Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În revista Cultura, academicianul Augustin Buzura a publicat un editorial intitulat „Mân-dria de a fi slugă”. Este atât de important mesajul cunoscutului disident din perioada comunistă şi a marelui intelectual Buzura, încât reuşesc cu greu să selectez un singur paragraf. Şi totuşi o fac: „Tot într-un anumit tip de slăbiciune trebuie remarcată şi pulsiunea sadică, adică plăcerea de a provoca și celuilalt sau celorlalţi durere. Cei interesaţi de viaţa politică înţeleg foarte bine această nevoie atât de manifestă. Învingătorul nu se mulţumeşte să aibă totul, ci are nevoie şi de suferinţa celor învinşi. La Beciul Domnesc stau nu numai hoţi şi învârtiţi, ci şi adversari, unii nevinovaţi. Alţii, terorizaţi de aceeaşi sete de sânge, îşi aşteaptă rândul la exterminare politică. Ţine aceasta de componenta sadică a învingătorului, despre care vorbeam, sau de un calcul rece, economic? Mai există vreun român bogat care să conteze în vreun top cât de cât serios? Dacă eşti bun pentru ţară, şi nu pentru dirijorii din umbră, există procurori pentru orice evadare din rând şi câte o cucoană care să te anunţe că eşti nelegitim.” Dorința de a face rău a fost într-adevăr marca definitorie a regimului Băsescu. După acest nou obsedant deceniu, apucăturile încă au rămas. Au trecut doar șapte luni. Va învinge dorinţa noastră de a ne corecta, de a reveni la democraţie, respect instituţional şi echilibru decent al puterii? Istoria ultimilor 150 de ani spune că nu. Îmi pare rău, ştiu că e un mesaj pesimist. Dar nu putem con-trazice istoria modernă.
www.radu-tudor.ro
