Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
90 de restaurante, birturi, terase, incinte şi vreo 10 cantine mari, de întreprindere. Cam atât avea în grijă Constantin Rudu, cel care se ocupa de aprovizionarea planificată la direcţia comercială pentru alimentaţie publică a Sectorului 2 din Capitală.
"La vremea aceea, repartiţia fondului de marfă venea de sus şi-n baza ei îţi făceai contractele cu furnizorii!", ţine să precizeze de la început. Încercăm să aflăm cum se pregăteau, de exemplu, restaurantele din Bucureşti să întâmpine anul 1989.
"În primul rând, nu putea organiza oricine orice voia. Revelioane aveau voie să facă numai restaurantele speciale şi de categoria I. La noi, la Sectorul 2, erau puţine. Între ele: «Brotăcei» (în Parcul 8 Mai), Olimp, Riviera, Mediaş, Mioriţa, Izvorul Rece, Diham... Pe lângă aceste revelioane, de la fiecare sector se mai organiza cel de la EREN (Expoziţia Realizărilor Economiei Naţionale, actualul Romexpo – n.r.), unde întreprinderea noastră avea 600 de locuri, a zecea parte din total. Acolo, trebuia să ne ocupăm de toate: mobilier, mâncare, servire la mese. Eram verificaţi de Direcţia Comercială şi de Securitate."
Meniurile se făceau la nivelul restaurantelor, apoi erau prezentate la Direcţie, unde erau aprobate. Dacă venea cineva cu 300 g de carne la porţia de friptură, de exemplu, era redusă la 120 g. "Ce, bă, cât crezi că poate omu’ să mănânce?", întreba câte unul dintre cei responsabili cu aprobările. Ce se punea pe masă? "O gustare rece: caltaboş, tobă, lebăr, măsline, brânzeturi. Apoi: o bucăţică de carne, un cârnăcior, un piept de pasăre, o pulpă de pui, o sarma... Toba, lebărul, cârnaţii se făceau de măcelari. Era unu’ Fodor, la restaurantul Diham, un ungur din Covasna... Făcea ăsta nişte olteneşti extraordinari, de-ţi plesneau în mână! Calitatea unor produse de atunci întrecea calitatea celor de acum... Până şi cârnaţii cu soia erau mai buni decât cei de azi! Produsele deficitare – un salam de Sibiu, un whisky, o alună – se repartizau mai mult «la Turism» (direcţie care avea în Bucureşti 24 de restaurante specializate, unde se servea mâncare internaţională, pentru străini – n.r.). Noi aveam repartiţie numai ce cădea de la ei. Dar puneai pe masă un salam de vară, uscat, un muşchi ţigănesc, o şuncă de Praga... erau parfum! Nu aveai icre negre, dar puneai de crap, de ştiucă. Şalăul era un peşte nobil pe-atunci! Nu lipseau vinurile, apa minerală, votca. Whisky nu prea era în meniul de Revelion, că ridica preţul mult şi nu-ţi mai venea lumea!"
