Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
August 2007 – mai 2014. Şapte ani în care o dramă a fost răstălmăcită şi repovestită în zeci de variante. Şapte ani de când avocata Elodia Ghinescu a fost văzută, pentru ultima oară, în viaţă. Şapte ani în care poliţişti, procurori şi judecători au încercat să dezgroape adevărul şi să-l scoată la lumină. N-au mai găsit decât frânturi din el. Urme de sânge, motive, declaraţii, inadvertenţe, tergiversări. Resturi din care, vreme de şapte ani, s-a pus în scenă un adevărat spectacol media. Marţi, la Curtea de Apel Piteşti, s-au rostit replicile finale.
Întâlnirea cu Bercea Mondialu’
Şedinţa de judecată era programată să înceapă la ora 8:30. În sală nu sunt decât părţile, procurorul de şedinţă şi grefiera, care anunţă că a sosit pe fax suplimentul raportului de expertiză ce fusese solicitat de instanţă la INML.
Cioacă e îmbrăcat la costum şi poartă o cămaşă lila. Stă aşezat lângă Maria Vasii, la masa avocaţilor. Scaun capitonat, cu spătar moale. Confort sporit. Contează, mai ales atunci când asişti la un proces de aproape 11 ore. Mama şi fratele Elodiei stau pe băncuţele din sală, făcute din şipci subţiri de lemn. Sunt incomode şi anchilozante, până la finalul şedinţei îţi trece os prin os. Emilia Ghinescu, pusă să bată de un an de zile culoarul Rucăr-Bran pentru termenele de la Curtea de Apel Piteşti, şi-a adus de acasă o pernuţă pentru scaun. Cei şapte ani au învăţat-o să aştepte, răbdătoare...
La prezidiu apare judecătoarea Anda Pluteanu, iar în boxa acuzaţilor – Bercea Mondialu’. Anghel Sandu, pe numele din buletin, făcuse o contestaţie la executare, care se judeca înaintea procesului Elodia. Bercea Mondialu’ se uită lung la Cioacă, Cioacă se uită mirat la el. „Doamna judecător...”, începe Bercea să vorbească, sprijindu-şi palmele de gardul boxei. La încheietura mâinii stângi îi luceşte un ceas mare, ca un ou-ochi. „Retrag contestaţia la executare, avocatul meu nu a ştiu să formuleze aceste cereri”. Judecătoarea Pluteanu insista ca Bercea să fie asistat de avocat, dar inculpatul e singur în sală. Doar el şi ceasul lui. Are o străfulgerare: „Uitaţi, este Maria Vasii în sală”, zice şi arată cu oul-ochi înspre masa lu’ Cioacă, „poate să mă reprezinte ea, că a fost avocata mea”. Luată prin surprindere, Maria Vasii dă să se ridice, să vorbească, nu venise la Piteşti pentru acest film, însă judecătoarea salvează situaţia: „nu vreţi să vă desemnăm avocat din oficiuĂ”. Bercea n-are nimic împotrivă, iar judecătoarea lasă cauza la a doua strigare. Aceeaşi, de fapt, că nu mai e pe rol decât procesul Elodia, care poate aştepta până-şi rezolvă Bercea problema cu contestaţia. Mondialu’ e scos din boxă, iar peste jumătate de oră apare şi avocatul lui, care motivează retragerea cererii în blugi, pentru că-şi uitase roba, din grabă.
După rezolvarea Mondialului (care, peste doar câteva ore avea să fie condamnat într-un alt proces, dintr-un alt oraş şi pentru o altă faptă), judecătoarea Pluteanu întreabă părţile dacă doresc o copie după suplimentarea raportului de expertiză, venit prin fax de la INML. Şedinţa se suspendă, „minim jumătate de oră”. Şi se reia la 10:50, când intră ambele judecătoare. Elena Rusu este preşedinta completului.
„Se impune suspendarea procesului”
Judecătoarea Rusu o întreabă pe avocata Maria Vasii dacă, după studierea suplimentului la raportul de expertiză, mai doreşte să ceară şi alte probe. În afară de cele deja solicitate în scris la 16 şi 19 mai. „Se impune efectuarea unei noi expertize medico-legală genetică judiciară ADN”, spune apărătorul lui Cioacă, menţionând că, în actul INML, „răspunsurile sunt echivoce şi eronate, nu corespund realităţii. Trebuie o nouă expertiză la un laborator obiectiv. (...) Toate evaluările arată numai subiectivitate şi sunt făcute să dea bine, să sprijine acuzarea”, susţine avocata Vasii. „Şi ce experţi obiectivi ar trebui să o facăĂ”, întreabă judecătoarea Rusu. „Într-un caz de la Cluj, în care a fost un jaf la o bancă, s-a ordonat un raport la un laborator din Viena”, răspunde avocata. Sunt daţi naibii vienezii ăştia, nu fac numai şniţele şi operaţii pe coloană, fac şi expertize bune!
„Dumneavoastră spuneţi că experţii naţionali nu sunt în stare să se pronunţe”, concluzionează judecătoarea. „Care ar fi obiectivele acestei noi expertizeĂ”, vrea să ştie ea. „Solicităm efectuarea unei expertize asupra întregului material biologic. Este un drept al clientului meu să solicit această expertiză. Se impune suspendarea procesului până la pronunţarea asupra acestei cereri”. Un nou termen pluteşte prin aer. Nici nu mai e mult până la vacanţa judecătorească... Puful de plop de afară pătrunde, printre jaluzelele verticale, în sala pardosită cu marmură.
Vasii cere suspendarea procesului şi pentru ca instanţa să adreseze patru întrebări Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg. Sunt formulate la modul general şi au legătură cu expertizele genetice şi cu experţii parte. Apoi, avocata lui Cioacă reaminteşte probele pe care le solicitase deja în scris. „Expertiză traseologică de interpretare a urmelor găsite la faţa locului...” „Vă referiţi doar la urmele biologiceĂ Sau şi papilareĂ”, o întrerupe preşedinta completului. „Toate urmele. Şi papilare (n.r. – având în vedere că primul CFL a fost făcut la 12 zile după dispariţia victimei, iar prin acea casă se perindaseră mai multe persoane, n-au fost ridicate amprente). Nu am căderea să aleg eu între urme. Un expert se va pronunţa, în funcţie de materialul găsit la dosar”. Maria Vasii mai cere interpretarea comparată a urmelor, vizionarea înregistrărilor video ale CFL-urilor, depunerea raportului de monitorizarea a lui Cristian Cioacă din perioada septembrie – octombrie 2007, identificarea proprietarului numărului de telefon din Suedia de la care a fost apelată Elodia în 29 august 2007 (n.r. – deşi exista răspuns la dosar pentru această solicitare), trimiterea de adrese la Parlamentul European pentru a se vedea în ce stadiu e ancheta ce se efectuează în urma plângerii adresată de clientul ei, trimiterea unei solicitări la Europol pentru a afla cum a fost căutată Elodia, dar şi a unei adrese către IJP Braşov, pentru a se vedea în baza cărei decizii a fost căutat un cadavru, depunerea ordonanţelor poliţiştilor care au lucrat la caz, audierea persoanelor care au găsit obiectele din râpă, identificarea urmelor palmare neidentificate (n.r. – deşi, repetăm, nu au fost ridicate amprente din apartament), audierea detectivului Ormenişan dar şi a martorului – asistent de la CFL-uri, trimiterea unei adrese către SPP, pentru a se vedea dacă cei doi angajaţi ai lor, care au avut legături cu Elodia, au fost cercetaţi disciplinar, trimiterea unei adrese către IGPR, pentru a se vedea câte persoane dispărute au fost declarate decedate în perioada 2007 – 2014, trimiterea unei adrese către Interpol, pentru a se comunica ţările în care Elodia nu a fost căutată, şi „identificarea persoanei” – realizarea unui profil psihologic al Elodiei, raportat la corespondenţa acesteia (n.r. – proba mai fusese cerută de apărare şi respinsă de instanţă).
Lovituri cauzatoare de moarte
Procurorul de şedinţă, curatorul minorului P. Cioacă şi avocata familiei Ghinescu au solicitat instanţei să respingă cererea apărării, de suplimentare a probatoriului. „Şi dacă s-ar admite efectuarea unei expertize în orice alt stat al Uniunii Europene, iar concluziile vor fi aceleaşi, pentru că nu pot fi altele, doamna avocat Vasii va cere refacerea expertizei în SUA”, a spus Crina Radu. „Solicit să respingeţi aceste cereri ale apărării. Şi, dacă azi veţi da un nou termen, veţi vedea că ne vom trezi cu noi solicitări din partea doamnei avocat!”.
La ora 12:30, şedinţa se suspendă din nou, iar judecătoarele se retrag pentru a delibera. Peste jumătate de oră, şedinţa se reia, iar preşedinta completului anunţă decizia: „Instanţa se pronunţă, după consultare. Respinge cererea de efectuare a unei noii expertize...”. Cioacă priveşte înspre judecătoare, cu obrazul sprijinit în palmă. „Respinge solicitarea de a sesiza CJUE”. „Respinge suplimentarea probatoriului”. „Cercetarea judecătorească e încheiată”. Tic-tac, tic-tac, de niciunde încă se mai aude ochiul de la mâna lui Bercea Mondialu’.
„Vom da cuvântul pe fond” anunţă instanţa. Însă, mai întâi, se discută despre schimbarea încadrării faptelor pentru care este judecat Cristian Cioacă. A fost acuzat şi condamnat apoi de prima instanţă, la 22 de ani de închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de omor calificat şi profanare de morminte. Ca orice inculpat din România, şi Cioacă beneficiază însă de legea mai favorabilă, iar noul Cod Penal prevede pedepse mai mici.
Din oficiu, instanţa propune schimbarea încadrării faptei, din infracţiunea de omor calificat prevăzută în vechiul Cod Penal, în infracţiunea prevăzută de art.195 din noul Cod Penal – „Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (n.r. – fostul LCM)”. E semn că cel puţin una dintre judecătoare nu e de acord cu încadrarea iniţială a faptei şi nici cu cuantumul pedepsei.
În vechiul Cod Penal, omorul calificat se pedepsea cu închisoarea pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani. În noul Cod Penal, Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte se pedepsesc cu închisoarea de la 6 la 12 ani. E mai puţin decât jumătate...
Avocata Maria Vasii solicită un nou termen pentru a-şi pregăti apărarea, invocând prevederile art. 386 alin (1) din noul Cod de Procedură Civilă: „Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.”
Judecătoarele nu dau însă înapoi. Preşedinta completului anunţă că „lasă cauza mai la urmă” şi dă un răgaz de trei ore apărării, să se pregătească. La ora 13:30, şedinţa se suspendă din nou.
Părţile şi publicul din sala de judecată se îndreaptă înspre uşă. Cioacă trece, cu capul plecat, pe lângă mama şi fratele Elodiei. Emilia Ghinescu izbucneşte: „Mi-ai omorât fata, criminalule! Mi-ai omorât copilul! Mi l-ai tăiat! Unde mi-ai dus copilulĂ Ce ai făcut cu elĂ Unde l-ai dusĂ”. Cioacă se înroşeşte la faţă apoi, pentru că mama Elodiei îl acuza în continuare, se întoarce înspre ea. Şi-i zâmbeşte. E un rictus, care se înfige drept în inima femeii.
Ajunsă afară, la maşina cu care a venit din Râşnov, Emilia Ghinescu are nevoie de medicamente. Se simte rău, nu mai poate nici măcar să stea în picioare.
Acuzarea cere 26 de ani de închisoare
Sala de judecată rămâne goală. Tomurile din dosarul instrumentat de Parchetul General stau înşirate pe masa grefierei. Pentru ultima oară. Jandarmul încuie uşa sălii. Părţile se retrag, pentru a recapitula concluziile finale. Vor juca ultima lor carte.
Cioacă şi avocata lui se întorc în Curtea de Apel la ora 16:00. Televiziunile sunt ciopor în juru-i, însă inculpatul nu răspunde la nicio întrebare. Vrea să pară degajat, însă face eforturi vizibile. E aproape cărămiziu la faţă.
În sala de judecată intră, rând pe rând, părţile, jurnaliştii şi ceea ce a mai rămas din publicul ce urmărea la OTV episodul „treisuteşinusemaiştiecât” al serialului Elodia. Sunt trei-patru bătrânei, îndârjiţi să prindă genericul de final.
Şedinţa de judecată se reia la ora 16:45. Mai întâi, ia cuvântul procurorul de şedinţă, care solicită ca fapta pentru care este judecat Cioacă să fie încadrată la art.188 (omorul) raportat la art.199, alin (1) din Codul Penal („violenţa în familie”, ce adaugă un spor de o pătrime pedepselor pentru infracţiunile contra vieţii). Rezultă un maxim special de 25 de ani la care, conform noului Cod Penal, se adaugă o treime din pedeapsa pentru cea de a doua infracţiune, profanare de cadavre, pedepsită la art. 383 cu un maxim de 3 ani. Acuzarea cere instanţei ca Cioacă să primească maximum de pedeapsă: 26 de ani de închisoare.
Cum avocata Crina Radu ceruse să se reţină şi premeditarea faptei, procurorul de şedinţă precizează că, din cercetările efectuate, „nu a rezultat că au existat pregătiri îndelungi în vederea comiterii faptei”. Cioacă o ascultă cu mare atenţie şi pufneşte în râs. Nu credea că va trăi vreodată acest moment. Ultimul „ball” (n.r. - glonte), pentru care el nu mai poate avea nicio replică. Procurorul reaminteşte cuprinsul actului de acuzare. Cioacă ascultă pironit în scaun, iar urechile i se înroşesc. „După ce a lovit victima, şi de mai mult ori, după cum reiese din interpretarea urmelor de sânge găsite în apartament...” Inculpatul dă din cap şi-şi ţuguie buzele, în semn de dispreţ. Din toate concluziile finale, cuvântul procurorului a fost, pentru el, cel mai greu de suportat. Era bazat pe articole de lege, rapoarte, expertize, cifre, constatări. Sec, precum un foc de armă automată.
Familia Ghinescu cere detenţiunea pe viaţă
Avocata familiei Ghinescu, Crina Radu, solicită instanţei schimbarea încadrării faptei în art. 189 lit a), b) şi h). Omorul a fost comis cu premeditare, din interes material şi prin cruzimi. Pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani. În plus, avocata solicită aplicarea art. 199, „fapta a fost săvârşită asupra unui membru al familiei”, ceea ce majorează cu o pătrime maximul pedepsei.
În timp ce ea vorbeşte, Cioacă mimează nepăsarea. Discută la ureche cu avocata lui, prelins comod, în scaunul capitonat. „Din declaraţiile inculpatului date în 12 şi 19 septembrie 2007 rezultă că acesta a văzut în data de 28 august 2007 pozele cu Elodia din Dubai, pe desktopul calculatorului. A doua zi, în 29 august, a făcut schimb de tură, spunându-i lui martorului Silviu D. că urmează să ducă copilul la Piteşti”, explică avocata Crina Radu premeditarea. Izbucneşte în plâns atunci când trebuie să pomenească de copilul Elodiei. Se opreşte din pledoarie şi îşi cere scuze. „Am fost foarte bună prietenă cu Elodia şi ştiu cât de mult se bucura de acest copil. Ştiu cât de mult se bucura de viaţă...” Cioacă nu are nicio reacţie.
Avocata Radu expune faptele prezentate în actul de acuzare, insistând pe atitudinea inculpatului după ziua de 30 august 2007. Şi nu este de acord cu încadrarea faptei în LCM. „Dacă inculpatul ar fi aplicat o lovitură cauzatoare de moarte, ar fi chemat salvarea. Şi poate nu am fi ajuns până aici... Nu se poate admite o încadrare cu o pedeapsă atât de blândă, pentru o faptă atât de gravă”.
Curatorul minorului P. Cioacă, luând cuvântul, precizează că, fiind reprezentantul copilului ce are mama în poziţia de victimă, dar şi tatăl în poziţia de inculpat, nu doreşte să se pronunţe asupra aspectelor cu caracter penal, ci doar asupra daunelor materiale şi morale pretinse. Însă, „nu există probe că fapta a fost săvârşită prin cruzimi sau cu premeditare”, adaugă tot el.
Cioacă cere achitarea, „fapta nu există”
Avocata Maria Vasii a cerut instanţei să dispună achitarea lui Cristian Cioacă, pe motiv că „fapta nu există”. „Trebuie să am un corp, o armă, dinamica săvârşirii faptelor (...) Nu avem componente ale infracţiunii de omor: cadavrul, arma, martori...”.
Apoi, pledoaria apărării se învârte în jurul unui fir de păr, acelaşi care a ţinut suspendat procesul, la ultimele termene, inutil. ADN-ul Elodiei a fost stabilit în baza profilelor genetice ale părinţilor săi, care au avut o singură fiică: pe ea. Firul de păr a fost analizat pentru a spori certitudinea acestui rezultat, nefiind nicidecum sursa primară a profilului genetic al victimei.
Avocata Vasii susţine că „dovezile au fost ridicate cu nerespectarea normelor prevăzute de lege” şi că teoria din rechizitoriu, conform căreia Cioacă ar fi lovit-o cu pumnul pe Elodia este nereală. „Se putea face un experiment judiciar, pentru a se vedea dacă clientul meu, adus într-o stare de nervi, ar fi putut să omoare pe cineva cu pumnul”, a precizat Maria Vasii. „Am convingerea că singura soluţie pe care o veţi pronunţa va fi aceea susţinută de dovezi”, le-a spus ea judecătoarelor. Preşedinta completului i-a solicitat să pună concluzii şi pe schimbarea încadrării faptei. „Indiferent ce încadrare veţi da, mi-e egal”, a răspuns Vasii. „Mi-e egal că se discută de omor sau omor calificat.... Din punctul meu de vedere, rechizitoriul vorbeşte de fapta prevăzută de art.195 din Codul Penal (n.r. – loviri sau vătămări cauzatoare de moarte), chiar dacă este doar o variantă fantezistă”, a mai adăugat ea.
Lui Cioacă i se dă ultimul cuvânt. Se ridică în picioare şi dă să înceapă. Stă la masă, la acelaşi nivel cu avocaţii ce vorbiseră înaintea lui. Instanţa îl opreşte şi îl invită în faţa prezidiului. Se duce, trage de umeri şi, cu pieptul înainte, rosteşte: „Doamna preşedintă, onorată Curte”. Pauză. Cuvintele sunt rostite apăsat. Răsună în sala de marmură. „Nu am săvârşit această faptă. De nicăieri nu reiese nicio probă din care să rezulte că am vreo legătură cu dispariţia soţiei mele. De unde reiese că vorbim de o persoană decedatăĂ Se spune că, uneori, nu vedem pădurea de copaci. Haideţi să dăm copacii la o parte, legăturile extraconjugale, ca să vedem faptele. O să respect decizia pe care o veţi lua-o, pentru că întotdeauna am respectat legea.” Trage aer în piep, apoi continuă, cu replica de final: „Dacă vreţi să mă condamnaţi, condamnaţi-mă. Dar nu-mi condamnaţi copilul şi familia!”
Punct. Procesul se încheie. Fără să cadă vreo cortină, fără să se audă aplauze din sală. Cioacă părăseşte Curtea de Apel împreună cu avocata lui şi se urcă pe scaunul pasagerului din maşina acesteia, lăsându-i pe jurnalişti fără sincroane. Când maşina trece prin faţa intrării, unde sunt strânse camerele de filmat, avocata claxonează, iar Cioacă face cu mâna presei, în gesturi largi. Peste doar o săptămână, va afla verdictul.
Citește pe Antena3.ro
