Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Potrivit dreptei, grecii sunt "leneși", "nesimțiți", "nu muncesc", și deci merită să treacă prin penitența austerității. La stânga se aude refrenul marxist că sunt "victime" ale "capitalului" și că datoriile "imorale" trebuie șterse, iar "munca proletarilor" să fie răsplătită la "adevărata ei valoare". Problema este însă că munca nu-i niciodată un scop în sine, ci doar un mijloc pentru atingerea altor scopuri. Ceea ce e valabil chiar și atunci când actul muncii oferă plăcere și satisfacție. Dacă omul își poate permite să aleagă liber între muncă și repaus, nu va alege munca. Nu muncim decât pentru beneficiile aduse de muncă. Dacă putem avea acces la ele fără muncă, vom alege să nu muncim, iar alegerea e perfect legitimă din punct de vedere moral. Imoral e doar să confiscăm rodul muncii altora.
Simplul fapt că muncim nu ne face moralmente superiori față de alții. Nu ni se cuvine nimic pentru că muncim. Beneficiile pe care le obținem de pe urma muncii sunt direct proporționale cu aprecierea pe care semenii noștri o acordă rezultatelor muncii noastre, iar această apreciere are o natură strict subiectivă. Grecii nu sunt nici leneși demni de dispreț, nici victime: muncesc direct proporțional cu stimulentele pentru muncă oferite de sistemul politico-economic în care trăiesc. Iar un sistem care coroborează restricții, bariere și taxe mari pe antreprenoriat și piața muncii cu beneficii sociale generoase și ușor de obținut nu va fi niciodată de natură să stimuleze munca.
