Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In loc sa fie muzeu national, obiectiv turistic de insemnatate internationala in administrarea Academiei Romane, casa Coanda din Bucuresti a incaput pe mana samsarilor imobiliari si a fost vanduta cu fals in acte, ascunzandu-se faptul ca este monument istoric.
Cititi si:
Secrete socante. Cum isi bate joc Romania de 'tezaurul Henri Coanda'
Prada imobiliara. Casa lui Henri Coanda, vanduta cu fals in acte
Cum s-a putut ajunge aici?
In articolul publicat ieri, spuneam ca, in contractul de vanzare cumparare, autentificat notarial, scrie ca "imobilul (Coanda – n.r.) nu face parte din patrimoniul cultural national", fiind "liber de orice sarcini si servituti".
In pofida falsului flagrant, opinia fostului ministru al Culturii, presedintele UDMR, Kelemen Hunor, este ca, legal, nu are cum sa conteste tranzactia. Kelemen arunca intreaga responsabilitate pentru aceasta mega-escrocherie in sarcina Academiei Romane.
Ce spun fostii subordonati ai lui Kelemen
Punctul acesta de vedere, pe care il vom reproduce integral, ceva mai incolo, este in totala contradictie cu cel exprimat, tot in scris, de fostii subordonati ai domnului Kelemen de la Directia pentru cultura si patrimoniu national a Municipiului Bucuresti, din cadrul Ministerului Culturii.
Iata ce scrie conducerea acestei institutii, la data de 10 ianuarie 2012, intr-o adresa de raspuns la sesizarea Asociatiei Henri Coanda: "Imobilul situat in municipiul Bucuresti, Bd. Lascar Catargiu nr. 29, este inscris in Lista Monumentelor Istorice aprobata prin Ordinul Ministrului Culturii si Patrimoniului National nr. 2361/2010, la nr. Crt. 607, cod B•II-m-B-18334 si are regim juridic de imobil clasat monument istoric, drept pentru care Statul Roman ar fi trebui sa-si exercite dreptul de preemtiune la vanzarea a 1/2 din Imobil, in conformitate cu Legea 422/2001, republicata; Directia pentru Cultura si Patrumoniu National a Municipiului Bucuresti nu a fost instiintata de intentia de vanzare a 1/2 din Imobilul situat in municipiul Bucuresti, Bd. Lascar Catargiu nr. 29, drept pentru care Contractul de Vanzare-Cumparare, autentificat cu nr. 1535/16.10.2009 se supune sanctiunii de nulitate absoluta a vanzarii; Va asiguram de toate demersurile noastre pentru aplicarea sanctiunii de nulitate absoluta a Contractului de Vanzare-Cumparare".
Si Prefectura certifica incalcarea legii
Si Prefectura Municipiului Bucuresti intareste, printr-o adresa din 23 februarie 2012: "In baza art. 4 alin. 5 din Legea nr. 422/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, proprietarii imobilelor clasificate drept monumente istorice transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor «instiintarea privind intentia de vanzare, insotita de documentatia stabilita prin ordin al ministrului culturii si cultelor». Nerespectarea acestei obligatii legale, prevazute de 341. 36 alin. 4 din aceeasi lege, constituie contraventie prevazuta de art. 55 alin. b) si se anctioneaza potrivit art. 57 din Legea speciala".
Kelemen, avocatul diavolului
Domnul Kelemen citeste, insa, legea, intr-o cheie aparte, de parca ar fi "avocatul diavolului" si nu un demnitar mandatat tocmai pentru a se lupta pana in panzele albe cu toti avocatii diavolilor ce atenteaza la patrimoniul national. Mai clar spus, domnul Kelemen este constient de incalcarea legii, dar gaseste justificari pentru a nu sanctiona infractiunea si contraventiile.
"Ministerul nu se poate implica intr-un proces de anulare a actului de vanzare cumparare.
De ce? Conform Legii 422/2001 dreptul de preemtiune se exercita numai in conditiile in care cei care vor sa vanda sunt «persoane fizice sau juridice de drept privat». Ori Academia Romana, conform Statutului ei publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 617/14 sept. 2009 este «persoana juridica de drept public» (art. 2 din statut), «independenta in lucrarile sale de orice natura» si nu trebuia sa ceara Ministerului sau Directiei pentru Cultura si Patrimoniul National a Municipiului Bucuresti exercitarea dreptului de preemtiune. In consecinta, aceasta entitate publica (chiar daca acea casa era monument istoric) avea dreptul sa vanda acea casa fara sa intrebe statul roman, respectiv ministerul sau directia Bucuresti, daca vrea sa o cumpere sau nu, dar cu respectarea legislatiei in vigoare. Asa e facuta Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. In aceste conditii este responsabilitatea exclusiva a Academiei Romane in ceea ce priveste modul in care a inteles sa pastreze, sa administreze, respectiv sa vanda bunurile imobile ce se aflau in proprietate ei. Ministerul a fost interesat totdeauna de protejarea acestor imobile monument istoric indiferent de cine este proprietarul. Asociatia (Asociatia Henri Coanda – n.r.) isi dorea anularea contractului de vanzare cumparare si transformarea casei in muzeu. Or, acest lucru nu se putea face cu incalcarea dreptului de proprietate si ministerul nu avea cum sa intervina".
Variantele legale
Asa cum remarca domnul Kelemen (sau persoana care i-a intocmit punctul de vedere), Academia Romana este o institutie de drept public, cu personalitate juridica de drept public.
Conform legii pomenite de dl. Kelemen, avem doua situatii (si, atentie, Kelemen nu face trimitere la vreuna din acestea!). Prima: imobilul in discutie (etajul Casei Coanda) sa fi fost in domeniul public al Academiei, caz in care proprietatea era 'inalienabila, imprescriptibila si insesizabila". Deci, nu se putea vinde legal, sub nicio forma.
A doua situatie: imobilul sa fi fost in domeniul privat al Academiei, caz in care instrainarea proprietatii pur si simplu nu este prevazuta de lege. E o scapare regretabila, dar asta nu poate insemna ca Academia putea vinde acest imobil FARA NICIUN FEL DE CONTROL! In interpretarea unei legi, trebuie sa tii seama si de intentiile legiuitorului. In cazul monumentelor istorice, evident ca intentia este de protejare a acestora. Legiuitorul nu putea comite un abuz, impunand persoanelor fizice si juridice de drept privat sa nu instraineze, sub nicio forma, monumentele istorice. Dar, a vrut sa se asigure ca baremi statul, prin toate entitatile sale, isi va pastra dreptul de proprietate asupra monumentelor, pentru a avea grija cum se cuvine de acestea (cel putin teoretic...). Ca atare, este aberant sa sustii ca o institutie publica are o mai mare libertate de actiune, in privinta monumentelor istorice, decat o persoana privata!
Insa, dincolo de argumentele de mai sus, nu incape nicio indoiala ca imobilul a fost instrainat prin frauda, prin fals grosolan. Ca atare, dl. Kelemen avea obligatia ca macar sa formuleze o plangere penala pentru fals in acte publice, daca partea cu regimul proprietatii Casei Coanda i s-a parut prea "contondenta".
Ce spune legea privind protejarea monumentelor istorice
Art. 4. — (1) Monumentele istorice apartin fie domeniului public sau privat al statului, al judetelor, oraselor sau comunelor, fie sunt proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice.
(2) Monumentele istorice proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile,imprescriptibile si insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date in administrare institutiilor publice, pot fi concesionate, date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica sau inchiriate, in conditiile legii, cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor sau, dupa caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor.
(3) Monumentele istorice apartinand domeniului privat pot face obiectul circuitului civil in conditiile stabilite prin prezenta lege.
(4) Monumentele istorice aflate in proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vandute numai in conditiile exercitarii dreptului de preemtiune ale statului roman, prin Ministerul Culturii si Cultelor, pentru monumentele istorice clasate in grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, pentru monumentele istorice clasate in grupa B, ori al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz, potrivit prezentei legi, sub sanctiunea nulitatii absolute a vanzarii.
(5) Proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intentioneaza sa vanda monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor instiintarea privind intentia de vanzare, insotita de documentatia stabilita prin ordin al ministrului culturii si cultelor.
Cititi, in editia de maine, despre soarta parterului Casei Coanda.
Citește pe Antena3.ro
