Legea răspunderii magistraţilor: 27 de încercări şi nicio reuşită    

Timp de trei legislaturi consecutive, Parlamentul României a evitat să introducă, prin lege, răspunderea penală, administrativă și materială a procurorilor și judecătorilor care comit erori judiciare sau care acționează cu rea-credință și  gravă neglijență în cauzele penale sau civile pe care le instrumentează. Zeci de inițiative legislative propuse de diverși parlamentari sau chiar de grupuri mai mari de senatori și deputați, pentru modificarea Statutului magistraților, începând cu anul 2005, au fost fie respinse, fie retrase din Parlament. Fără excepție, toate inițiativele care vizau răspunderea magistraților au fost avizate negativ de către Consiliul Superior al Magistraturii. Și toate au fost picate la vot. O singură propunere, inițiată de un deputat independent, a trecut de Camera Deputaților, prin adoptare tacită, în luna octombrie și se află, în prezent, în dezbatere la Senat. Rezultatul acestei apatii a costat, doar în 2015, statul român peste 8 milioane de euro, în urma condamnărilor primite la CEDO. Deși, atât în campania electorală, cât și după finalizarea alegerilor din 11 decembrie, majoritatea reprezentanților partidelor care au intrat în noul Parlament clamează necesitatea introducerii unei legi a răspunderii magistraților. Până în prezent, din programele politice ale partidelor lipsește acest obiectiv.

În timp ce România este condamnată, pe bandă rulantă, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru nerespectarea unor drepturi, cum ar fi acela al unui proces echitabil, orice intervenție legislativă care să atragă răspunderea procurorilor și judecătorilor pentru săvârșirea unor asemenea fapte, transpuse în hotărârile sau deciziile luate, a fost ocolită cu obstinență de către Parlament.

Doar șase propuneri vizau răspunderea pentru erori judiciare

În ultimii 12 ani, numai la Camera Deputaților au fost iniţiate nu mai puțin de 27 de propuneri sau inițiative legislative care vizează modificarea celebrei Legi nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, legea de căpătâi a magistraților din România. Din totalul acestor 27 de inițiative depuse, în intervalul 28 decembrie 2004 – 21 iunie 2016, doar nouă propuneri s-au transpus în legi adoptate de Parlament, care au modificat, în anumite puncte, acest Statut al magistraților. O propunere a fost retrasă chiar de către inițiatorii ei, la nici două luni de la depunere, o alta a fost respinsă la șase ani și patru luni după depunerea ei, în timp ce alte două propuneri se află, în prezent, în dezbaterea Senatului României.

De remarcat este faptul că majoritatea acestor 27 de inițiative legislative vizează părți ale statutului magistraților referitoare la condițiile în care se intră în magistratură, modul în care este legiferată autoritatea judecătorească, drepturile salariale și alte chestiuni administrative. Doar șase propuneri de modificare a Legii nr. 303/2004 au vizat răspunderea procurorilor și judecătorilor pentru instrumentarea sau soluționarea unor cauze penale și civile cu rea-credință sau gravă neglijență, în urma cărora părțile din proces au suferit, pe nedrept, condamnări privative de libertate, arest preventiv, le-au fost încălcate dreptul la apărare sau la un proces echitabil, daune materiale și prejudicii de imagine.

CSM a respins toate inițiativele, pe motiv de încălcare a independenţei justiției

Interesant este că doar o singură astfel de inițiativă legislativă a trecut de Parlamentul României, dar nu pentru că ar fi fost votată, ci pentru că a fost adoptată tacit, ca urmare a depășirii termenelor procedurale. În absolut toate situațiile, plenul Consiliului Sperior al Magistraturii a adoptat hotărâri prin care a dat avize de respingere, pe motiv că astfel de reglementări ar aduce atingere independenței justiției.

Prima propunere legislativă de modificare a Statutului procurorilor și judecătorilor pe tema răspunderii magistraților a fost depusă, la Camera Deputaților, în data de 27 aprilie 2005. Inițiatorii acestui proiect au fost, la vremea respectivă, deputații Cozmin Gușă, Aurelian Pavelescu și Lavinia Șandru, iar textul viza introducerea în lege a răspunderii penale a magistraților pentru intervenții în vederea soluționării unor cereri privind satisfacerea intereselor personale, pentru blocarea și tergiversarea cu intenție a soluționării unor cauze, pentru refuzul de a primi la dosar cereri, plângeri sau memorii depuse de persoanele interesate în cauza respectivă și pentru gravă neglijență. Cei trei inițiatori au retras, însă, proiectul, înainte de a fi supus dezbaterilor, două luni mai târziu, în 6 iunie 2005.

Au trecut mai bine de patru ani pentru ca o inițiativă similară să fie depusă în Camera Deputaților. La data de 1 septembrie 2009, un grup de parramentari de la PSD și PNL au iniţiat modificarea Legii 303/2004, prin introducerea reglementărilor conform cărora “procurorul este suspendat din funcție pentru o perioadă de trei luni în cauzul în care, pe parcursul unui an calendaristic, a emis trei soluții de trimitere în judecată solționate de către instanțele de judecată cu hotărâri definitive și irevocabile de achitare”. Inițiativa a primit aviz de respingere atât din partea Consiliului Legislativ, cât și din partea Consiliului Superior al Magistraturii, iar propunerea a fost respinsă definitiv în data de 22 iunie 2011.

Cinci senatori ai fostului PDL – Gheorghe Bârlea, Radu F. Alexandru, Traian Igaș, Ornest Onofrei și Iulian Urban – au înaintat, în data de 8 martie 2010, o propunere legislativă prin care doreau să introducă în Statutul judecătorilor și procurorilor faptul că “după ce prejudiciul (cauzat de o condamnare la CEDO – n.red.) a fost acoperit de stat, în temeiul hotărârii irevocabile, statul are obligația de a se îndrepta cu o acțiune în despăgubire împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de pagubă”. Inițiatorii democrat-liberali au mers chiar mai departe, în sensul că au propus ca “reaua-credință sau grava neglijență să fie demonstrată în cursul unei acțiuni în instanță”, iar “termenul de prescripție să fie, în acest caz, de trei ani”. Propunerea a primit avizul favorabil al Consiliului Legislativ, însă a fost respinsă, prin vot, la Senat, în data de 18 februarie 2013.

În data de 2 septembrie 2014, deputatul PSD Eugen Nicolicea a formulat o altă propunere de modificare a Legii nr. 303/2004, în sensul introducerii faptului că se “constituie abatere disciplinară nerespectarea termenelor legale de redactare a hotărârilor judecătorești”. Propunerea a fost, de asemenea, respinsă, în data de 18 mai 2015.

Cum au picat, la vot, parlamentarii o iniţiativă de bun-simț

Una dintre cele mai dure propuneri legislative, în sensul responsabilizării procurorilor și judecătorilor, a fost inițiată, în data de 29 aprilie 2015, de către un grup de 44 de senatori și deputați ai PSD, PNL, UDMR și ai actualului ALDE. Această inițiativă dorea a modifica Statutul judecătorilor și procurorilor, în sensul că “dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erori judiciare în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care partea a uzat de toate căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii ce se pretinde a constitui o eroare judiciară”. Aceeași propunere viza că, “dacă prejudiciul a fost acoperit de stat, în temeiul hotărârii irevocabile date, statul se va îndrepta, de îndată, cu o acțiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau a procurorului care, cu rea-credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudiciu”. Propunerea mai viza și ca termenul de prescripție a dreptului la acțiune în aceste cazuri să fie de zece ani.

Ce s-a întâmpat cu această propunere, susținută de un număr important de parlamentari? După ce a primit un aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ, propunerea a fost analizată și de către plenul Consiliului Superior al Magistraturii. În data de 7 aprilie 2015, plenul CSM a avizat, ca și în celelalte cazuri, negativ aceste modificări. Rezultatul -  în 10 iunie 2015, propunerea a fost respinsă la vot, cu 259 de voturi pentru respingere, 11 împotriva respingerii, 15 abţineri, iar alte trei voturi au fost anulate. Nefiind cameră decizională, Camera Deputaților a transmis propunerea, în aceeași zi, la Senat. Unde, până în prezent, nu s-a întâmplat nimic cu ea.

Deputatul Daniel Oajdea propune ca magistrații care au comis erori judiciare să fie excluși din magistratură, iar actele parafate de aceștia să fie declarate nule de drept

Victorie pe ultima sută de metri a fostului Legislativ

Încercările eșuate de a introduce în legislație unele prevederi care să atragă, în mod concret, răspunderea magistraților, fie judecători, fie procurori, pentru erorile judiciare sau abuzurile pe care le-ar săvârși cu ocazia urmăririi penale sau a judecății unor cauze nu l-au descurajat, însă, anul acesta, pe deputatul independent Daniel Oajdea să facă o nouă propunere.

În data de 21 iunie 2016, deputatul a înaintat propunerea cu numărul 285, în care a inserat un text oarecum identic cu cel al inițiativei depuse de cei 44 de parlamentari în data de 29 aprilie 2015 și respinsă la vot, însă a precizat, printre altele, că “termenul de prescripție a dreptului la acțiune în cazurile prevăzute de propunerea de modificare este de cinci ani, pentru cazurile în care persoana vătămată a suferit pierderi materiale, și de opt ani pentru cazurile în care persoana vătămată a fost privată de libertate”.

O altă propunere din această inițiativă depusă de Oajdea se referă la faptul ca nerespectarea hotărârilor Curții Constituționale ori a procedurilor legale explicite, ori exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență să se sancționeze cu excluderea din magistratură și cu pierderea tuturor drepturilor salariale, după data săvârșirii abaterii. “Magistrații care au fost excluși din magistratură în baza acestui alineat nu mai au dreptul la pensia specială acordată magistraților. Totodată, actele inițiate de magistratul găsit vinovat, după data săvârșirii abaterii, sunt nule de drept”, mai arată propunerea deputatului Daniel Oajdea.

În mod paradoxal, având în vedere practicile parlamentare anterioare, Consiliul Legislativ a avizat pozitiv proiectul și, la data de 21 octombrie 2016, propunerea a fost adoptată tacit, la Camera Deputaților, ca urmare a depășirii termenului de 45 de zile, prevăzut în lege pentru a fi supus votului. În ciuda avizului negativ, adoptat prin hotărârea CSM nr. 891 din data de 14 iulie 2016, proiectul de modificare a fost înaintat la Senat, unde se află din data de 24 octombrie 2016.

8 milioane de euro, despăgubiri de la CEDO în 2015

Rapoartele CEDO pe ultimii ani în privința încălcării drepturilor omului în România arată o situație mai mult decât îngrijorătoare. Spre exemplu, raportul din anul 2015, care a evaluat situația pentru anul 2014, arată că România se afla pe locul al patrulea în ceea ce privește numărul condamnărilor primite la CEDO, “fruntașe” în acest sens fiind Turcia, Italia și Rusia. Numai în perioada 1994-2015, România a fost condamnată în 1.076 de cauze. Pentru o imagine mai clară a gravităii acestui bilanț, se precizează în raport că Norvegia a fost condamnată la CEDO, în perioada 1952-2015, în 28 de cazuri.

Anul trecut, statul român au urcat pe locul al treilea în acest top al rușinii și a plătit de la buget suma de 8 milioane de euro, în urma acestor condamnări la CEDO. Majoritatea cauzelor pierdute la Strasbourg au vizat încălcarea dreptului la proprietatea privată, dreptul la un proces echitabil, dreptul de a nu fi supus tratamentelor inumane sau degradante, durata procedurilor judiciare, dreptul la libertate și siguranță, lipsa unei anchete eficiente, dreptul la viață privată, neexecutarea hotărârilor judecătorești, interzicerea discriminării, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la alegeri libere, condamnarea fără bază legală și atingerea unor drepturi referitoare la libertatea de conștiință și religie. O concluzie a raportului a fost aceea că aceste condamnări împotriva României apar din cauza unui sistem de justiție nefuncțional.

Următorul raport, dat publicităţii la începutul acestui an, până la sfârșitul lui 2015, pe rolul CEDO numărul cauzelor împotriva României a fost de 64.850, faţă de 2014 când au fost înregistrate 69.900 cauze pe rol. Președintele CEDO, Guido Raimondi, a subliniat necesitatea ca fiecare stat membru să rezolve problemele endemice mai degrabă la nivel național, decât să le aducă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

După ce a câștigat la CEDO procesul împotriva statului român, primarul din Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău, s-a ales cu un alt dosar penal, pentru uzurpare de calităţi oficiale

Dosarul “Gutău”  - studiu de caz 

Cel mai recent și răsunător caz al încălcării dreptului la un proces echitabil este cel al primarului din Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău, condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție la 3 ani de închisoare. Anterior, două instanțe de judecată au decis achitarea lui, pentru că fapta reținută de procuror nu există. În 8 noiembrie 2016, Mircia Gutău a câștigat la CEDO procesul împotriva României, judecători europeni stabilind că, în acest caz, drepturile apărării au fost sensibil reduse, iar Gutău a fost condamnat doar pe baza mărturiilor pe care primele instanțe le-au considerat ca fiind insuficiente pentru a se putea pronunța o decizie de condamnare. Mai mult, CEDO spune că Înalta Curte nu a audiat martorii din proces. Mircia Gutău și-a executat pedeapsa și a candidat, în vara acestui an, la un nou mandat de primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea. El a anunțat că intenţionează să facă o cerere de revizuire a hotărârii prin care a fost condamnat.

Răspunsul sistemului la această situație este unul halucinant. CSM a sesizat Inspecția Judiciară în legătură cu posturile de televiziune și site-urile care au prezentat această speță, pe motiv că s-a adus atingere imaginii justiției. Dar lucrurile nu se opresc aici. Gutău s-a ales cu un nou dosar penal, pentru uzurpare de calități oficiale, pe motiv că, după alegerile locale din iunie, cu câteva zile înainte de preluarea mandatului de edil, a convocat o ședință informală cu personalul Primăriei Râmnicu Vâlcea.

Din 27 de propuneri de modificare a Statutului judecătorilor și procurorilor, inițiate de parlamentari, începând cu anul 2005, până în 2016, doar șase au vizat introducerea unor măsuri de tragere la răspundere a magistraților care săvârșesc erori judiciare sau care activează cu rea-credinţă.

Toate propunerile legislative au fost respinse cu avizul negativ nelipsit al Consiliului Superior al Magistraturii, care este de părere că o asemenea modificare ar aduce atingere independenței justiției.