Aici, copiii imbatranesc mai repede

27 Sep 2004 • 00:00

SECRETELE DELTEI - VIATA MILANEZILOR

Aflat pe fostul curs al bratului Sulina, satul de lipoveni Mila 23 traieste acum mai mult din turism decat din pescuit. O parte dintre traditii s-au uitat si chiar si lipoveneasca este acum vorbita de tot mai putini oameni. In casa celui mai cunoscut "milanez", Ivan Patzaichin, iubitorii Deltei vin an de an sa se relaxeze. Pe cursul vechi al bratului Sulina, pe unul dintre cele doua "mameloane" ocolite de navele care se grabesc spre mare, satul Mila 23 isi asteapta cuminte turistii. Doar asta le-a mai ramas milanezilor, cum li se spune locuitorilor de aici. Nu s-ar putea spune insa ca o duc rau din turism.

In spatele digului construit imediat dupa Revolutie se ascund casele din vatra veche a satului. Au mai ramas putine. Oamenii satui de atatea revarsari de ape si-au demolat locuintele si le-au mutat cativa metri mai sus, departea de furia Dunarii. Dupa construirea digurilor, oamenii au ramas sus, pe platforma. Nu si-au mai demolat casele nou-construite.

ELEVII. Scoala generala, cu opt clase, a ramas de veghe la malul Dunarii. "Cu tot cu gradinita avem aproape 70 de copii, din care elevi sunt vreo 50. Sunt sase profesori si doi invatatori care lucreaza simultan cu cate doua clase", povesteste profesoara de matematica Emanuela Trofimov.

Trasaturile tinerei profesoare tradeaza originile ei lipovenesti. "Din cei aproape 600 de locuitori de aici, aproape 400 sunt lipoveni", spune Emanuela. La scoala, lipovenii nu isi studiaza limba ca limba materna.

Ar fi foarte dificil la terminarea clasei a opta, la examen. Si atunci, limba in care cantau strabunii lor la sarbatori, limba in care isi cantau bucuriile sau tristetile este, incetul cu incetul, uitata. Daca acum cateva zeci de ani lipovenii vorbeau cu copiii lor in limba romana pentru ca acestora sa nu le fie greu la scoala, acum fiecare parinte incearca sa transmita mai departe graiul lor.

SCHIMBARE. Distanta dintre casele construite in vatra noua, sus pe platforma, este mica. Nu este nevoie de strazi late. Masina este una singura si "aceea este la reparat". N-ai cum sa te pierzi in labirintul de alei prafuite pe care doar copiii au loc sa mearga cu biciclete.

Chiar daca faci stanga, chiar daca faci dreapta, oricum ajungi la apa. Apa care ii inconjoara pe locuitorii Deltei, le da de mancare. De cateva zile s-a schimbat concesionarul din zona. Nu prea ii stiu numele. Ce e important pentru ei e suma pe care acestia o platesc pentru kilogramul de peste. Si cum in ultima vreme aceasta nu a fost foarte mare, oamenii au inceput sa se ocupe tot mai serios de turism. Au facut imbunatatiri caselor lor, le-au dotat cu bai si bucatarii ultramoderne, pentru turistii cu bani. Sau le pastreaza curate pentru cei cu venituri mai mici, dar care obisnuiesc sa vina in Delta.

"S-au construit multe case noi. Si au niste bai ca in "Nekerman". Sunt mult mai evoluati decat noi", spune un locuitor al comunei Crisan. In Mila 23 exista o singura biserica, lipoveneasca de stil vechi, iar slujba se tine inca in slavona.

La casele romanilor vine un preot din Crisan, comuna de care apartine satul, sau preotul unei manastiri din Delta. La lipoveni nu este necesar ca preotul sa fi absolvit seminarul. Este ales dintre oamenii cu chemare. Acum nunti sunt putine, cam una, doua pe an. Nici cimitirul nu pare foarte folosit, dupa buruienile mari de pe morminte. Si incet-incet saracia si izolarea lor in mijlocul Deltei ii risipesc pe lipoveni din Mila 23. (Cristian Petru)

PESCUITUL LA BUTUC

Pescarii de la Mila 23 au o reteta infailibila care le asigura o captura dolofana de peste in timpul iernii. Toamna, cam pe timpul acesta, ei taie o salcie marisoara. O duc la malul apei si o scufunda in Dunare. Nu oriunde, ci fiecare in dreptul casei sale, cam pe unde-si "parcheaza" barca. O scufunda asa cum este trunchiul cu crengi cu tot. O priponesc bine si-o lasa in plata Domnului. Pestele mare vine "in recunoastere" si tine minte. Apoi, iarna, crapii durdulii se ascund sa "hiberneze", adevarat ciorchine viu. In zile numai de ei stiute, cand este ger afara, locuitorii Milei 23 inconjoara cu setci butucul si culeg zeci de kilograme de crap, fructul salciei sacrificate.

CASA LUI PATZAICHIN, OBIECTIV TURISTIC

Cel mai cunoscut "milanez" este Ivan Patzaichin. Fostul campion la kaiac-canoe nu a mai trecut de multa vreme prin satul sau, dar casa in care s-a nascut si a copilarit este inca in picioare, de straja la malul Dunarii, asteptandu-l parca pe marele campion. Familia acestuia nu s-a temut de furia apelor, asa ca nu s-a mutat in vatra noua. Parintii lui Ivan Patzaichin au murit de ceva vreme. Mai traieste doar mama sa vitrega, careia nu ii place sa vorbeasca cu ziaristii. "S-au scris multe minciuni, au fost rastalmacite vorbele noastre. S-a scris ca fosta casa a lui Ivan se darama si alte neadevaruri. Si atunci am hotarat ca e mai bine sa nu mai vorbim cu presa", explica fratele vitreg al campionului. Ne arata casa darapanata, care a fost filmata si fotografiata de mai multe ori si in care se spunea ca locuise campionul. Arata totusi si adevarata casa in care s-a nascut Ivan Patzaichin. Acum este plina de turisti. Vara, mama vitrega a acestuia primeste in curtea sa iubitori ai Deltei. Prin curte, un trotuar ingust duce la camerele locuintei. Nu este o casa mare, tocmai buna pentru o femeie batrana si pentru turistii care vin din cand in cand. Intr-una dintre camere, deasupra patului ocupat de unul dintre turisti, sta un portet al lui Ivan Patzaichin de cand acesta avea doar 18 ani. Casa nu sta sa cada, "mai rezista inca 100 de ani", spune fratele vitreg al campionului.

Foto