar trebui să facă urgent Guvernul, răspunsul e: O strategie economică multianuală. În general, planurile guvernamentale ar trebui să depăşească ciclul electoral. Iar la întrebarea cum ar trebui încurajat consumul ca să crească economia sănătos, se poate răspunde că prin acceptarea de deductibilităţi la mărfurile cu impact semnificativ, cele cu care am negociat cu UE să le ajungă preţul “la nivel”. Aceste cheltuieli ar trebui să se deducă din impozitul pe venit. Şi ar fi bine să fie deductibile şi taxele pe proprietate. Dar pentru că bugetul central acordă deductibilităţi, bugetele locale ar trebui să-l degreveze de cheltuielile cu învăţământul şi sănătatea.

E posibil să se reducă CAS? Dacă Guvernul face reformă structurală, da. Însă nu se întrevede aşa ceva. Iar dacă se apucă să se întrebe cineva care-i cea mai mare eroare de politică economică a Cabinetului Ponta, răspunsul e: Care politică economică? E drept că Guvernul a făcut erori, a majorat taxele pe proprietate fără să le aşeze pe baze coerente. Şi de la proprietate la proprietari nu-i decât un pas. Cum să fie ei despăgubiţi? Acolo unde activul există, ar trebui retrocedat. Unde nu, e indicat să se atribuie titluri de stat, care să se poată tranzacţiona.

Mai rămâne o chestiune, la care răspund neîntrebat. Impozitului forfetar ar trebui să se extindă în toate zonele economiei unde aduce o optimizare a cheltuielilor, atât pentru întreprinzător, cât şi pentru stat. Dar, la câte reforme are de făcut Guvernul e greu să mai vorbim şi de asta. De fapt, despre ce am vorbit?