La Ruse ai cu cine bea o cafea

In doua saptamani am trecut prin Ungaria, Slovenia, Cehia, Austria, Germania. Drum plin de emotie cu Madrigalul lui Marin Constantin si cu nenea Iancu, adica textul lui Caragiale. M-am intors in tara, mai bine zis in Bucuresti, si am putut face comparatie.

Poate ca-i adevarata proverbiala noastra "lene istorica", bascalia si deraderea cu care ne aparam.

Exista o carte a lui Cioran "Schimbarea la fata a Romaniei". Ar trebui sa se studieze la scoala. Ar trebui sa ne luptam noi cu noi. Dar sa stim care-s pacatele.

"Romanul isi zeflemiseste propria lui conditie si se risipeste intr-o urata ironie facila si sterila" sau "Romania nu-i o tara tragica?". Ba e foarte tragica, dar pe mana ei, vorba lui Poincaré – "Aici, la portile Orientului, unde totul este luat in deradere".

Noi cu noi suntem rai.

Ei si asa din Europa, din vestul nostru via Romania, am plecat in Bulgaria. Nu departe. La Ruse. Eram relaxata. Nu mai invidiam pe nimeni.

Dar n-a fost asa. Am ajuns intr-un oras " cel mai frumos al Bulgariei", cel putin asa au decretat ei in 2009.

Un oras patriarhal, linistit, in care oamenii stau la umbra (nici ei nu taie pomii oraselor) in parcul Alexandrovska, la racoarea fantanilor vechi si elegante.

Acest oras a fost candva "Mica Viena". Cine a facut cladirile acestea, cine a construit orasul vechi, cine a avut atata gust. Nu se poate ca la 20 de kilometri, in partea noastra, orasul sa fie o "belea", o "uraciune". Or, la noi, in exces de zel, s-a daramat, s-a distrus tot!

Mi-a ramas inima la Russe! In acest oras provincial, unic, cu atat de multe parcuri, in care oamenii care sunt intr-adevar saraci se bucura de marile doruri ale lui Dumnezeu – umbra, verde, aer curat. In jurul orasului – Varna, Velikovo, Tarnovo.

Castani seculari, monumente, Statuia Libertatii care a implinit 100 de ani, ca si frumosul teatru din fata parcului. A fost refacut, dar splendidele lui ferestre, din pacate, au cunoscut ororile termopanelor.

Cladirile orasului Russe trec de la stilul baroc la stilul neoclasic modern. La Wiener Selession.

Legea constructiilor 1893 – (Doamne, in anul acela departat exista o lege a constructiilor!) – impunea decoratiunea ampla exterioara. Si blocurile care... !

Si Potrul Russe e celebru, e cel mai mare si mai important al Bulgariei – Cetatea Sexaginta Prista – portul celor 60 de corabii. Si muzeele – Casa Kaliopei, Baba Tonka, sanctuarul national – un osuar.

Am vazut spectacole. Unul venit de la Sofia cu "Intriga si iubire" a lui Schiller, un spectacol foarte bun al unui tanar regizor. Am vazut un spectacol Caragiale facut in romaneste si bulgareste, extrem de interesant, un Cehov. Noi ne-am dus cu spectacolul lui Dabija "Pyram si Thisbe 4 you". Ce frumos a fost. Orasele au ingeri care le pazesc. Russe a avut unul voinic care l-a aparat de multe.

Abia astept sa ma intorc la Russe! Eram mandra ca eram balcanica. Mi-am adus aminte de Panait Istrati, de Chira Chiralina, de senzualitatea de la Dunare, de mirosul cafelei bune si mangaierea nisipului fierbinte.

La Russe, romanca fiind, nu patesc ce patesc in estul ravnit. La Russe ai cu cine sa bei o cafea, sa-ti petreci seara, sa vorbesti, sa barfesti, sa plangi, sa razi...