Crima e clară, adevărul – nu

În seara zilei de 6 decembrie 2004, două farmaciste au fost ucise cu sânge rece. Îngenuncheate una lângă cealaltă şi împuşcate în cap, pe la spate. Mobilul: 36.353.403 lei vechi. Arma crimei nu a fost găsită.

CAZUL FARMACISTELOR - Când piramida se construieşte în jurul suspectului

În seara zilei de 6 decembrie 2004, două farmaciste au fost ucise cu sânge rece. Îngenuncheate una lângă cealaltă şi împuşcate în cap, pe la spate. Mobilul: 36.353.403 lei vechi. Arma crimei nu a fost găsită. Două zile mai târziu, un deţinut îl suna pe procuror, anunţându-l că autorul asasinatului ar putea fi X. Tot ce a urmat apoi a avut ca scop construirea piramidei (cea despre care le place anchetatorilor să vorbească) în jurul suspectului.

Ajunsă în faţa instanţelor, piramida e atacată de avocaţii apărării. Are fisuri. Se clatină. "Crima este clară. Adevărul – nu.‘‘ E mo-s
toul unui film inspirat dintr-o poveste reală, "Viaţa lui David Gale‘‘. Filmul vorbeşte despre sacrificiul suprem, ca probă, făcut de adversar al pedepsei cu moartea. Şi despre erorile judiciare care se întâmplă pretutindeni în lumea asta.

Despre un anchetator se spune că ar trebui să aibă înţelepciunea proverbială a biblicului Solomon, răbdarea lui Hristos, logica lui Aristotel, rigurozitatea ştiinţifică a lui Pasteur şi inventivitatea lui Edison.

Codul de Procedură Penală este mai pragmatic. Art. 202, alin. (1) prevede că "organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia. Organul de urmărire adună probele atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului‘‘.

CFL. Cât de mult depinde o anchetă judiciară de primul CFL (cercetare la faţa locului)? Profesioniştii spun că 80% din reuşită stă în calitatea acestui CFL. Luni, 6 decembrie 2004. Zi de Sfântul Nicolae. În România, circa 800.000 de persoane îşi sărbătoresc onomastica în această zi. Conform datelor din rechizitoriul întocmit de DIICOT, poliţia a fost sesizată că în farmacie a fost comisă o agresiune cu violenţă imediat după orele 19:10-19:15. Nu ştim, pentru că nu se precizează în nici unul din documentele la care am avut acces, ce viteză de reacţie a avut poliţia. Presa locală scria atunci, în primele zile, că anchetatorii au ajuns în jurul orei 20:00. În intervalul scurs de la comiterea dublului asasinat şi până la începerea CFL, prin farmacie s-au perindat: "Coco‘‘ (martor sub acoperire, o femeie care voia să cumpere medicamente şi a descoperit astfel tragedia), un agent de la o firmă de pază şi protecţie, care a fost chemat de "Coco‘‘, Cistian Daniel, soţul uneia dintre farmaciste. Acesta din urmă a şi modificat scena crimei, în încercarea de a le ajuta pe victime, mutând cele două femei din poziţia în care fuseseră împuşcate. Una din farmaciste, Daga Susan, avea încă puls. Logic, a fost chemată ambulanţa, iar în zonă au pătruns un alt agent de pază pentru a ajuta la targă, medicul, brancardierul, ba chiar şi cel puţin un fotoreporter care a pozat aglomeraţia din laborator. Abia după ce victima a fost dusă la spital au intrat în scenă şi criminaliştii. Câţi să fi fost? "A fost foarte multă lume. Pentru că a fost ceva mai deosebit. (...) În câmpul infracţional s-a permis să intre criminaliştii, un număr restrâns de oameni care aveau dreptul să intre acolo. Chiar nici eu nu am putut să intru, deşi lucram într-un colectiv de omoruri. Eu şi colegul meu Donosa Titus, tot comisar-şef, nu am putut să intrăm în câmpul infracţional. A intrat doar şeful de serviciu, cu un număr restrâns de persoane, şi criminalişti, bineînţeles‘‘, susţine comisarul-şef Nicolae Cotinghiu în interviul pe care ni l-a acordat. "Câţi au fost acolo? Procesul-verbal al cercetării la faţa locului e semnat de o droaie de poliţişti‘‘, susţine Viorel Spânu, avocatul lui Diaconescu.

INFORMATORUL. Alexandru Diaconescu a intrat în colimatorul anchetatorilor în urma unei informaţii primite de la o "persoană de bine‘‘. Conform rechizitoriului, la 8 decembrie 2004, Dumitru Mareş, "Dorin‘‘ – fost martor sub acoperire,– a sesizat DIICOT Braşov, respectiv pe procurorul Alexandru Cor în persoană, că "semnalmentele presupusului autor al infracţiunilor săvârşite şi în special modul de operare corespund unui fost coleg al său de celulă din arestul IPJ Braşov din perioada aprilie-mai 2003, poreclit «Ketamin㻑‘. În ziua în care ar fi sunat la DIICOT, Mareş se afla în penitenciar. De unde ar fi putut să afle el semnalmentele şi "în special" modul de operare? De la televizor şi din ziare, susţine comisarul-şef Nicolae Cotinghiu. Numai că, în primele două zile de la comiterea dublului asasinat, informaţiile apărute în presă au fost extrem de evazive.

Singura descriere a suspectului suna aşa: "Un bărbat înalt, îmbrăcat într-o geacă de culoare închisă şi cu o glugă pe cap‘‘. Uşor de recunoscut, nu-i aşa? Cât despre modus-operandi, până în după-amiaza zilei de 8 decembrie 2004, mass-media aflase de la anchetatori că "arma crimei – care nu a fost găsită – este un obiect ascuţit, gen levier sau şurubelniţă‘‘. A fost vorba fie despre o bâjbâială în anchetă – nu existau orificii de ieşire a gloanţelor, nu existau cartuşe şi nici pistolul –, fie despre o tentativă de intoxicare temporară a mass-media – opera unui amator care atacă cu şurubelniţa e mai uşor digerabilă de public decât o execuţie în stil mafiot. Una peste alta, la 8 decembrie 2004 Mareş nu ar fi avut cum să afle "din presă‘‘ nici semnalmentele, nici modul de operare.

PROBE. În opinia anchetatorilor, toate indiciile au dus către Diaconescu. Informaţia primită de la Mareş, cazierul pentru furt din auto pe care-l avea suspectul, faptul că el era consumator de substanţe halucinogene, declaraţiile martorilor apăruţi ulterior, care spun că l-ar fi văzut, putea să fie, semăna... ADN-ul găsit în farmacie pe amprentele papilare. ADN care, susţin specialiştii în criminalistică, poate fi identificat şi dintr-o singură celulă de piele rămasă la faţa locului. Însă ADN-ul nu localizează în timp prezenţa suspectului la locul faptei. Nu probează că "a fost acolo în acea seară‘‘...

Conform rechizitoriului, dosarul conţine declaraţiile mai multor martori care susţin că l-ar fi văzut pe Diaconescu în Braşov cu câteva zile înainte de comiterea dublului asasinat. "Bobo‘‘ dă declaraţie că la 4 şi la 5 decembrie 2004 "un tânăr cu aceleaşi semnalmente‘‘ staţiona în faţa farmaciei. Un alt martor, barman la un restaurant din Gara CFR Braşov, spune că l-ar fi văzut "în două zile, la un interval de o zi una de cealaltă, cu câteva zile înaintea datei de 6.12.2004‘‘, conform rechizitoriului. Un alt martor spune că în seara comiterii crimelor, în jurul orei 18:30, a văzut în faţa farmaciei "un tânăr pe care l-a recunoscut, în proporţie de 70%, după planşa foto, în persoana inculpatului Diaconescu Emil Alexandru‘‘. Tuturor martorilor li s-a pus în faţă poza inculpatului, amestecată printre altele. Nu s-a făcut nici o recunoaştere din grup, aşa cum ne-am fi imaginat că se practică.

În rechizitoriul DIICOT nu există însă nici un martor care să-l localizeze pe Diaconescu în Braşov după momentul comiterii dublului asasinat. Dacă el ar fi fost autorul, unde s-ar fi putut duce după ce le-a împuşcat în cap pe farmaciste? A rămas în Braşov, sub nasul poliţiştilor, care nu au găsit nici un martor capabil să dea o declaraţie în acest sens. Sau, probabil, s-a ascuns la un prieten – care i-a devenit astfel complice, având în vedere faptul că ulterior a aflat de ce este acuzat Diaconescu. Sau a plecat spre Bucureşti. Cu trenul, aşa cum obişnuieşte – însă în dosar nu există nici declaraţia celei de la ghişeul de bilete, nici a controlorului CFR, nici a altui călător care să certifice acest fapt –, cu maşina – ceea ce din nou presupune existenţa unui complice, având în vedere că Diaconescu nu are nici maşină, nici carnet auto –, sau cu taxiul – ş-atunci unde este declaraţia şoferului de taxi?

3.600 DE RON. Cea mai grea întrebare rămasă fără răspuns este însă legată de mobilul dublului asasinat. În rechizitoriu se încearcă un răspuns: "tâlhăria‘‘. Prada? 36.353.403 lei vechi. Adică 1.000 de euro. Asasinul şi-a premeditat deci fapta – fiind văzut dând târcoale farmaciei cu câteva zile înainte – , a aşteptat să se apropie ora închiderii, şi-a tras pe cap gluga de la geacă, pentru a nu fi recunoscut, a intrat, s-a prefăcut că vrea să cumpere nişte medicamente, ca să o inducă în eroare pe farmacistă sau să o îndepărteze de lângă butonul de panică instalat la casa de bani – şi de unde anume putea să ştie el de existenţa acelui buton de panică? – apoi, deşi scopul lui era tâlhăria, a dus-o pe Cistian Manuela, probabil sub ameninţarea armei, în laboratorul unde se afla Daga Susan. Casa de bani rămăsese în camera destinată magazinului. În spatele lui. În faţa lui erau cele două femei, îngenuncheate, probabil implorând milă. Nu-l cunoşteau pe Diaconescu. Era un străin pentru ele. Iar el avea gluga trasă pe cap, pentru a nu fi recunoscut. De ce le-ar fi împuşcat? A tras întâi în capul Manuelei, apoi în cel al Dagăi. Neglijent, nu a purtat mănuşi, şi-a lăsat amprentele peste tot, dar a avut grijă să recupereze cartuşele gloanţelor trase. Apoi, şi-a adus aminte pentru ce venise. Nu a luat cutia de bani cu totul, a înşfăcat bancnotele. Nu l-a tentat nimic altceva, deşi în farmacie existau medicamente pe care persoanele care consumă droguri le folosesc pentru efectele halucinogene.

NADA. Asasinul trebuie dovedit, nu intuit. Pentru asta, de multe ori, anchetatorul ar trebui să aibă şi răbdarea pescarului, nu doar inventivitatea lui. Dar, să fim serioşi, cine mai pescuieşte însă astăzi la undiţă din băţ de trestie? Acum se aruncă momeală multă, se întind capcane şi, dacă nu pică repede, se trage cu bazuka-n baltă. Apoi, când peştele ajunge gata îndosariat pe mesele instanţelor, toată lumea se miră sincer cum de nimeni nu vrea să-l înghită...

La 15 decembrie 2004, Alexandru Diaconescu a fost inculpat de DIICOT Braşov "pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor‘‘. În luna mai 2005 a fost trimis în judecată. În februarie 2007 a fost declarat nevinovat de magistraţii Tribunalului Braşov. Procurorii au formulat recurs, iar procesul se derulează acum la Curtea de Apel Braşov. Conform estimărilor făcute de Viorel Spânu, avocatul lui Diaconescu, verdictul final în acest proces se va pronunţa abia "spre finele lui 2008, începutul lui 2009‘‘.

Profilerul poate să elaboreze profilul psihologic al prezumtivului criminal

În cursul postuniversitar de "Psihologie judiciară‘‘ al prof. univ. dr Mircea Miclea, conf. univ. dr Ioan Buş, lector univ. dr Daniel David şi lector univ. dr Adrian Opre se vorbeşte despre profilers, criminaliştii specializaţi în stabilirea portretului psihologic al criminalului.

Pentru a evidenţia personalitatea criminalului, profilerul lucrează, în principal, pe baza fotografiilor criminalistice de la locul faptei şi a datelor din dosarele medico-legale.

În acest demers, el parcurge următoarele etape: studierea detaliată a dosarului cauzei, efectuarea examenului victimologic (biografic şi medico-legal), stabilirea şi evaluarea modului de operare, estimarea mobilului posibil al crimei şi, în final, elaborarea profilului psihologic al prezumtivului criminal. Profilerul poate orienta investigaţiile spre o anumită arie de suspecţi, propunând strategii şi metode de acţiune care ar putea ajuta atât la descoperirea, cât şi la anchetarea acestuia. Pentru a studia modelele comportamentale ale criminalului în serie, profilerul FBI stă de vorbă cu cei care au fost depistaţi şi arestaţi. Acestora, spre deosebire de alţi criminali, le place să vorbească despre crimele lor. Exploatând această "slăbiciune‘‘, profilerul învaţă să descifreze şi să interpreteze "cheia‘‘ crimei. Profilerul elaborează şi tehnici de abordare a criminalului în timpul anchetei, pentru a-l determina să mărturisească.

În România nu există profilers. Cruzimea cu care au fost executate cele două farmaciste din Braşov, pentru 3.600 RON, aşa cum susţin anchetatorii, impunea realizarea unui portret psihologic al asasinului.

La 16 decembrie 2004, presa locală publica o "schiţă‘‘ realizată de doi psihologi braşoveni. "Egocentric, curajos, caracterizat de o indiferenţă afectivă, dar în acelaşi timp cu un simţ al autocontrolului bine conturat, rezistent la stres. Caracter duplicitar, cu tendinţe de perfecţionare în meseria sa, pe care tinde să o transforme în artă. Deşi trăieşte din ceea ce face, conştiinţa sa este destul de încărcată. Nu este un om sărac, dar nici opulent din punct de vedere al banilor. Lipsit de o educaţie aleasă. Bărbatul a avut parte de o copilărie zbuciumată, în care nu a cunoscut afecţiunea părinţilor, ba chiar a fost maltratat de către aceştia. Relaţii instabile cu sexul opus.‘‘ Lui Alexandru Diaconescu i s-a făcut o singură expertiză. Psihiatrică. La 16 februarie 2005, la Spitalul-Penitenciar Bucureşti Jilava. Din care a reieşit că "acesta nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământ‘‘. Era tot ce interesa...

Reţinere sau sechestrare?

Conform celor relatate de Alexandru Diaconescu la 12 decembrie 2004, când a venit la Braşov să-şi facă o adeverinţă provizorie de identitate, a fost "săltat‘‘ de mascaţi. "Fără să-mi zică nimica, m-au dus şi m-au băgat într-un birou. Cu cătuşe la spate, mi-au făcut percheziţie corporală, cum se face. Până a doua zi, la 5:00 dimineaţa, n-a vorbit nimeni nimic cu mine. M-a ţinut acolo, într-un birou, fără să-mi zică nimic.‘‘ Nu l-au anunţat de ce infracţiune este suspectat şi nici că are dreptul la avocat... Decât după 30 de ore. Timp în care s-a făcut şi kit-ul ADN şi o percheziţie domiciliară. Comisarul-şef Nicolae Cotinghiu, cel care s-a ocupat de ancheta judiciară, susţine că practica e uzuală, atunci ai o bănuială şi vrei să întrebi pe cineva "ce-ai făcut în data de...‘‘. Codul de Procedură Penală prevede însă la art. 5, alin. (1) şi (2) că "în tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei. Nici o persoană nu poate fi reţinută, arestată sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertăţii decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.‘‘ La art. 143, alin. (1): "măsura reţinerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală faţă de învinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală‘‘. Şi numai după expirarea ordonanţei de reţinere, Parchetul poate înainta instanţei propunerea de arestare preventivă...

Versiunea dominantă

În cartea "Consideraţii cu privire la tactica efectuării cercetării la faţa locului‘‘, lectorul univ. dr Gabriel Ion Olteanu face următoarele aprecieri: "Doctrina, ca de altfel, şi practica organelor judiciare scot în evidenţă anumite neajunsuri în desfăşurarea activităţii, generate de apariţia unei versiuni, ce este consecinţa acţiunii unor elemente cu conţinut subiectiv; asemănarea unor elemente de fapt, ce caracterizează aspectul şi starea locului săvârşirii infracţiunii de elemente constatate şi, cu prilejul altor activităţi de cercetare la faţa locului; elemente cu valoare îndoielnică pentru anchetă cărora, datorită descoperirii lor la începutul activităţii, li se supraestimează importanţa; interese vizibile în cauză, legate de persoane, faţă de care membrii echipei manifestă atitudini de stimă, repulsie, apreciere, dezaprobare etc.; ignoranţă, pe fondul tendinţei de a găsi soluţia ce implică cât mai puţin efort, cât mai puţine riscuri şi, evident, cât mai puţin timp. Apariţia unei versiuni, căreia i se acordă o vocaţie dominantă, este explicabilă, putând fi acceptată, chiar ca firească, prin tendinţa oricărui profesionist de a da o soluţie, pe o ipoteză, în care îşi desfăşoară activitatea, cât mai repede, totul devenind, până la urmă, o problemă de fler, capacitate, prestanţă sau orgoliu profesional. Ceea ce devine periculos nu este faptul că se acordă o mare importanţă acestei versiuni, ci faptul că de foarte multe ori întreaga cercetare este subordonată dezvoltării acestei versiuni, blocându-se orice altă alternativă. În aceste condiţii, cercetarea la faţa locului capătă un caracter unilateral, existând riscul, în cazul neconfirmării versiunii prematur acceptate, pierderii unor urme şi mijloace materiale de probă considerate iniţial nerelevante, dar cu un potenţial real în cauză.‘‘