Crăciunuri Regale ca in poveşti

Primul Crăciun cu brad la Curtea Regală s-a organizat in 1871 pentru aniversarea Principesei Marioara, fiica lui Carol I şi a Reginei Elisabeta.

Primul Crăciun cu brad la Curtea Regală s-a organizat in 1871 pentru aniversarea Principesei Marioara, fiica lui Carol I şi a Reginei Elisabeta.

In ultimul număr al anului 1902 al hebdomadarului de limbă franceză al inaltei societăţi bucureştene, L’Indépendance roumaine, Regina Elisabeta publica un lung articol cu accente dickensiene, in care rememora sărbătorile de Crăciun ce le petrecuse in Romănia incepănd cu 1869, anul căsătoriei sale cu Principele, viitorul Rege Carol I.


CA O ZÃ...NÃ... CARE ZBOARÃ.... "Pentru primul nostru Crăciun impreună ii făcui cadou Principelui Carol un brăduleţ al cărui singur ornament era un mic leagăn, cel mai mic pe care l-am putut găsi, căci mă temeam să nu mă inşel şi ca acest simbol să nu fie prematur! Al doilea Crăciun ne-a fost complet ruinat de o criză ministerială, cum ne-a fost şi cel de-al treilea, pentru cel de-al patrulea in schimb (1873), mă reintorceam pentru prima dată in vechea mea patrie impreună cu fiica mea, pe care am prezentat-o astfel pentru prima dată mamei şi fratelui meu... A fost un Ajun ca altădată, cu mulţi invitaţi, cu fiicele seniorilor ce ne erau vecini, dar şi cu fetiţe de la orfelinatele din jur. In mijlocul acestei mulţimi gălăgioase, fiica mea, Principesa Marioara, mi se părea ca o zăna ce zboară". Principesa Marioara a incetat din viaţă in primăvara lui 1874. "Nu am mai sărbătorit apoi Ajunul Crăciunului, dar nu am scris aceasta niciodată rudelor noastre, căci nu vroiam să ii intristăm pe cănd căntau in jurul brazilor lor impodobiţi... Am fost apoi, mult mai tărziu, invitaţi la alte Ajunuri. In lipsa mea, datorată exilului din 1892-1894, o tănără principesă moştenitoare venise şi doi bebeluşi văzuseră lumina zilei (Principele Carol şi Principesa Elisabeta), şi cănd le văzui capetele bălaie m-am rugat Domnului in gănd, cerăndu-i să imi dea putere. Şi Domnul nu m-a abondonat, am invăţat, graţie Lui, să surăd din nou. Astăzi multă vreme a trecut şi in curănd voi fi pregătită din nou să mă duc la Ajunurile copilaşilor din familia noastră ca mătuşa pe care o aşteaptă cu braţele deschise, deoarece le aduce o mulţime de cadouri şi poate că aceşti copilaşi simt in braţele care ii străng şi buzele care ii imbrăţişează sentimentele materne ce nu mi-a fost dat să le incerc doar atăt de scurtă vreme".


UNICUL CRÃ...CIUN FERICIT. In binecunoscutele sale "Memorii", Principele Carol evoca Ajunul Crăciunului anului 1874, care a fost "de o frumuseţe strălucitoare". Pentru prima dată in Romănia, au fost impodobiţi de insăşi Principesa Elisabeta in Sala Tronului 14 brazi frumoşi, după obiceiul ţărilor nordice, şi intreaga lume bună a Bucureştiului avea să fie prezentă şi să primească cadouri simbolice. Acest Ajun străluceşte şi acum in memoria mea, scria Carmen Sylva, şi amintirea lui nu va fi cu putinţă de a fi vreodată inlocuită, căci fu poate unicul meu Crăciun cu adevărat fericit. I-a urmat o noapte lungă, intunecată, precum celelalte Ajunuri ce i-au urmat".

Regina Maria făcea cadouri romănilor

In Romănia convieţuiesc cetăţeni de multiple confesiuni creştine şi religii. Această stare de fapt se regăseşte şi in interiorul Familiei Regale, dacă ne amintim faptul că primii doi regi, Carol I (1866-1914) şi Ferdinand I (1914-1927), erau de confesiune catolică, la fel şi regina Ana, regina Elisabeta (1869-1914) era luterană, in timp ce regina Maria (1914-1927) era o fiică a Bisericii Anglicane. In schimb, conform constituţiei regale, "coborătorii Măriei Sale, respectiv, principii şi principesele Romăniei, vor fi crescuţi in religiunea ortodoxă a Răsăritului", prin urmare regele Carol al II-lea şi ceilalţi, fraţii săi, regele Mihai, şi regina mamă Elena, născută princepsă a Greciei, au fost botezaţi ortodox. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm faptul că, Romănia va adopta in preajma primului război mondial, calendarul iulian revizuit, ceea ce presupunea un decalaj de 13 zile raportat la ţările Occidentale. Crăciunul avea să cadă şi el sub aceeaşi "incidenţă". Din acest din urmă motiv, Familia Regală a sărbătorit, decenii de-a răndul Naşterea Domnului - Crăciunul, in două rănduri: la 24 decembrie (aşa cum il serbăm şi noi astăzi), dar şi la 6 ianuarie, pe stil vechi, o dată cu Romănii de confesiune ortodoxă.


CRÃ...CIUN PE FRONT. Regina Maria urmează acelaşi principiu, incercănd să se impartă intre indatoririle de familie, dar şi cele oficiale de regină, fiind prezentă la ambele evenimente. Pănă in anul 1911, cănd comunitatea anglicană a ridicat edificiul cunoscut sub numele de Biserica Anglicană, principesa Maria obişnuia să frecventeze, in particular, impreună cu regina Elisabeta slujbele bisericii evanghelice germane. In timp ce regii Carol şi Ferdinand mergeau la Catedrala Sfăntul Iosif. Pentru regina Maria, Crăciunul este legat şi de primul război mondial, de refugiul de la Iaşi. Crăciunul greu incercatului an 1917. Un Crăciun petrecut in mare parte cu pregătirea pachetelor, ce trebuiau trimise soldaţilor. "Ziua de Crăciun! De obicei era o zi plină de flori; toţi prietenii şi cunoştinţele mele imi trimiteau flori. Casa noastră era parcă o grădină. Aici nu se poate găsi cu nici un preţ o floare, nici măcar cel mai mic buchet de toporaşi. La 11:00 a avut loc o slujbă oficială la Mitropolie. Inainte şi după, muncă şi iar muncă, căci trebuia să sfărşim pregătirea pachetelor de Crăciun. In această seară am trimis pe front 3.000 de pachete, 400 au fost trimise inainte regimentului meu şi mai sunt 1.000 gata pregătite pentru spitale iar noi lucrăm fără clipe de răgaz." Â


MARE SERBARE. Anul următor o găseşte pe regină de asemenea in slujba romănilor aflaţi pe front. "Luni, 24 decembrie 1918-6 ianuarie 1919: Ajunul Crăciunului la romăni. Multe de făcut, foarte ocupată, adunănd căt de multe daruri este posibil in aceste imprejurări dificile.

Am reuşit mai mult sau mai puţin, să găsesc căte ceva pentru fiecare, şi lucruri drăguţe pe deasupra. Dejun şi o mică slujbă la Vechiul Palat, potrivit obiceiului (…). La opt mare dineu cu toată casa noastră. Am avut doar un mic brad de Crăciun pe bufet şi darurile modeste au fost date din mănă in mănă. După dineu ne-am schimbat cu toţii in costume naţionale romăneşti şi am plecat la o mare serbare dată de familia Chrissoveloni, sub patro-najul meu, pentru soldaţii francezi, englezi şi romăni. Ne-am intors in jur de 1:00 cu sentimentul că totul a fost un success", scrie regina Maria.


SUFLET GENEROS. Pe timp de pace, Crăciunul reprezenta şi o sărbătoare de familie. "Sămbătă, 6 ianuarie 1923, m-am dus la pomul de Crăciun pentru Mihai. La 7:30 am avut o mică adunare in jurul pomului nostru de Crăciun, care anul acesta n-a reprezentat pentru mine nici o bucurie fără Ileana, şi de asemenea fără celelalte două fete mari ale mele, care nu sunt aici. Am dăruit tuturor cadouri."


Crăciunul nu insemna doar sărbătoare, regina Maria incerca să fie prezentă oriunde era nevoie de ea, ajutănd cu bani, imbrăcăminte, ocupăndu-se de opere de caritate, coordonănd multe dintre acestea sau acceptănd inaltul patronaj. "Vineri, 6 ianuarie 1922, imediat după micul dejun, inainte ca vreunul din familia mea să-şi facă apariţia, m-am dus la un pom de Crăciun, intr-una din mahalalele sărace, printre muncitori, in partea in care lucrează doamna Ivlev. Era o zonă puternic socialistă, insă ea a făcut acolo multe lucruri bune. Eu am fost o dată sau de două ori şi am ajutat căt am putut. Doamna Ivlev munceşte in numele meu şi cu ajutorul meu, in măsura posibilului. De acolo, după ce am dat haine, jucării şi dulciuri la mulţimea de văduve şi orfani, m-am intors repede la palat ca să mă imbrac pentru obişnuita mică ceremonie religioasă a Ajunului de Crăciun cu Mitropolitul şi Sfănta icoană."

Regina Maria, suflet generos şi darnic, era prezentă şi in timpul anului printre romăni ajutănd şi incurajănd, dar cu atăt mai mult avea să fie alături de aceştia, in Ajun, sau chiar in ziua de Crăciun pentru a le aduce o rază de bucurie.