x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special "Am vorbit fără să ştiu că-i tata!"

"Am vorbit fără să ştiu că-i tata!"

de Paula Mihailov Chiciuc    |    03 Mar 2008   •   00:00
 "Am vorbit fără să ştiu că-i tata!"

Aurora-Florina Moruzov dezvăluie amănunte inedite din viaţa părintelui său
Despre întemeietorul serviciului de informaţii din România – Mihail Moruzov – s-au scris puţine cărţi şi câteva articole de presă. În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, unicul său urmaş, fiica Aurora-Florina Moruzov, povesteşte despre viaţa sa marcată de personalitatea unui tată pe care nu l-a cunoscut, dar pentru a cărui nume continuă să lupte.


Aurora-Florina Moruzov dezvăluie amănunte inedite din viaţa părintelui său
Despre întemeietorul serviciului de informaţii din România – Mihail Moruzov – s-au scris puţine cărţi şi câteva articole de presă. În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, unicul său urmaş, fiica Aurora-Florina Moruzov, povesteşte despre viaţa sa marcată de personalitatea unui tată pe care nu l-a cunoscut, dar pentru a cărui nume continuă să lupte.

  • Cum vi-l amintiţi pe tatăl dvs.?

Eu nu l-am cunoscut pe tata. În toată viaţa mea l-am văzut de doar trei ori.

  • Cum s-a întâmplat?

La scurt timp după căsătoria părinţilor mei – Mihail Moruzov şi Maria Anton –, mama a avut un accident cu trăsura şi a rămas paralizată. Atunci s-a înţeles cu tata să se despartă, pentru a nu-l încurca în meseria sa. În 1932, când eu aveam 7 ani, au divorţat legal. În ceea ce mă privea pe mine, au făcut o înţelegere ca eu până la 18 ani să stau cu mama şi după majorat să decid cu cine vreau să rămân. Dar nu am mai apucat. Tata a murit când aveam eu 14 ani şi jumătate.

Sub urmărire

  • Povestiţi-ne în ce împrejurări l-ai văzut…

După ce s-a despărţit de mama şi s-au înţeles să rămân la ea, un frate de-al mamei mi-a devenit tutore. Mult mai târziu, şi fără să ştie mama mea, am aflat că unchiul meu avea tot interesul să-mi fie tutore, deoarece primea bani din partea tatei pentru îngrijirea mea. Eu, ca şi copil, am fost foarte nebunatică, şi mama era disperată... De aceea s-a gândit împreună cu unchiul meu – tutorele – să mă trimită la internat, undeva cât mai departe, la Sighetul Marmaţiei, ca să mă mai liniştesc. Dar tata le-a propus să mă trimită la Odorheiul Secuiesc, unde vărul meu Veniamin Moruzov urma şcoala militară. Tata spera ca noi doi, copiii, să ne cunoaştem, căci tata dorea să-l înfieze pe Veniamin. Însă la Odorheiul Secuiesc nu mai erau locuri. Aşa am ajuns la Centrul de iniţiere al străjerilor de la Sfântul Gheorghe, în Covasna. Acolo venea mereu Sidorovici, comandantul străjerilor (generalul Teofil Sidorovici a fost comandantul organizaţiei carliste "Straja Ţării", fratele comunistei Alexandra Sidorovici, soţia lui Silviu Brucan – n.n.). Şi într-o zi venind la noi la şcoală, unde eu eram şef de cuib, m-am prezentat: "Sunt străjera Moruzov Aurora!". El s-a uitat la mine şi, probabil, pentru că semăn foarte mult cu tata, a întrebat profesoarele dacă am vreo legătură cu Mihail Moruzov. I s-a răspuns că da, sunt fiica lui. Întâlnindu-se cu tatăl meu, i-a vorbit foarte frumos despre mine, ceea ce contrazicea ce îi spusese unchiul. Şi tata s-a hotărât că vrea să afle adevărul despre cum eram eu de fapt. Asta aveam să o aflu mult mai târziu, când printre lucrurile tatălui meu s-au găsit două dosare în care erau rapoarte despre mine date de poliţişti şi fotografii.

  • Eraţi urmărită, filată cum se zice. Ce aţi simţit când aţi aflat că tatăl dvs. v-a urmărit?

Mi-a făcut plăcere, pentru că asta înseamna că totuşi a ţinut la mine. După venirea vacanţei de vară trebuia să plec acasă. M-am dus la agenţia de voiaj să-mi iau bilet. La agenţie, un domn m-a întrebat unde merg. I-am spus că la Constanţa. "A, deci treci prin Bucureşti, a spus el. Uite, eu trebuie să aştept pe cineva. Fii drăguţă, cumpără-mi şi mie un bilet. Cu ce clasă călătoreşti?" Călătoream cu clasa I, datorită tatălui meu. Am cumpărat biletele, cu locuri în acelaşi compartiment. Am călătorit împreună până la Bucureşti. Era ceva în ochii lui, dar eu nu înţelegeam că semăna cu mine. Era tatăl meu.

  • Cum aţi aflat că-i tatăl dvs. dacă nu îl cunoşteaţi?

Mai târziu, tata a luat legătura cu mama şi i-a spus că el a fost, dar mama nu mi-a mărturisit atunci. Când am ajuns la Bucureşti m-a întrebat când plec la Constanţa. Am răspuns că dimineaţă. "Şi unde stai la noapte?", m-a întrebat. "În gară", am răspuns. Şi atunci mi-a zis: "Uite, pentru că ai fost atât de drăguţă cu mine, eu te invit să stai la hotel, pe cheltuiala mea, şoferul meu te va plimba în seara asta prin Bucureşti, să vezi oraşul, iar mâine, după micul dejun, te va conduce la gară şi pleci la Constanţa". Am avut o încredere oarbă şi totul s-a petrecut întocmai. Când i-am povestit mamei mele m-a certat cum de am putut să am atâta încredere.

Întâlnirile tată-fiică

  • Asta a fost prima întâlnire?

Nu, prima dată când l-am văzut aveam vreo 6 ani, l-am văzut doar din spate. Era de Ziua Marinei (15 august, Sfânta Maria – n.n.) şi venise la Constanţa Regina Maria. Noi, copiii, fugeam în port să o vedem. Şi, la un moment dat, după ce a trecut Regina cu alaiul său, vărul meu, Veniamin, a strigat: "Uite-l pe tatăl tău!". Numai că el se întorsese deja cu spatele şi nu l-am văzut. Apoi, l-am mai văzut o dată acasă, la Constanţa. Într-o zi, mergând către casă dinspre mare, un domn cu mustaţă şi cu pălărie, dar ai cărui ochi iar îmi spuneau ceva, m-a întrebat dacă ştiu unde-i Liceul "Mircea cel Bătrân". Liceul era în apropierea casei noastre şi m-am oferit să-l conduc, pentru că mergeam în aceeaşi direcţie. Pe drum am discutat cu el...

  • Ce vorbeaţi?

Diverse, mă întreba de şcoală, dacă îmi place marea, iar eu care ador marea i-am tot povestit că e frumoasă şi cum o admir, că e cea mai bună prietenă a mea... I-am povestit apoi mamei. Abia după ceva timp mama mi-a mărturisit că fusese tata.

  • Dar mama dvs. ce vă povestea despre el?

Mama a vorbit frumos despre el dintotdeauna. Cât eram mai mică îmi spunea că tatăl meu este plecat, dar că o să vină, că e un om extraordinar. Înainte de ultima lui plecare în străinătate i-a spus unchiului meu că intenţionează să vină la Constanţa să mă vadă şi să-mi vorbească. Unchiul nu mi-a spus şi ne-a trimis pe mine şi pe mama la nişte fini, într-o comună. Tata a venit, m-a căutat şi la Constanţa, şi la Tulcea, dar nu m-a găsit. Când s-a întors din străinătate deja venise Antonescu la putere, de la graniţă i s-a transmis să nu se întoarcă în ţară, pentru că Ion Antonescu ar putea da ordin să fie arestat. Tatăl meu a zis că nu poate, deoarece promisese că va avea grijă de Mihai.

  • Când aţi aflat că omul pe care l-aţi întâlnit era tatăl dvs.?

La 14 ani, când tata i-a spus mamei că vrea să mă cunoască, mama mi-a mărturisit tot.

  • Dar dvs. ştiaţi cine vă este tatăl şi cu ce se ocupă?

N-am ştiut nimic. Pentru mine, tata era la Bucureşti. Şi când făceam câte o nebunie, mama mea zicea: "Acum îţi dau un geamantan şi te duci la tatăl tău". Şi era un geamantan mare de tot şi eu îi spuneam: "Dă-mi adresa, că mă duc". "Ei, da, lasă că poate nu o să-l găseşti, te trimit mâine." Şi a doua zi nu se mai discuta.

  • Dar la şcoală nu vă întrebau copiii?

Nu, iar dacă mă întrebau: "Ce face tatăl tău?". Eu răspundeam: "Taie frunze la câini". Ştiţi de ce? Pentru că eu vedeam animalele că mâncau iarbă. În capul meu, el era ceva doctor veterinar şi ajuta animalele. Aveam impresia că, dacă taie frunze la câini, îi ajuta să se vindece. Mi se părea ceva extraordinar.

  • Probabil că nu v-a vizitat din dorinţa de a vă proteja.

Sunt convinsă.

Moruzov – omul

  • Ce studii a urmat Moruzov?

Nu ştiu realitatea. E ceva dubios. Unii spun că nu ar fi făcut decât liceul, alţii că ar fi fost autodidact.

  • Cum s-a întâmplat să se apropie de activitatea de informaţii?

Întâmplător, el fiind la Tulcea, cunoştea mai multe limbi, printre care şi bulgara şi câteva dialecte ruseşti. A auzit o convorbire între doi ruşi, care discutau despre o revoluţie pe un vas – Potemkin – în Constanţa. El a anunţat Poliţia – i-a ajutat şi a intrat în branşă. Această informaţie se află şi într-o carte scrisă de vărul meu primar Veniamin Moruzov împreună cu Ion Pavelescu ("Enigma Moruzov, cel mai mare spion din istoria României", 1993 – n.n.).

  • Se spune că era misogin şi foarte rece cu femeile. E adevărat?

Nu pot să vă spun, dar să ştiţi că mama mi-a vorbit întotdeauna foarte frumos de el. Era un om foarte tăcut, nu şi în familie. Iar când vorbea, vorbea doar despre lucrurile esenţiale. Nu-i plăcea să fie fotografiat, de aceea există prea puţine poze cu el. Nu înjura niciodată. Era un om foarte bun, dar şi dur. Eu mai cred că şi meseria i-a impus acest comportament. După accidentul mamei de care v-am povestit, tata nu a divorţat imediat. S-au separat în 1925 şi au divorţat în 1932. Chiar am cunoscut-o pe cea de-a doua soţie a tatălui meu (Teodora Săndulescu, profesoară de franceză, de care a divorţat în 1938 – n.n.).


  • Ce ştiţi despre simpatiile politice ale tatălui dvs.? Fusese îngropat în uniforma Frontului Renaşterii Naţionale...

Despre simpatiile lui politice nu pot să ştiu, cred că era cu toată lumea datorită meseriei lui.

  • Era bogat?

A fost foarte bogat. Se mai spune că a făcut spionaj şi contraspionaj. Într-adevăr, a avut foarte multe medalii din ţări străine, dar şi din partea statului român..

  • E adevărat că îi ura pe ruşi, pe sovietici? Era totuşi de origine rusă...

Nu ştiu, nu-i ura pe ruşi, numai că el şi-a iubit foarte mult ţara şi şi-a dat viaţa pentru ea. A fost un mare patriot.

Averea

  • Ce s-a ales de bunurile lui?

După război am căpătat averea înapoi, dar apoi a fost reconfiscată în 1948, la naţionalizare. Într-o zi au venit după mine la Constanţa nişte indivizi de la Ambasada sovietică şi m-au obligat să semnez un act precum că eu cedez casa din Str. Toma Stelian nr. 2, pe care ei o luaseră oricum prin daune de război de la foşti demnitari. Ei au avut interesul să preia casa, aflată chiar lângă Ambasada URSS. Sau chiar tatăl meu o cumpărase tocmai din acest motiv. În spatele casei a locuit un prieten de-al tatălui meu, Prodanoff, iar în partea dreaptă de la şosea era o casă cumpărată tot de tatăl meu pe numele lui Flamaropol, un prieten de-al său din Tulcea. Mai târziu, el şi-a făcut act de vânzare-cumpărare şi şi-a recuperat partea din faţă. Între timp, el a decedat, această locuinţă a fost preluată de Ambasada sovietică, iar eu am fost obligată să plătesc la sfârşitul procesului pe care l-am avut cu statul român o taxă de moştenire pentru toate casele lui şi ale rudelor – 81 de milioane. O sumă pe care eu nu o puteam plăti. Şi atunci m-am gândit ce-ar fi să cer să mi se dea nişte bani pentru bunurile din casă din partea Ambasadei sovietice. Ruşii mi-au zis că îmi vor da 29 de milioane ca un fond de ajutor. Şi le-am spus că nu mă interesează nici un ban, ci o chitanţă prin care să demonstrez că cele 81 de milioane au fost achitate, ca eu să pot scăpa de această datorie către stat. Au fost de acord. În ’51, când am devenit majoră, mi s-a cerut să semnez actul de vânzare-cumpărare. Aşa s-a terminat cu casa de la şosea.  

  • Şi celelalte proprietăţi?

După ce s-a terminat procesul, mi s-a dat ca un fel de ajutor că am dus acest proces, jumătate din casa bătrânească de la Tulcea, unde au locuit bunicii mei, împreună cu vărul meu Veniamin – jumătate-jumătate.

  • Aveţi cunoştinţă dacă tatăl dvs. a lăsat vreun testament?

Nu, dar nici nu cred că el şi-a imaginat că la 53, 54 de ani va muri. În casa lui nu s-a găsit nimic. Ceea ce mă doare foarte tare este că unele lucruri care s-au scris nu au fost bine documentate. Dacă cineva aducea o informaţie tatălui meu i-o plătea, dar o păstra până când informaţia se adeverea.

  • Se ştie că Moruzov fusese ajutat în munca sa de informaţii de toţi fraţii, folosiţi în diverse acţiuni.

Pe absolut toţi şi chiar şi pe unele dintre soţiile lor. Plecau împreună prin ţară şi prin străinătate. Soţia fratelui lui, Ioan Moruzov, Vilma, a fost şi închisă din cauza tatălui meu. A fost arestată după moartea tatei.

  • Deci făceau mici acţiuni de spionaj. De unde ştiţi despre această implicare a familiei în serviciul de informaţii?

Chiar de la unii dintre membrii familiei. Dar să ştiţi că a ajutat nu doar familia, ci orice om care venea la el şi îi cerea ajutorul. Tot ce a făcut tatăl meu a fost făcut din banii lui…

  • De unde avea atâţia bani?

Dacă erau fonduri speciale, la proces nu ar fi avut ce să justifice. Numai că la proces s-a spus că el se justifica numai faţă de Rege. Numai Regele îi dădea ordine şi bani, ceea ce era secret. El nici leafa nu şi-a luat-o, că avea leafă de simplu funcţionar. După ce am devenit majoră mi s-a dat pensia lui pe zece ani.   

 

  • Nu există, prin urmare, dovezi de provenienţă a averilor sale...

A avut moşia, de unde câştiga, avea şi moşia de la Buda, unde existau locuri de întâlnire pentru interesele lui. Şi la Băicoi – unde avusese o casă care s-a vândut. Practic, proprietăţile sale personale le folosea în interes de serviciu.

  • Ori invers. Proprietăţile de serviciu erau prezentate ca personale. Ce-aţi putut recupera?
După proces mi s-au restituit nişte lucruri. Majoritatea lucrurilor tatei se aflau la Palatul Cotroceni, în pod. Jumătate de pod era ocupat cu lucrurile sale, jumătate cu lucrurile Lupeascăi. Cu o parte din lucruri a fost mobilată Casa Oaspeţilor Străini de pe Aleea Alexandru. E un palat brâncovenesc, unde eram chemată în fiecare an să asist că se făcea inventarul lucrurilor. Eu nu iscăleam nimic, doar asistam. Ţin minte că la intrare erau un covor din mătase, cu animale, un birou cu mobila tatălui meu din mahon negru, un covor chinezesc, tot al tatălui meu. Covorul avea o arsură de 0,80 cm – iată ce ţin eu minte! – despre care se scria la inventar că fusese făcută de ţigara lui Broz Tito.


Pionierat

Mihail Moruzov a înfiinţat "lumea secretelor" din România primei jumătăţi a veacului trecut. Însăşi viaţa lui a rămas un mister. Multele opinii exprimate în legătură cu şeful sau omul Moruzov sunt contradictorii. Prima enigmă, desluşită însă de fiica sa, Aurora Florina, este data naşterii. Deşi istoricii şi cercetătorii dau ca zi a naşterii sale 8 noiembrie 1887, certificatul său de naştere indică data de 18 septembrie acelaşi an. Om misterios din fire, Moruzov stârnea curiozităţi şi zvonuri. Cert este că nici măcar colaboratorii nu ştiau mai multe, speculaţiile despre originea şi activitatea sa aprinzându-se cu timpul. Mihail Sturdza, fost ministru de Externe în statul legionar, spunea despre Moruzov că avea "origini dubioase", opinând chiar că fusese "comisar sovietic la Harkov", un "venetic" pus de Carol al II-lea în postul cel mai de încredere din toată administraţia civilă şi militară. Cariera sa a început în 1917 (în plin război mondial şi revoluţie bolşevică), când, trimis de Statul Major al Armatei, a organizat prima structură de informaţii a României – Brigada de siguranţă a Deltei Dunării sau Echipa de Siguranţă a Deltei. Atunci s-a hotărât crearea unui serviciu secret paralel cu Statul Major al Armatei, cu angajaţi civili. Consiliul Superior de Apărare a Ţării a aprobat, iar la 1 mai 1925, în fruntea noului "Serviciu Secret de Informaţii", a fost numit Mihail Moruzov. Tot lui i-a revenit, în 1928, sarcina să elaboreze un proiect de reorganizare după modelul serviciilor din SUA, Franţa sau Anglia.


Cel mai bun

Colegii lui Moruzov îi cunoşteau concepţia despre munca de informaţii: "O organizaţie de spionaj, cunoscută într-o ţară, nu mai este periculoasă atât timp cât este urmărită, mai ales în faza de organizare. Este mai periculos să o distrugi, pentru că va lua naştere o alta pe care nu o vei mai cunoaşte". Moruzov dispunea şi de informatori plătiţi şi aleşi "pe sprânceană" din mediile cele mai diverse: Horia Sima, plătit cu 200.000 de lei pe lună, prinţesa Caragea, despre care se spunea că ar lucra pentru mai multe servicii de informaţii, Mitiţă Constantinescu, pe numele său adevărat Dumitru Constantinescu, economist şi om politic liberal, Victor Iamandi, informatorul care avea în "vizor" familia Brătienilor, de care era apropiat ca deputat liberal, maiorul Cristea Nicolae, viitor prefect al Capitalei (1944-1945). În munca de spionaj şi contraspionaj, Moruzov a organizat unele dintre cele mai eficiente reţele. Reţeaua de la Târgu-Mureş, de exemplu, a funcţionat nedetectată în toată perioada ocupaţiei horthyste (1940-1945); reţelele din Chişinău şi Cernăuţi furnizau informaţii din timpul ocupaţiei sovietice din Basarabia (1940-1941). Secretarul lui personal, Ştefan Enescu, spunea că "Moruzov afla cele discutate cu uşile închise în Sovietul Comisarilor Poporului din URSS faţă de noi", iar maiorul Robert Bishop, ofiţer american de informaţii, lăuda dosarele SSI, care "conţineau cea mai grozavă culegere de date despre sovietici din toată Europa, cu excepţia dosarelor găsite în Germania. Prezentau o colecţie continuă de date, începând cu primul război mondial".


Bani albi din icre negre

Subalternul lui Moruzov la Biroul de Studii al SSI, Nicolae D. Ştefănescu, viitor director general al SSI (martie-iulie 1945), a povestit pentru Magazin Istoric faptul că în epocă se ştia că Moruzov îşi suplimenta veniturile făcând afaceri cu peşte şi cu icre negre. Peştele "provenea" din Delta Dunării, unde Moruzov avea  în arendă câteva bălţi. Gurmand, şeful informaţiilor româneşti, cunoştea toate sortimentele de icre negre. În Bucureşti era asociat cu Luchian, patronul luxosului magazin de caviar. Restaurantul său preferat, după cum ne-a mărturisit fiica sa, era Continentalul, unde avea chiar o farfurie "specială".



Nu rataţi!
Aurora Florina Moruzov e convinsă că Ion Antonescu a fost vinovat de moartea tatălui ei.


×