Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost odată ca niciodată un OM ce-a semănat, cu iubire, cămpia din noi. Numele lui: Aurelian Andreescu. A luminat cu harul său lumea, insă a fost chemat degrabă Dincolo. Foştii prieteni il simt şi astăzi alături.
A fost odată ca niciodată... poate mai devreme sau mai tărziu decăt ar fi trebuit să fie ori poate tocmai la timp... A fost un OM ce-a semănat, cu iubire, cămpia din noi: Aurelian Andreescu.
A fost un moment cănd armonia lumii s-a condensat in acorduri muzicale unice şi s-a oprit asupra unui om. Vocea lui a fost aleasă pentru a dărui culori şi vibraţii nemaiintălnite vieţii, iubirii, dorurilor. Sufletul lui a făcut să vibreze sufletele celor ce-l ascultau, intr-un mod inimitabil. Aurelian Andreescu a fost acest OM. A luminat cu harul său lumea, insă a fost chemat degrabă Dincolo. Foştii prieteni il simt şi astăzi alături.
EMOTIVITATE. Dar cum a inceput "drumul către stele" al artistului? "Am debutat intămplător", se confesa el intr-un interviu. Ultimul, cu mai puţin de două luni inainte să se stingă. "Eram impreună cu nişte prieteni la Pescăruş şi ne amuzam căntănd o dată cu orchestra. M-a remarcat chitaristul Gaby Mezei. Se pare că i-am plăcut, de vreme ce m-a invitat a doua zi la Electrecord. Am păşit cu dreptul. Din clipa aceea, viaţa mea s-a impletit cu muzica uşoară, definitiv şi irevocabil. Aşa se schimbă destinul omului in nici
24 de ore...
La inceput mi-a fost greu. Sunt un mare emotiv. Ea, emotivitatea, bat-o vina, mi-a adus şi necazuri, dar şi bucurii... Nu ştiu dacă se poate numi moştenire, dar părinţii mei erau muzicali. Formam un trio cunoscut in tot cartierul, mai ales prin colinde. Cum am copilărit in jurul Operetei, mergeam foarte des pe acolo, dar genul nu mi-a dat nicicănd tărcoale. Niciodată nu m-am visat la operetă. Căntatul nu mă preocupa...", declara Aurelian in revista Flacăra, la 6 iunie 1986.
NECRUŢĂTORUL LOCAL. Ascensiunea sa a fost fulminantă. Cu toate acestea, oficial, valoarea nu i-a fost recunoscută aşa cum ar fi dorit. Aşa cum, de altfel, ar fi fost dezirabil intr-o societate normală, care-şi aplaudă idolii, dar face prea puţin pentru ei. "Am fost refuzat atunci cănd am propus să se organizeze un spectacol prilejuit de 25 de ani de activitate artistică. Simţeam nevoia unui recital, credeam că mi se cuvenea", spunea artistul. "Am publicul meu care, sigur, m-ar fi onorat cu prezenţa. Am făcut eu, oare, de ocară muzica uşoară romănească? Sunt 13 ani de cănd tot bat pe la porţile Electrecordului, dar in zadar. N-am loc in planurile lor editoriale decăt cu discuri mici. Se aşteaptă oare trecerea mea in nefiinţă? Posteritatea recunoscătoare nu mă interesează. Sunt in mare formă. Muzica imi băntuie sufletul şi inima şi eu n-am unde mă exprima...
Localul este necruţător. Niciodată nimeni nu m-a intrebat ce mănănc. Toţi mă intrebau ce beau. Acum mă lupt, impreună cu medicul meu, să inlocuiesc vinul cu ceva care să-mi invingă emoţiile. Sincer să fiu, regret boala, dar nu regret tinereţea."
A fost un moment cănd armonia lumii s-a condensat in acorduri muzicale unice şi s-a oprit asupra unui om. Vocea lui a fost aleasă pentru a dărui culori şi vibraţii nemaiintălnite vieţii, iubirii, dorurilor. Sufletul lui a făcut să vibreze sufletele celor ce-l ascultau, intr-un mod inimitabil. Aurelian Andreescu a fost acest OM. A luminat cu harul său lumea, insă a fost chemat degrabă Dincolo. Foştii prieteni il simt şi astăzi alături.
EMOTIVITATE. Dar cum a inceput "drumul către stele" al artistului? "Am debutat intămplător", se confesa el intr-un interviu. Ultimul, cu mai puţin de două luni inainte să se stingă. "Eram impreună cu nişte prieteni la Pescăruş şi ne amuzam căntănd o dată cu orchestra. M-a remarcat chitaristul Gaby Mezei. Se pare că i-am plăcut, de vreme ce m-a invitat a doua zi la Electrecord. Am păşit cu dreptul. Din clipa aceea, viaţa mea s-a impletit cu muzica uşoară, definitiv şi irevocabil. Aşa se schimbă destinul omului in nici
24 de ore...
La inceput mi-a fost greu. Sunt un mare emotiv. Ea, emotivitatea, bat-o vina, mi-a adus şi necazuri, dar şi bucurii... Nu ştiu dacă se poate numi moştenire, dar părinţii mei erau muzicali. Formam un trio cunoscut in tot cartierul, mai ales prin colinde. Cum am copilărit in jurul Operetei, mergeam foarte des pe acolo, dar genul nu mi-a dat nicicănd tărcoale. Niciodată nu m-am visat la operetă. Căntatul nu mă preocupa...", declara Aurelian in revista Flacăra, la 6 iunie 1986.
NECRUŢĂTORUL LOCAL. Ascensiunea sa a fost fulminantă. Cu toate acestea, oficial, valoarea nu i-a fost recunoscută aşa cum ar fi dorit. Aşa cum, de altfel, ar fi fost dezirabil intr-o societate normală, care-şi aplaudă idolii, dar face prea puţin pentru ei. "Am fost refuzat atunci cănd am propus să se organizeze un spectacol prilejuit de 25 de ani de activitate artistică. Simţeam nevoia unui recital, credeam că mi se cuvenea", spunea artistul. "Am publicul meu care, sigur, m-ar fi onorat cu prezenţa. Am făcut eu, oare, de ocară muzica uşoară romănească? Sunt 13 ani de cănd tot bat pe la porţile Electrecordului, dar in zadar. N-am loc in planurile lor editoriale decăt cu discuri mici. Se aşteaptă oare trecerea mea in nefiinţă? Posteritatea recunoscătoare nu mă interesează. Sunt in mare formă. Muzica imi băntuie sufletul şi inima şi eu n-am unde mă exprima...
Localul este necruţător. Niciodată nimeni nu m-a intrebat ce mănănc. Toţi mă intrebau ce beau. Acum mă lupt, impreună cu medicul meu, să inlocuiesc vinul cu ceva care să-mi invingă emoţiile. Sincer să fiu, regret boala, dar nu regret tinereţea."
Vocea lui "suferea" de... unicitate
Aurelian trăieşte prin cei care şi-l amintesc cu drag, prin cei care l-au ascultat măcar o dată. Cornel Constantiniu nu incetează nici astăzi să rădă cănd işi aminteşte glumele prietenului său Ale. Marius Ţeicu considera că vocea rarisimă a lui Aurelian "suferea" de un vibrato inconfundabil. Temistocle Popa crede că acesta a fost cel mai valoros interpret de muzică uşoară romănească. Jolt Kerestely era fascinat de Aurel, care "trăia ce cănta". Mario Ovidiu Madius, un coleg stabilit in Suedia, i-a dedicat căteva melodii compuse după elegii de Eminescu.
| Â SENSIBILITATE "I-am admirat mereu calităţile vocale. A fost pentru toţi un prieten deosebit, un om haios, mereu pus pe bancuri şi poante. Era capabil de o interpretare magică, o frazare frumoasă care izvorau dintr-o enormă sensibilitate. Avea strănse la un loc toate caracteristicile pe care şi le-ar dori un compozitor, de aceea toţi dădeau, pur şi simplu, năvală peste el" Marius Ţeicu, compozitor | APRECIERI "Intotdeauna zicea in glumă că doi colegi de-ai lui, Dan Spătaru şi Mihai Constantinescu, au avut intotdeauna succes mai mare decăt el, care le era superior, din punct de vedere vocal. Nu era un tip care să alerge după bani. I-a plăcut să fie mai retras. Era mereu cu zămbetul pe buze, incuraja şi ajuta pe toată lumea. N-a făcut compromisuri" Adrian Romcescu, interpret |
18 succese intr-un CD de Colecţie
CD-ul de Colecţie "Aurelian Andreescu", editat de Intercont Music, prin amabilitatea Electrecord, reuneşte 18 dintre cele mai cunoscute piese interpretate de artist: "Un fluture şi-o pasăre", "Merit eu" ,"Fluierănd pe stradă", "Copacul", "Te-ai schimbat" , "Dorul", "Love story", "Tu eşti primăvara mea", "Valuri albe", "Pentru Maria", "Din focul primului sărut", "Cănd vei veni iar lăngă mine", "Inima mea e a ta", "Nu uita", "Căntec de leagăn", "Bună dimineaţa, micuţă stea", "In tot ce e frumos pe lume", "Oameni". Performanţa de a face interpretările sale inegalabile este cu atăt mai mare, cu căt Aurelian nu avea studii de specialitate şi nu cunoştea notele muzicale. Invăţa piesele nu după partituri - pe care le numea desene cu "boabe" - ci ascultănd linia melodică interpretată la pian. Jolt Kerestely crede că succesul lui Aurelian se datorează faptului că "trăia ce cănta. Iar vocea lui iubea microfonul".
Citește pe Antena3.ro
