Solidari cu Antena 3 - Solidari cu Adevărul

Scriu aceste rânduri sub presiunea unui eveniment pe care, nu mi-aș fi închipuit, în ultimii 26 de ani, că am să îi fiu martor. Este vorba despre ordinul mai marilor ANAF de evacuare, în 5 (cinci!)zile a posturilor Antena 3 și celorlalte posturi ale trustului Intact. Ordin care vine, după cum prea bine se cunoaște, în urma unei sentințe pronunțate împotriva fondatorului trustului Intact, profesorul Dan Voiculescu.

Este limpede pentru orice om cu mintea acasă că numai 5 (cinci) zile pentru a multa respectivele posturile de televiziune este un termen dat nu doar fără nici-un temei logic, dar și o dovadă de cinism și o culme a samavolniciei. Așa după cum este tot un fapt de domeniul evidenței că nu sediul (sau,mă rog,,,locația>>)posturilor este ținta reală a habotniciei fără seamăn a ANFIiștilor lui pește prăjit, ci politica lor editorială, în primul special a postului Antena 3. Politică editorială care a dat și dă multe bătăi de cap și mulți fiori reci famigliei lui Traian Băsescu și, de fapt, tuturor cercurilor de interese care au pus gând rău României, demnității și unității sale.

Fără doar și poate, trăim- sau ne place să credem că trăim!- într-un stat de drept , stat membru al Uniunii Europene. Un stat a cărui definiție a fost magistral exprimată de către eminentul om politic, regretatul Ioan Rațiu:<>.

Firește, Antena 3 a deranjat și deranjează, atât pentru că spune niște adevăruri care nu se vor a fi spuse, cât și pentru cum spune. Adică prin franchețea cu care le spune și, mai ales, le argumentează. Care adevăruri pot fi, la rândul lor, contrazise și, dacă este cazul, anulate, știut fiind că nu au fost enunțate ca adevăruri absolute și inatacabile. În acest fel, Antena 3, ca și Jurnalul Național, și-au dobândit demnitatea de a fi adevărate barometre ale stării vremilor și ale realității noastre. Și atunci, vrem sau nu vrem, tot la vorba lui Antonio Gramsci ajungem:<>

Bănuiesc, de pe acum, faptul că mi se va reproșa, pe ton iritat, că ascund ceva despre apartenență politică a lui Antonio Gramsci. Dimpotrivă,știu foarte bine despre ce este vorba dar le mai reamintesc preopinenților și cuvintele procurorului, dictate de către Mussolini însuși:<>.

Păstrez, firește, proporțiile, dar ceea ce se întâmplă acum cu Antenele nu îmi miroase a bine. Fiindcă,judecând lucrurile în funcție de apatia pe care o afișează față de acest abuz incalificabil primii oameni politici ai statului de drept, mă întreb, cu mare îngrijorare, la ce ne-am putea aștepta, de acum încolo, dacă vom mai cuteza să mișcăm în front?

După cum era și de așteptat, samavolnica măsură și comportamentul pur și simplu KGB-ist al birocraților de la ANAF- atenție, amploiați ai unei instituții a Guvernului de tehnocrați!-, a stârnit și va stârni, cu siguranță, foarte multă îngrijorare și o crescândă revoltă. Pe mine,însă, ca simplu observator al faptelor, mă mai intrigă și lipsa oricărei reacții a mediilor civic-democratice , aceleași care, nu mai târziu decât ieri-alaltăieri nu mai pridideau să înfiereze <> pe care îl punea neîngrăditei exprimări și voioasei, liberei cugetări legea inițiată de Liviu Dragnea? Păi dacă prevederile respectivei legi puteau reprezenta atentate la dreptul de liberă exprimare atunci ceea ce au gândit și au făcut ispravnicii politico-ideologici ai ANAF cum se mai poate numi?

Iată de ce cred că, mai ales în aceste împrejurări rușinoase, a fi solidar cu Antenele, în primul rând cu Antena 3, este totuna cu a fi solidari cu Demnitatea și Curajul de spune Adevărul!