Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Amenintari, santaj, batai crunte - ba chiar si crime - acestea sunt nelipsite de la toate sesiunile de alegeri, fie ele locale sau generale, de dinainte de Primul Razboi Mondial si din perioada interbelica. Aproape ca nu conta cine se afla la putere - conservatorii, liberalii, taranistii, averescanii etc. etc. - puteai lua linistit ziarele din oricare dintre anii electorali si, omitand denumirea partidului, dadeai peste aceleasi titluri: "Samavolnicii si banditisme electorale".
In 1926, in februarie, la alegerile locale, "bandele electorale", ca si jandarmii actionau la comanda liberalilor. In mai-iunie acelasi an, la alegerile generale, comanda venea din partea averescanilor - Partidul Poporului - care, cu generalul Alexandru Averescu (cel care fusese unul dintre eroii Razboiului de Reintregire a Neamului) in frunte, actiona dupa aceleasi principii ca si partidele "istorice", vechi: trebuie sa obtinem victoria cu orice pret! In 1926, nici unii, nici ceilalti nu au castigat-o. Strategiile liberale au fost infrante de Opozitie, in vreme ce metodele lui Averescu ar fi trebuit sa-i semneze "decesul politic" (scriau ziarele vremii).
Dar sa ramanem in perioada alegerilor locale din 1926 si sa vedem care au fost abuzurile Puterii de atunci. Primul abuz, de la care au pornit toate celelalte, a fost chiar decretul prin care s-a hotarat cand sa aiba loc alegerile, cu cateva zile inainte de termenul de validare a noilor liste electorale, ceea ce a fost considerat "izvorul fraudelor electorale". S-a votat, deci, dupa listele din 1925, caci acelea puteau fi usor masluite. In plus, unii cetateni cu drept de vot, nefiind inclusi in lista, nici nu au putut vota. Acolo unde primarii si consiliile locale nu probasera fidelitate fata de liberali, s-a procedat la inlocuirea lor cu interimari, inainte de campanie si chiar in timpul ei (in 1922 nu se votase, deci primariile nu erau conduse de "alesi", ci tot de consilieri "numiti").
In timpul campaniei, jandarmii primeau ordin sa dizolve intrunirile Opozitiei. Un astfel de abuz a avut loc, relateaza ziarul "Aurora", la Blaj, unde jandarmii i-au ridicat si i-au risipit pe membrii Partidului National, care se adunasera ca sa-si desemneze candidatii. La Piatra Neamt s-a pretins ca orasul e in carantina pentru febra tifoida, numai sa nu aiba loc intrunirile Opozitiei. In Basarabia, jandarmii n-au permis intruniri cu mai mult de 5 persoane. In mediul rural, acolo unde satenii fusesera "castigati" de Opozitie, primarii au primit ordin sa stearga efectiv de pe listele electorale un sat intreg. In alta parte, agentii liberali, sub pretextul unei jalbe catre stapanire, smulgeau satenilor semnaturi in alb, pe care le foloseau apoi pentru a depune candidaturile liberale. Pe de alta parte, multe judecatorii teritoriale au primit ordin sa nu permita partidelor de Opozitie sa-si depuna candidaturile la termen, ci sa foloseasca toate tertipurile posibile pentru a le intoarce documentele si a le intarzia. In comuna Bratila, judetul Bacau, seful de post a introdus o cerere in instanta de dare in judecata a candidatilor Opozitiei, pe motiv ca sunt capii unei rebeliuni.
"Sfintele" batai electorale de altadata
Abia inceputa lupta electorala, in februarie 1926, si au si fost inregistrate primele decese. La propriu! La Calafat au loc primele incaierari electorale grave, incheiate cu capete sparte si... morti. Ce-i mai interesant e ca bandele care s-au incaierat nici macar nu erau din doua partide diferite, ci din acelasi, cel de guvernamant - in sanul caruia aparusera dizidentii. Iata ce transmite un corespondent local: "Ieri s-a produs in orasul nostru o incaierare cu urmari foarte grave, intre cele doua tabere liberale, prima condusa de d. Ciupag, liberal dizident, iar cealalta condusa de d. Stoiculescu, liberal guvernamental. Lupta a fost inversunata. S-a facut uz de cutite, bate si revolvere. Sunt doi morti si cativa raniti". Un cronicar al "Aurorei" se intreaba, pe buna dreptate, ce se va intampla intre Putere si Opozitie, daca astfel de "lupte fraticide" ajung la crima, chiar intre ei, reprezentantii Guvernului? Si tot el conhcide: Primul care va regreta ca a declansat aceste alegeri comunale va fi nimeni altul decat Bratianu, cel care a semnat decretul alegerilor locale din 18 februarie 1926. La Cernavoda, doi agenti ai Puterii au incercat sa-l asasineze pe candidatul Opozitiei, Stern, care s-a aparat cu cutitul. "In orasul Sfantu Gheorghe, in Ardeal, 50 de batausi secui stau la bariere si nu permit nimanui sa intre in oras (...), se dedau la acte de violenta impotriva sefilor Opozitiei. (...) Batausii sunt platiti din fondurile primariei cu cate 500 lei pe zi" (scrie "Aurora"). In comuna Ghidfalau, toti fruntasii Opozitiei (18) sunt ridicati din locuintele lor si dusi sub escorta la politia din Sf. Gheorghe. In Ardeal, simpatizantii partidelor de Opozitie sunt arestati, in Basarabia li se inchid cluburile si sunt batuti daca sunt gasiti in grupuri.
Sunt acestea doar cateva dintre zecile de "samavolnicii" ale guvernului, la care raspunsul Opozitiei este adesea la fel de violent. Sa fii ales, dar si sa fii alegator, in anul 1926 era un mare risc, se vede treaba, caci indiferent din ce partid faceai parte sau indiferent pe cine simpatizai, nu scapai din alegeri fara sa fi primit macar o scatoalca. Nu conta cine era la putere, ca totul se repeta, ca tras la sapirograf.
"Botnita" pentru presa
In ianuarie 1926, guvernul liberal a instaurat cenzura presei. Pe de o parte, a fost cenzurata prezenta pe piata romaneasca a majoritatii publicatiilor straine. In ce priveste ziarele romanesti, cenzura autoriza publicarea unor informatii sau nu. Astfel, ziarul "Neamul Romanesc" nu a fost autorizat sa reproduca o scrisoare a lui Argetoianu, desi aceasta aparuse in alte publicatii; "Lupta" n-a fost autorizata sa publice declaratiile lui Iuliu Maniu, desi ele aparusera in "Romania"; "Aurora" nu a primit dreptul sa publice declaratiile cu privire la cenzura, facute de Gh. Tatarascu, cu toate ca ele fusesera publicate in "Lupta". Opera un liber-arbitru al cenzurii, care cu siguranta nu era pe plac jurnalistilor. Pe de alta parte, pentru a opri aparitia unor publicatii care nu erau de partea regimului, s-a marit, in mai multe randuri, pretul hartiei. Fabrica "Letea", cel mai mare furnizor de hartie din tara, se afla in mainile lui Vintila Bratianu, astfel incat el decidea cui si la ce pret se vinde pretiosul suport pentru tipar. Cateva ziare s-au si vazut nevoite sa-si suspende (temporar) activitatea, nemaivand pe ce tipari. Pentru prima data, dupa foarte multa vreme, aproape toti cei care lucrau in breasla s-au unit pentru a protesta.
Incalcarea statutului functionarilor
Pentru a-si fideliza o categorie importanta de votanti, cea a functionarilor statului, guvernul din 1926 a decis ca toti lucratorii din administratie care fusesera suspendati sau li se aplicase o amenda, conform statutului functionarilor publici, sa fie reintegrati, iar penalizarea sa fie retrasa. Statutul insa prevedea ca functionarul suspectat de a fi incalcat vreo norma sau vreo lege era suspendat, judecat si reintegrat doar dupa ce fusese absolvit in instanta de orice vina. "Clementa" guvernului liberal, departe de a aduce voturi noi partidului, avea sa intoarca asemeni unui bumerang asupra lui, pentru ca functionarii cinstiti s-au simtit ultragiati de aceasta masura si s-au pronuntat, la vot, de partea Opozitiei.
Pactul cu maghiarii
In perioada premergatoare campaniei, partidul de guvernamant initiase negocieri cu Partidul Maghiar, din Transilvania, pentru a avea un aliat in teritoriu. Pactul ar fi trebuit sa fie secret, una dintre clauze fiind "remaghiarizarea Ardealului". Coalizarea Opozitiei si denuntarea pactului secret aveau sa strice planurile liberalo-maghiare. Pactul se destrama. Maghiarii se intrunesc pentru a hotari atunci daca vor fi de partea Opozitiei sau vor merge singuri. Partidul German, de asemenea, asteapta decizia maghiarilor, pentru a lua propriile hotarari.
Citește pe Antena3.ro
