Revoluţii şi reforme

Le e mai bine popoarelor din Africa şi Asia după primăvara arabă? Dar presei româneşti după eliminarea mogulilor? Simt prosperitatea negrii din Zimbabwe şi din Africa de Sud după renunţarea la apartheid? Păi, dacă naţiunile sau categoriile exemplificate nu se bucură de o soartă mai bună, înseamnă că trebuie să readucem în discuţie spusele lui Gustave Le Bon.

Ajutate sau nu din afară, mulţimile acţionează precum microbii asupra cadavrelor.Când edificiul unei civilizaţii e putred, ele conduc la năruirea lui. Astfel au dispărut dictatorii, mogulii ori cei care practicau segregaţia rasială. Problema e însă că civilizaţiile sunt create şi îndrumate de o mică elită intelectuală, niciodată de către mase, ce au o forţă exclusiv distructivă, subliniază Le Bon. Iar arabii, negrii sau ziariştii n-o duc mai bine, fiindcă, după ce masele au demolat, elitele fie n-au existat, fie n-au fost lăsate de junte să reconstruiască.

Ele trebuiau să pună la punct un set de principii, care, urmărite transparent, i-ar fi permis societăţii să ajungă la stabilitate. Dar, fără ca elitele intelectuale să fie propulsate în prim-plan, oamenii s-au apucat să emigreze spre societăţi şi zone stabile.

Aşa au făcut românii. Mulţimea a dărâmat, elita n-a adus stabilitatea, şi după cum emigrează acum arabii spre Europa, la fel au făcut-o înaintea lor ardelenii ce au plecat în Statele Unite la începutul secolului XX în căutarea unei societăţi robuste. După înlăturarea lui Ceauşescu, românii au migrat în străinătate sau la Bucureşti şi în împrejurimile sale (populaţia din fosta comună Voluntari a crescut cu 43% în 10 ani) pentru a obţine stabilitate şi a beneficia de infrastructură superioară. Ca să conchidem, totul se reduce la o chestiune de educaţie, ce constituie apanajul elitelor. Masele doar distrug!