Să nu uiţi de la mână până la gură

Radu Beligan a fost un munte al talentului, dăruirii pentru scenă, un intelectual de largă respiraţie al culturii pe care o avea. A promovat patima pentru teatru la tinerii actori, i-a sprijinit, a condus o asociaţie internaţională a teatrelor din lumea largă, a pus numele lui colosal pavăză, apărând teatrul românesc de absurdităţile bolşevice. Un teribil exemplu de longevitate pe scenă, chiar și la 93 de ani juca în piese roluri care-l ţineau pe scenă tot spectacolul, le interpreta cu farmecul rafinat de intelectual fără egal, clocotea viaţa în Radu Beligan, cheful lui de a bucura publicul era fără pauză. Nu concepea blazarea posibilă a vârstei înaintate, tot timpul dorea spectacol de scenă, sfidând bătrâneţea. Împlinise 86 de ani când s-a întors de la Paris, entuziasmat de spectacolul unei piese franţuzeşti, romantică, interpretată de Alain Delon şi o parteneră. L-a sunat imediat pe Florin Piersic şi i-a propus să joace şi el rolul, căci îl va egala ca performanţă pe celebrul Delon. L-a momit pe Piersic promiţând că el, Beligan, va traduce din franceză piesa şi o va regiza. 

Florin Piersic s-a lăsat greu, se scuza că nu mai are acelaşi entuziasm din tinereţe, că memoria lui mai are sincope, că la vârstă înaintată nu mai va ţine minte un text atât de lung. La care Beligan, continuând să-l ambaleze în promiţătorul proiect, i-a zis că are el un medicament străin de stimulare a memoriei. Florin a  plecat fără a da un răspuns ferm. Dar, pe drum, a simţit că îl tentează piesa şi i-a telefonat meşterului Beligan să-l întrebe care este denumirea medicamentului pentru memorie, dar răspunsul lui Beligan a fost dezarmant. Bineînţeles, cu o ironie, cu o glumă în răspuns: „Am uitat numele medicamentului de memorie”! Până la urmă, de 10 ani, piesa „Străini în noapte”, de care am amintit, s-a jucat prin toate oraşele ţării, cu succes extraordinar, în care Florin Piersic a excelat, iar meşterul Radu Beligan a fost condeiul şi bagheta de regizor.