Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În vârtejul dezbaterilor pentru Legea off-shore a fost uitată istoria relațiilor cu investitorii străini care au fost interesați de zăcămintele de hidrocarburi din Marea Neagră. Drumul pentru exploatarea petrolului și a gazelor din platoul continental a fost de la început bazat pe o strânsă colaborare cu Statele Unite. Negocierile pentru obținerea de licențe, pentru transferul de tehnologii în domeniile în care România deschisese ambițioase programe erau urmărite de președinții României și Statelor Unite, tema găsindu-și locul în convorbirile avute succesiv de Nicolae Ceaușescu, la București sau Washington, cu Richard Nixon, Gerald Ford, Jimmy Carter. Documentele diplomatice publicate de monumentala lucrare „Trei decenii de relații româno-americane”, coordonată de ambasadorul Nicolae Ecobescu, în editura Fundației Titulescu, sunt relevante și pentru aprecierea corectă a poziției de parteneriat strategic real. În 4 decembrie 1973, la Casa Albă, Ceaușescu, informându-l pe Nixon despre prospecțiunile începute la Marea Neagră, invita firmele din Statele Unite la o colaborare pentru a căuta petrol, adăugând că „pe baza acestei colaborări vom putea livra petrol și SUA”. În1977, Ceaușescu declara: platforma pe care am realizat-o este în Marea Neagră. Avem o societate mixtă pe acest off-shore cu o firmă din Huston. În vizita oficială din SUA din aprilie 1978, Ceaușescu îi ridică lui Carter problema unui sistem simplificat pentru acordarea de licențe. Ministrul Ioan Avram, participant la negocieri, ne spune că atunci s-a deschis accesul la o serie de tehnologii importante pentru industria din România, inclusiv documentația pentru platformele marine fabricate în șantierele din țară. Compania Occidental Petroleum, una dintre cele mai inovative în extracția petrolului, venită în România, propunea colaborarea după modelul folosit în Libia. „Să luăm un mic procent din producție - 15 la sută, restul de 85 la sută să rămână părții române”, oferea Armand Hammer, președintele companiei americane, primit în martie 1980 de șeful statului român.
Cu ce ne vom alege din pungile de gaze naturale din Marea Neagră în condițiile în care companiile care dețin perimetrele au băgat sub preș „modelul libian”? Eliminarea liderului Gaddafi să fi avut legătură cu procentele de împărțire a producției pe care nu voia să le mai schimbe? În acest cadru al analizelor, dacă întrebi cine vrea să-l schimbe pe Dragnea, ajungi la clasica „Pălărie-ntr-un picior/Ghici ciupercă ce-i?”.
Citește pe Antena3.ro
