Cele mai frecvente 11 greşeli comise de şefi în relaţia cu angajaţii lor

Un studiu a arătat că peste 90% dintre şefi au impresia că ei sunt cei mai buni şi atotştiutori din compania pe care o conduc. Cel puţin aşa cred ei. Din acest punct, ei transmit frustrare, resemnare şi lipsa de motivaţie către subalternii lor. Aproape jumătate dintre angajaţi consideră că şefii lor sunt insuportabili. Chestionând antrenori de leadership şi experţi în management, revista germană Focus a întocmit o listă cu cele mai frecvente 11 greşeli comise de şefi în relaţia cu angajaţii lor.

1.Lipsa de laude
“De decenii bune, angajaţii îşi doresc cel mai mult laude, recunoaştere si apreciere din partea şefilor. Cei din urmă uită de multă ori de acest aspect. Ei sunt conştienţi de asta, dar se întreabă mereu: şi pe mine cine mă laudă”, susţine antrenorul de manageri, Lothar Seifert.  “Şefii ar trebui să fie mai atenţi la activitatea personalului şi să aprecieze rezultatele bune. Nu strică din când în când un: felicitări, aţi făcut o treabă bună. Pentru mulţi angajaţi asta înseamnă mai mult decât o mărire de salariu”, consideră expertul în leadership, Ralf Gasche.

2. ”Eu sunt cel mai bun”
De multe ori, şefii preiau sarcinile angajaţilor, considerând că ei ştiu totul mai bine. “ Omule, asta e datoria mea, se gândeşte angajatul. El îşi pierde încrederea în sine după ce vede că muncă îi este preluată. Frustrarea creşte şi nemulţumirea îşi pune amprenta asupra activităţii sale”, motivează Gasche.

3. Confiscarea ideilor angajaţilor
De multe ori, angajaţii se feresc să propună idei şefilor lor. “Angajaţilor le este teamă că şeful le va călca în picioare propunerea. De cele mai multe ori, şefii comentează propunerea astfel: Bine, dar ar trebui să adăugăm si asta, dar şi asta. De cele mai multe ori asta înseamnă o propunere modificată cu cel mult 5%.  Acest “asta şi asta reduce satisfacţia angajatului cu aproape 50%. El a plecat în biroul şefului cu o idee şi a ieşit pe uşă cu alta”, consideră antrenorul de leadership, Peter Holzer.

4. Mania de afirmare
Şefii care sunt într-o goană permanentă după afirmare în faţa subalternilor lor nu cresc în ochii acestora. Aici se adaugă şi abuzul de putere pentru a-i face pe ceilalţi să arate mici pe lângă ei. Şefii se pot afirma, dar pierd motivaţia echipei lor. “De obicei este vorba despre şefi care se tem pentru posturile lor”, comentează Gasche.

5. Criticarea subalternului în faţa grupului
A reproşa anumite lucruri subalternilor este un aspect obişnuit, corect şi uneori obligatoriu, însă nu la adresat unei  singure persoane în faţa întregului grup. “Cei mai mulţi şefi au tendinţa de a critica o singură persoană, de cele mai multe ori chiar în faţa celorlalţi angajaţi. Este o greşeală majoră. Criticile nominale ar trebui să fie adresate doar între patru ochi”, adaugă Seiwert. Există şi polul opus, şefi care nu au capacitatea de a critica, iar atunci aceasta nu este percepută ca atare de către subalterni.

6. Lipsa de autoevaluare
Şefii nu reflectează asupra acţiunilor lor. Cei mai mulţi nu sunt conştienţi sau interesaţi de modul în care sunt percepuţi de angajaţii lor. “Întâlnim tot mai mulţi şefi care se rezumă la: eu sunt aşa cum sunt. Ceilalţi trebuie să se adapteze la persoana mea. Din punct de vedere al angajatului, se dezvoltă sentimente de frustrare, resemnare, chiar teamă în faţa şefului. Pozitiv ar fi ca şeful să fie deschis şi să aştepte un feedback din partea subalternilor săi”.

7. Teama deciziilor importante
Foarte mulţi şefi se feresc să transmită direct decizii importante. De exemplu, într-o discuţie cu angajatul în care acesta ar trebui criticat pentru rezultate proaste. Tot mai mulţi şefi nu îşi asumă transmiterea personală a deciziei de concediere propriului angajat. “Asta se întâmplă când un şef nu ştie ce face şi ce vrea să obţină”, spun experţii.

8. Mania controlului
Lipsa calităţilor de lider îi face pe cei mai mulţi şefi să nu conştientizeze când se impune controlul asupra angajaţilor. “Dacă începi să controlezi prea des un angajat bun şi independent, s-ar putea să se transforme în hărţuire. Controlezi prea rar un angajat slab, o să aibă repercusiuni negative asupra calităţilor serviciului sau produsului final”. “Nu există control 0 şi nici nu se recomandă. Şeful trebuie să fie conştient de capacităţile fiecărui angajat, doar că unii dezvoltă o manie a controlului. Au această nevoie permanentă de a şti ce fac angajaţii lor. Ei cred cu tărie că angajaţii muncesc doar când e cineva cu ochii pe ei. Mania controlului s-a mai diminuat în era digitală, iar noua generaţie de şefi se îndepărtează tot mai mult de această metodă clasică de a conduce”, consideră experţii.

9. Neseriozitate
Şefii care promit ceva şi nu se ţin de cuvânt. Cer, de exemplu, punctualitate de la angajaţi, dar ei întârzie tot timpul. “Pentru mulţi şefi acest lucru pare normal, însă pentru angajaţi este chiar frustrant. La un moment dat, angajaţii nu o să îl mai ia în serios pe şeful lor”.

10. Impredictibilitate
Foarte mulţi manageri se abat de la o linie clară. Ba sunt duri în limbaj şi în comportament, ba au o stare proastă, ba sunt foarte prietenoşi. “Angajaţii sunt obligaţi mereu să se adapteze. Doar aşa pot înţelege ce vrea şeful de la ei şi pot efectua o activitate de calitate”.

11. Lipsa de viziune
Oamenilor le este important să ştie că viaţa şi munca lor au un rost. “Foarte multe activităţi n-au nici un rost. Şefii valoroşi ştiu să umple acest gol. Ei comunică un orizont şi arată ţelul acestei călătorii. Angajaţii vor să ştie de ce activitatea lor este importantă şi care este rostul eforturilor lor. Şefii trebuie să aibă o viziune, dar tot mai puţini sunt în stare de asta”, este concluzia experţilor.