Băsescu vs Hurezeanu: Dosare manipulate de Securitate la Europa Liberă

Preşedintele se luptă cu Emil Hurezeanu folosind diversiunile lui Virgil Măgureanu

Emil Hurezeanu ar fi fost agent al Securităţii la Europa Liberă, a sugerat preşedintele Traian Băsescu zilele trecute la Atena încercând să dea o replică cunoscutului jurnalist, care l-a criticat pentru greşelile de politică externă. Băsescu a replicat citând-aparent nevinovat- din nişte diversiuni puse la cale de Securitate dinainte de Revoluţie şi continuate de SRI după decembrie 1989. O investigaţie realizată de Jurnalul Naţional pe parcursul a peste un an oferă nişte răspunsuri.

Primăvara lui 1992. La sediul postului de radio Europa Liberă din Grădina Englezească din Munchen ajunge o scrisoare de şase pagini. Era adresată şefului serviciilor de securitate de la Radio Europa Liberă&Libertatea, Richard Cummings.

Adrisantul era nimeni altul decât Virgil Măgureanu, directorul de la aceea vreme al Serviciului Român de Informaţii (SRI). Măgureanu răspundea astfel nenumăratelor cereri ale conducerii postului de radio Europa Liberă de a lămuri evenimentele tragice din perioada comunistă de la secţia românească, în special cele în urmă cărora doi directori ai secţiei române de la Radio Free Europe ar fi fost asasinaţi de Securitate cu aşa numitul Radu, o formă indusă de cancer în urmă căreia Noel Bernard şi Vlad Georgescu ar fi decedat.

Conducerea Europei Libere mai cerea informaţii despre atentatele puse la cale la sediul postului de radio, precum şi datele despre agenţii Securităţii infiltraţi la secţia română a postului de radio din Munchen, dar şi despre atentatele la viaţa unor disidenţi români din Europa Occidentală.

În scrisoarea din 16 iulie 1992, Virgil Măgureanu propunerea o colaborare conducerii Europei Libere pentru realizarea procesului comunismului.  Trei luni mai târziu, Richard Cummings venea la Bucureşti. Are o întâlnire cu Virgil Măgureanu şi a doua zi cu alţi ofiţeri ai SRI, care i-au prezentat dovezi că documentele prezentate de şeful SRI de la aceea vreme erau false. 

În scrisoare adresată lui Cummings, Măgureanu se referea la mai mulţi redactori ai Europei Libere, care ar fi avut legături cu Securitatea, şi despre care spune că ar fi fost păstraţi în contact de către Securitate şi după ajungerea la Radio Europa Liberă. 

Un caz  standard de diversiune al serviciilor secrete. Ceea ce este interesant şi definitoriu este că diversiunile puse la cale de Securitate înainte de decembrie 1989 au fost păstrate de către SRI şi instrumentate ca atare. Un semn că schimbarea regimului comunist nu a însemnat şi renunţarea la diversiunile Securităţii.
DEZVĂLUIRILE ŞEFULUI DE SECURITATE DE LA EUROPA LIBERĂ
Richard Cummings, şeful serviciului de securitate de la Radio Europa Liberă între 1980 şi 1995, a acordat în urmă cu peste un an de zile un interviu Jurnalului Naţional. (Europa Liberă a fost torpilată de patroni Jurnalul Naţional/ 22 ianuarie 2008 )
O parte din interviu nu a apărut la aceea vreme făcând parte din documentarea noastră pentru cazul Securitatea şi Radio Europa Liberă. Richard Cummings dezvăluia cu acest prilej diversiunea SRI de la începutul anilor 90:

● În 1992 directorul de atunci al SRI, Virgil Măgureanu, v-a trimis o scrisoare. Ne puteţi dezvălui ce v-a scris în aceea scrisoare despre Europa Liberă ?
● Era o scrisoare foarte lungă, şase pagini, şi cel mai important aspect din aceea scrisoare, trimisă în iulie 1992 cu trei luni înaînte să ne întâlnim, era că el recunoaşte că bombele puse în cărţile autobiografice ale lui Hruşciov care au fost trimise unor dizidenţi din Vest, precum Paul Goma, Penescu şi Șerban Orăscu, au fost trimise de către ei. Restul scrisorii se concentrează pe negarea  faptului că au informaţii despre moartea lui Emil Georgescu. Pe negarea faptului că există informaţii în plănuirea atentatului dîn 1981. După ce am primit scrisoarea am venit la Bucureşti în octombrie 1992, m-am întâlnit cu Măgureanu, am mai discutat o dată aspectele dîn scrisoare şi poziţia lui a rămas neschimbată.


● V-a confirmat Măgureanu vreo implicare a lui Carlos Șacalul?
● Singura referire la Carlos făcută de Măgureanu în scrisoare este că, în 1979, Securitatea a trimis oameni la Praga pentru a se întâlnii cu Carlos cu misiunea de a-l angaja pentru a-l ucide pe Pacepa. Ideea era să-i ofere lui Carlos 10.000 de $ şi acesta să-l ucidă pe Pacepa, dar când s-au întâlnit cu Carlos au hotărât să nu meargă mai departe cu planul şi acesta nu a primit cei 10.000 de dolari. Apoi au avut loc celelalte evenimente. Totuşi, în aceea scrisoare din iulie 1992, Măgureanu recunoaşte că teroristul Carlos a avut  legătură cu Securitatea. Totuşi, din nou, în aceea scrisoare nu recunoaşte legătura României sau a Securităţii cu atentatul din 1981.

 

Falsificarea dosarelor de Securitate
● A fost un caz după 1990 a lui Liviu Tofan. Un dosar de Securitate care a circulat la un moment dat şi despre care ştiu că nu s-a confirmat...
● Pot confirma că a fost. În vara anului 1992, nu-mi amintesc exact, am primit o copie a unui document de antrenament în care se indica că Liviu Tofan a fost antrenat să fie agent al Securităţii la o şcoală din afara Bucureştiului. Această informaţie era prezentă, de asemenea, în scrisoarea din 1992, cum că Tofan ar fi fost agent  dar încă mai cercetează. Când l-am întâlnit pe Măgureanu, în octombrie 1992, el mi-a spus între patru ochi că încă mai investighează, dar documentul pe care l-am primit este autentic, dar să nu fac nimic, să mai aştept, să nu-l dau germanilor. Dar în dimineaţa următoare am primit o copie a documentului original unde se vedea clar că numele lui Liviu Tofan fusese plasat acolo şi cred că numele de familie era Mazaru sau Mazilu, nu îmi amintesc prenumele, şi se vedea clar că au şters numele lui Mazaru sau Mazilu şi au pus numele lui Tofan. Mai am copii după ambele documente. Deci, de fapt, Liviu era o victimă în 1992, fiind presupus agent al Securităţii şi a doua zi au demonstrat că era un fel de complot, toată povestea era falsă.

Totuşi ce nu mi s-a spus niciodată este de ce mi-a fost dat acel document şi cine a schimbat numele şi de ce au pus numele lui Liviu Tofan în acel document, asta nu mi s-a explicat niciodată. Măgureanu mi-a spus că va cerceta şi îmi va trimite un raport dar asta nu s-a întâmplat niciodată.


Informaţii puţine şi false de la serviciile româneşti
● Sunteţi mulţumit de colaborarea cu domnul Măgureanu şi celelalte servicii româneşti de după 1990?
● Nu, nu, nu.... Am avut două întâlniri, una cu Măgureanu între patru ochi şi una a doua zi cu 4 agenţi ai Securităţii. Informaţiile primite de la Măgureanu nu au corespuns cu cele primite de la cei patru agenţi ai Securităţii, agenţii mi-au oferit chiar mai puţine informaţii, dar au promis că vor continua ancheta dar până în 1995 când eu am plecat din Munchen şi radioul s-a mutat la Praga nu am mai primit alte informaţii de la Măgureanu sau de la SRI. Deci, aş spune că suntem foarte nemultumiţi de rezultate.Deasemenea au fost şi nişte fapte contradictorii, ni s-au dat nişte informaţii despre doi angajaţi români de la REL, dar când ne-am întâlnit faţă în faţă în octombrie 1992 la Bucureşti a spus că informaţiile nu erau corecte şi că încă mai cercetează. Și după aceea a spus şi cred că este adevărat că el, Măgureanu nu avea acces la dosarele SIE şi nici angajaţii lui şi se pare că, şi în 2007, este aceeaşi şituaţie, lucrurile nu s-au schimbat, asta într-un răstimp de 15 ani. Și dosarele SIE cred că sunt cele mai importante dosare în legătură cu ceea ce s-a întâmplat la REL, tot nu sunt disponibile şi acolo în acele dosare cred că veţi găsii toate dovezile în legătură cu bombele care erau în cărţile lui Hruşciov şi atacurile asupra directorilor REL.Pentru că SRI, serviciul condus de Măgureanu şi Securitatea erau servicii de informaţii înterne, însă dosarele ȘIE sunt cele mai importante, acele dosare sunt încă în mare parte secrete. (...)


● A incercat Securitatea în perioada în care dumneavostră aţi fost şeful serviciului de securitate de la REL să facă diversiuni şi să compromită redactori de la secţia română?
● Daaaa. Sunt multe cazuri în care Securitatea a încercat să intimideze sau să compromită angajaţii REL folosindu-se în special de membrii familiilor acestora. Rudelor li se permitea să meargă în Germania să se întâlnească cu membrii ai familiei angajaţi la REL şi să le transmită că fie lucrează pentru ei fie să nu mai muncească aşa mult pentru REL. Acest tip de intimidare era folosit destul de des.

 
"Probabil protejează pe cineva, cineva care acum are vreo funcţie înaltă"
● Dîn câte înţeleg colaborarea cu serviciile secrete româneşti a fost, de fapt, inexistentă?
● Ceea ce ne-au dat nouă au fost dosare ale SRI cu foarte puţine informaţii, am fost informaţi greşit, nu am avut multe informaţii cu care să putem lucra. Dosarele SIE sunt cele mai importante şi cele 300 de pagini care lipsesc din cazul lui Vlad Georgescu dar şi multe pagini care lipsesc din dosarele lui Noel Bernard şi cel al lui Emil Georgescu, acestea sunt cele mai importante. Unde sunt acele dosare, acele pagini lipsă şi de ce SIE astăzi la atât de mulţi ani de atunci nu vor să desecretizeze dosarele, ce este aşa de important acolo? Cine este protejat?


● De ce ?
● Probabil protejează pe cineva, cineva care acum are vreo funcţie înaltă.
AŞA ZIŞII SECURIŞTI DEMASCAŢI DE MĂGUREANU
În scrisoarea adresată şefului de Securitate de la Radio Europa Liberă, Virgil Măgureanu a avut tinţe precise. Cei mai importanţi jurnalişti de la postul de radio din Munchen erau acuzaţi că ar fi colaborat cu Securitatea. Emil Georgescu, unul din cei mai cunoscuţi ai postului de radio din Munchen, era acuzat că şi-ar fi continuat activitatea de informator al Securităţii şi după ce a ajuns la Radio Europa Liberă. În 1982, Georgescu era ţinta unui asasinat în garajul locuinţei sale din Munchen. 17 lovituri de cuţit l-au făcut pe Emil Georgescu să stea luni bune în spital. Mai apoi Georgescu a decedat. 
 

PLANUL SECURITĂŢII DIN 1980 RELUAT DE MĂGUREANU ÎN 1992
În scrisoarea lui Măgureanu era acuzat şi directorul postului de radio până în 1981, Noel Bernard, că ar fi avut o întâlnire cu un agent al Securităţii la Helsinki. De fapt, Noel Bernard a fost contactat în perioada 1974-1981 de mai mulţi emisari de la Bucureşti şi a fost invitat în România să se întâlnească cu Nicolae Ceauşescu. De altfel, potrivit lui Richard Cummings, Noel Bernard a informat conducerea şi serviciul de securitate al postului de radio despre mesajele trimise de la Bucureşti. De altfel în aceea perioadă, Securitatea la ordinul lui Nicolae Ceauşescu a pus la cale compromiterea lui Noel Bernard, dar şi a soţiei sale Ioana Măgură Bernard. Datele despre pretinsa colaborare a Ioanei Măgură Bernard cu Securitatea din scrisoarea lui Măgureanu din 1992 se regăsesc în planul de compromitere puse la cale de Securitate în 1980. Adică, ceea ce Securitatea punea la cale pentru compromiterea Ioanei Măgură Bernard erau prezentate ca informaţii sigure de către Virgil Măgureanu.

În scrisoarea lui Măgureanu, corespondentul Europei Libere la Washington D.C, Constantin Alexandroaie, era prezentat ca ofiţer acoperit al securităţii, o informaţie exagerată de şeful SRI. Alexandroaie colaborase cu DIE ca analist în perioada în care a fost corespondent al Agerpres în străinătate. Acuzat de legături cu Securitatea era şi Vladimir Krasnoselski, corespondentul Europei Libere la Geneva, dar despre care nu există nici o confirmare. De asemenea, Măgureanu mai scria că unii dintre redactori erau în "legătura operativa a unor ofiţeri de Securitate". Alături de Krasnoselski erau menţionaţi Emil Hurezeanu, Neculai Constantin Munteanu şi realizatorul rubricii Sport, Nicolae Munteanu. Se mai spunea si că Securitatea a încercat "moderarea" unor jurnalişti de la radio Europa Liberă:  Vlad Georgescu, Liviu Tofan, Cornel Dumitrescu, Anneli Ute Gabanyi, Edgar Rafael, Max Bănuş, Ion Ioanid, Alexandru Cafarelli, Ioana Măgură, Alexandra Polizu, Rene de Fleurs, dar că nu cunoaşte "cum s-au finalizat aceste acţiuni". Ceea ce se ştie este că Vlad Georgescu a fost ameninţat să nu difuzeze cartea "Orizonturi Roşii" a lui Ion Mihai Pacepa în caz contrar urmând să fie executat. Lucru care s-a întâmplat. Mai mult, în ciuda afirmaţiilor sale, Virgil Măgureanu scrie la sfârşit că Securitatea nu ar fi reuşit să realizeze "infiltrări clasice" la Europa Liberă.


DEZINFORMARE GRI
Am vorbit cu mai mulţi foşti ofiţeri de Securitate, care au avut conexiuni cu spionajul extern comunist, încercând să analizăm scrisoarea lui Virgil Măgureanu adresată lui Richard Cummings."Se oferă ca a operire o combinaţie de informaţii ce mimează deschiderea noului SRI spre Occident dar  în realitate este o combinaţie de informaţii reale cu unele ireale, adică un fel de dezinformare gri.

Arta merge până acolo că folosindu-se informaţii reale pentru un anumit moment temporal dat (calitatea de informatori ai DSS (n.red- Direcţia Securităţii Statului) a unor lucrători înainte de a părăsi ţara) pentru a se lăsa prin extensie logică să se înţeleagă că aceştia au continuat să lucreze şi după", ne-a spus unul din foştii ofiţeri de Securitate contactaţi. "Cât priveşte eliminarea certă a implicarii DSS în atentatul de la sediul  Europei Libere este evident că se încearcă nu numai scoaterea instituţiei din spectrul gravei acuzaţii, dar şi eliminarea unei proces de daune financiare inter-institutional. Ca un bonus pozitiv pentru 'inamic' se introduce la modul general 'dependenţa' unora dintre ofiţerii însărcinaţi cu penetrarea informativă a E.L.şi care ar fi rămas în Occident", ne-a mai spus sursa citată.


COMPROMITEREA IOANEI MĂGURA BERNARD
" În ce mă priveşte, s-au făcut mai multe încercări de a fi prezentată ca agentă a Securităţii. Prima datează de pe la mijlocul anilor 70, când directorul de atunci al Europei Libere, Bill Buell, a primit o scrisoare anonimă, în care se spunea că am fost infiltrată la Radio, cu misiunea de a-l cuceri pe Noel şi a mă mărita cu el, pentru ca prin intermediul meu, Securitatea să "conducă" secţia română.  Buell i-a arătat scrisoarea lui Noel, cerându-şi scuze. O a doua încercare, a avut loc cu vreo 10 ani mai târziu.  La mijlocul anilor 80, Richard Cummings, directorul serviciului de securitate al Europei Libere, m-a chemat în biroul lui şi mi-a spus că, în urmă cu circa un an, în Franţa, fusese descoperită o reţea de spionaj. Împricinaţii au comunicat poliţiei franceze, că eu aş fi contactul lor în Germania. Alertată, poliţia germană m-a pus sub urmărire. După 6 luni, m-a abandonat, dându-şi seama că fusese dezinformată. Mi se pare însă, foarte interesant, că acţiunea de compromitere împotriva mea, nu a încetat odată cu aşa zisa dispariţie a Securităţii, în 1989. Ea a continuat mai departe", declara într-un interviu pentru Jurnalul Naţional, Ioana Măgură Bernard.


CAZUL EMIL HUREZEANU
După ce Virgil Măgureanu a lansat zvonul colaborării cu Securitatea a lui Emil Hurezeanu, Neculai Constantin Munteanu, Ioana Măgură, Liviu Tofan şi bonus Nestor Ratesh, cazul a fost verificat de conducerea americană a Europei Libere. După cum ne-a declarat Richard Cummings nici o informaţie nu s-a confirmat. Totuşi, la aceea vreme, din interese obscure numele celor cinci ar fi fost transmise în presa din diasporă. O acţiune pusă la cale de un informator dovedit al Securităţii, Liviu Vălenaş, care a fost sprijinit de cel care la aceea vreme era director al secţiei româneşti de la Radio Europa Liberă, Nicolae Stroescu Stînişoară. Într-un cuvânt Securitatea reuşise ceea ce dorea: compromiterea numelor definitorii ale postului de radio din Munchen. Mai apoi la numirea lui Emil Hurezeanu în fruntea secţiei române de la Radio Deutsche Welle au reapărut acuzaţiile că ar fi fost colaborator al Securităţii. Cel care le-a proferat într-o revistă din emigraţie, Victor Negară, a fost dat în judecată de Emil Hurezeanu şi a pierdut procesul.
          

FACSIMILE:
Planul de acţiuni al Securităţii din 1980 prevedea compromiterea Ioanei şi a lui Noel Bernard. După 1990, SRI prezenta ca date certe diversiunile Securităţii - format pdf

Scrisoarea lui Virgil Măgureanu către Richard Cummings, şeful serviciului de securitate de la radio Europa Liberă - format pdf