Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu-ti scriu un testament, acestea nu sunt invataturile lui Nea Goe din Bragadiru catre fiica sa, nu vreau nici sa-ti vorbesc despre cremele cu care ma ung dupa dus. Nu vreau decat sa-ti cer iertare si sa te rog sa duci tu la capat ce nu am fost eu in stare sa termin. Sa-ti construiesti singura lumea in care vrei sa traiesti, asa cum vrei tu sa fie, in care vor trai si copiii tai.
La revolutie aveam exact varsta ta de acum. Aveam la picioare o lume ranita, in refacere, si deasupra un cer innorat. Credeam ca nu trebuie decat sa privesc in sus si cerul se va limpezi de la sine. Dar n-a fost asa.
Curand a trebuit sa las capul in jos. Am inceput sa ma plang ca sunt fatalmente un invins. Ca fac parte dintr-o generatie de sacrificiu. Vorbesc de o generatie gandindu-ma ca istoria va retine doar cateva nume din randul congenerilor mei. Pe ceilalti ne va ingramadi pe toti in colectivul anonim al generatiei. Istoria nu va retine dragostea parintilor nostri, a fiecaruia, ci va spune ca ne-am nascut prin directiva de partid. Va spune ca am crescut ca niste plante de sera intr-un climat artificial, obisnuiti de mici cu toxinele, ca sa ni se para firesti si necesare cand vom fi crescut mari. Ca, daca mai dura comunismul, am fi fost prima generatie de mutanti, "oameni noi", nascuti si crescuti in comunism. Insa am iesit miraculos din inchisoarea aceea si am tras in noi sevele proaspete ale libertatii. Am crezut ca libertatea asta e un dat, ca nu trebuie sa mai luptam pentru ea o data ce o capataseram. Ne-am inselat. E drept, unii - acela, aceea, celalalt - au vazut lucrurile altfel, dar generatia s-a inselat.
Din zbuciumul anilor '90, ani de cautari, de aclimatizare la democratie, am intrat in tunelul tranzitiei. Si ne-am tot tarat spre luminita de la capatul tunelului pana ne-am ofilit. Am iesit intr-un tarziu palizi si desfrunziti. Dar ne-am intremat iar, stand putin la aer proaspat, dinspre Europa democratica, sub un cer de speranta. Si cand am zis ca e gata, cand sa inflorim si sa facem fructe, la maturitate, a venit peste noi bezna crizei. Si ma tem ca ne va prinde batranetea tot in intuneric si ca nu vom mai apuca sa fim paduri.
Folosesc alegoria asta fiindca fac parte, cum ar spune poeta, dintr-o generatie vegetala a unui popor vegetal. Cu amaraciune admit asta. Era datoria noastra, a tinerilor de dupa revolutie, sa ne facem exact cum voiam, cum ne placea, lumea in care urma sa traim. Si n-am facut-o. N-am dus treaba pana la capat. Ne-am multumit cu un surogat de democratie. Era oricum mai bun decat ceea ce traiseram in comunism. Credeam ca destelenim locuri noi si ca urmam carari nebatute, cand, de fapt, ne invarteam in cerc. Si iata-ne acum, aproape batrani, blazati si fara vigoare, nu departe de punctul de unde am plecat.
Pentru asta iti cer acum iertare.
Pentru asta te rog acum sa ridici armele mele ruginite!
Nu va veni nimeni sa-ti aduca pe tava libertate, respect, demnitate, papica, drepturi. Daca vrei ca talentul si invatatura ta sa valoreze mai mult decat pumnul de buze si ligheanul de sani ai fetelor care ocupa ziarele si televiziunile, trebuie sa te bati pentru asta. Daca vrei sa traiesti in tara ta. Daca te revolta minciuna, prostia, lenea. Daca te-ai saturat sa fii manevrata in calculele electorale, mutata cu pixul dintr-o coloana in alta. Daca nu mai vrei sa fii insultata si umilita de cei pe care ii platesti sa se ocupe de treburile publice. Daca vrei sa fii apreciata pentru ceea ce faci, nu dupa ce masina ai. Eu n-am putut sa te duc intr-o tabara, sa-ti arat tara asta, nicidecum una straina, sa-ti platesc lectiile de chitara, sa-ti sprijin concret ambitiile artistice. A trebuit sa muncesc doar pentru chirie si mancare. Daca vrei sa iesi din conditia de sclav al propriei existente, ca sa-ti traiesti viata din plin, nu te astepta sa vina cineva s-o faca pentru tine. Daca vrei toate acestea, trebuie sa le castigi si sa le aperi, sa tii cu dintii de ele.
Faci parte din prima generatie care nu a cunoscut comunismul. Voi sunteti chemati acum sa hotarati cum va fi ziua de maine. Nu trebuie sa asteptati sa murim noi, decreteii, tot invartindu-ne prin desert, cum s-a tot spus, ci puteti construi in continuare si impreuna cu noi, retreziti la viata de frenezia voastra.
Voi puteti schimba lumea. Nu cu un clic, cu delete sau cu ignore. Viata e in alta parte, cum ar spune un autor pe care voi il pretuiti prea putin, nu in plasma laptopului. Puteti face asta!
Pentru ca eu nu cred ca faci parte dintr-o generatie de tampiti scosi pe banda rulanta de un invatamant desfigurat de atatea interventii estetice. Nu sunteti nici mai destepti, nici mai prosti decat noi, parintii vostri. Insa aveti in plus o bruma de libertate, pe care noi nu am avut-o, va bate alta lumina in geam.
Nu sunt de acord cu ce se spune despre voi: ca sunteti generatia care o arde prin cluburi. Oricum, nu mai tare decat am ars-o noi prin discoteci, parintii nostri si bunicii vostri la ceaiuri si reuniuni tovarasesti, iar strabunicii vostri la hora.
Nu sunteti generatia a carei suprema realizare este incendiarea catorva pubele si spargerea catorva geamuri in centrul Capitalei. Nu tatuajele si metalele din nas va definesc. Nu taierea venelor sub salcii, murmurand cantece triste. Nu te vad plictisita de viata, nu mananci droguri cu lingura, nu visezi sa te mariti cu un fotbalist ca sa nu-ti mai dea dureri de cap ziua de maine, nu lesini de emotie cand vezi un manelist, nu te exprimi in treizeci de cuvinte, te rusinezi cant te cert cu temei, iti spui apasat punctul de vedere cand stii ca ai dreptate, stii sa te bucuri, ai idei pentru care te lupti, altele pe care le combati, ai idealuri, planuri de viitor la care lucrezi teance. Toate astea fac parte si ele din portretul generatiei tale. Plus ca sunteti atat de tineri si frumosi - bineinteles, tu fiind cea mai frumoasa. Aveti totul pentru a spune: ajunge, de aici e partea noastra de istorie!
Dar pana sa va exprimati ca generatie, te rog pe tine intai, tocmai fiindca te iubesc, sa strigi: ajunge, e randul meu acum! Pentru binele tau. Nu lasa sa ti se ia nimic din ce se cuvine. Protesteaza! Revolta-te! Spune ce gandesti! Scrie! Umple internetul cu nemultumirea ta! Fa petitii, reclamatii, mergi pana in panzele albe! Du-te alaturi de prietenii tai, umar la umar, cand aveti un plan comun, o idee comuna. Daca e nevoie, iesi in strada! Eu voi veni sa te sprijin. Voi fi mereu langa tine, ca un scutier devotat, gata sa iau coate si bastoane in locul tau. Nimeni nu mai crede intr-o schimbare facuta de generatia mea, care a schimbat si-a tot schimbat pana a ajuns totul aproape cum a fost. Mergi tu in fata, langa prietenii tai cu inele in buza, fiindca viitorul vostru e in joc. Fa-ti tu o lume asa cum o vrei tu. Si eu, batranul plin de metehne si capricii, voi fi gata sa traiesc in lumea ta. Pentru ca am incredere in tine.
Citește pe Antena3.ro
