Hotărât lucru, România a fost şi este dintotdeauna o ţară a uriaşelor contraste.
România e ţara unde urlă din toţi rărunchii împotriva arestărilor abuzive cei care au sprijinit masiv şi pus la cale acest mecanism nespecific democraţiilor europene.
România e ţara unde se plâng de prea multe interceptări şi de obsesia naţională generate de acest obicei chiar furnizorii echipamentelor şi softului de interceptare.
România e ţara în care se trag semnale de alarmă pe bandă rulantă despre scăderea natalitatii, dar Guvernul zice că n-are bani pentru a mări un pic indemnizaţia celor ce vor să devina mame.
România e ţara ce n-are o centură a Capitalei sale, într-un şantier ce durează de 12 ani. Dar cheltuie zeci de milioane de euro pe un avion destinat exclusiv demnitarilor.
România e ţara unde există peste 30 de ONG-uri ce pretind că apără drepturile omului. Aceste drepturi fiind declarate chiar de ministrul Justiţiei pus să le apere drept "un lux teorectic". Iar ONG-urile, toate, tac.
România e o ţară superbă, în care potenţialul turistic uriaş nu poate fi valorificat pentru că nu avem autostrăzi.
România e ţara ce poate hrăni încă 2-3 state din potenţialul ei agricol, dar importă masiv produse alimentare.