Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La cumpara dintre ani, familia fostei mare handbaliste Mariana Tarca nu a fost lipsita de emotii. Antrenoarea care in 2012 va implini 50 de ani, a fost operata. Despre interventia chirurgicala, ea prefera sa nu vorbeasca: "Important este ca ma simt bine si ma alatur fetelor la reunirea lotului'. In schimb, cu cateva zile inainte de operatie, antrenoarea Brasovului a acceptat sa vorbeasca despre viata ei sportiva si personala.
Cand vorbim de doamna Mariana Tarca, cifrele vorbesc de la sine si nu lasa loc interpretarilor: 7 titluri nationale, 9 cupe ale Romaniei, 5 titluri si 5 cupe ale Croatiei, castigatoare a Cupei Campionilor Europeni (in 1995, cu Podravka Vegeta Koprivnica – Croatia), castigatoare a Supercupei Europei (1995), inca de 3 ori finalista a Cupei Campionilor (1985, 1986 si 1996), 335 de selectii la echipa nationala, 2043 de goluri marcate (record mondial!), prima handbalista din Romania selectionata in echipa lumii (1986), cetatean de onoare al Croatiei, desemnata in primele cinci handbaliste din lume in secolul 20 – toate acestea ca jucatoare. La care se adauga performantele obtinute ca antrenoare a echipei Rulmentul Brasov- titlul de campioana in 2006, castigatoarea Cupei Challange, in acelasi an, si finalista in Cupa Cupelor din 2008, cand a fost desemnata cetatean de onoare al orasului Brasov.
Mandr(i)a Brasovului ia nastere in 1962
Vedeta nationalei Romaniei din anii ’90, Mariana Tarca a debutat in handbal la varsta majoratului, la Rulmentul Brasov. Drumul spre echipa antrenata pe atunci de Remus Draganescu n-a fost deloc facil. "Pentru mine handbalul a fost sansa de a realiza ceva in viata. Ma bucur ca parintii m-au indrumat pe acest drum, chiar daca eram un copil de la tara. Am fost un copil fara copilarie, daca pot spune asa. Aveam doua genti, de scoala si de handbal. Plecam la 6 dimineata de acasa si ajungeam seara la 7 acasa. Am inceput handbalul cu profesorul Marian Nicolae, care a insistat ca eu sa practic acest sport, desi pentru mine era destul de greu pentru ca faceam naveta de la Mandra, comuna mea natala, la Fagaras. Dar poate acesta a fost si motivul pentru care am reusit. Am fost un copil trecut prin greutati, calit, daca pot spune asa. De exemplu, in vremea aceea nu aveam conditiile pe care le au copiii din ziua de azi. Aici ma refer la transport, echipament, la tot. Mergeam la scoala cu un autobuz care circula doar dimineata si seara. Asa ca de cele mai multe ori ajungeam sa merg pe jos la antrenamente sau cu bicicleta, indiferent de starea vremii. Vara, iarna, pe ploaie, nu conta. Eu aveam in gand doar handbalul. Cateodata ramaneam la familia Marian, unde imi faceam temele, mancam si invatam. Doamna Marian era profesoara de limba romana, imi faceam temele cu ea, imi dadea carti de citit. Asa am inceput. M-a calit toata copilaria si asa am capatat vointa de fier, ce ma caracterizeaza', isi incepe povestea Mariana Tarca.
Cartile lui Remus Draganescu
Cum a ajuns la Rulmentul Brasov? "Am ales sa merg la Rulmentul Brasov, la sugestia primului meu antrenor, care mi-a spus sa aleg Brasovul daca vreau sa fac handbal. Daca ma interesa partea financiara as fi ales Bacaul, Constanta sau Timisoara. Am jucat de la inceput in primele 7, desi mi-a fost greu sa trec de la 4 antrenamente saptamanale la doua antrenamente pe zi. Domnul antrenor Draganescu a avut incredere in mine. Mi-a dat carti de citit despre vointa, care m-au ajutat in cariera. Fara sacrificii nu exista performanta. Un sportiv, daca nu isi separa viata profesionala de cea personala, nu va avea succesul scontat", raspunde Mariana Tarca.
Sorin Tarca, sotul perfect
Citește pe Antena3.ro
Se spune ca in spatele unui barbat de succes se afla mereu o femeie puternica. Insa in familia Tarca, lucrurile sunt un pic invers. "Sotul meu, Sorin, a fost si este mereu alaturi de mine. Ma sustine total si si-a dedicat viata carierei mele. Longevitatea mea i se datoreaza in mare masura lui. Cand nu mai aveam motivatia sa mai continui, el venea si imi dadea forta de care aveam nevoie pentru a merge mai departe. Ma incuraja si asa am ajuns sa joc pana la 41 de ani', isi continua povestea Mariana Tarca.
De la Bacau in echipa lumii
Ne intoarcem in timp, in perioada de inceput a jucatoarei Mariana Tarca. Dupa un debut reusit la Rulmentul, unde si-a castigat rapid rolul de titular in primul 7, in 1984 Mariana Tarca s-a transferat la Stiinta Bacau, pe atunci echipa momentului in handbalul feminin romanesc, si la care evoluau majoritatea componentelor echipei nationale. "Am luat decizia de a accepta oferta lor pentru ca Bacaul imi oferea posibilitatea de a trece la alt nivel si, in plus, am avut ocazia de a-mi termina studiile. Deja eram o jucatoare cunoscuta si nu mai aveam nevoie de carte de vizita. Ca si la Brasov, la Bacau am intalnit un colectiv foarte bun pentru handbal si un cadru foarte bun pentru a face performanta. De altfel, de la Bacau a fost si prima mea selectie intr-o echipa a lumii. Am fost prima romanca selectionata', continua Mariana Tarca.
Podravka Koprivnica, punctul culminant al carierei
Patru ani mai tarziu, Mariana Tarca devenea "diamantul" Oltchimului din Ramnicu-Valcea, pentru ca dupa alti patru ani "Hagi din handbalul feminin romanesc', cum mai este numita, sa semneze un contract cu Podravka Koprivnica, echipa la care, dupa propriile-i marturisiri, s-a simtit cel mai bine. "Acolo m-am simtit extraordinar. Pentru prima data am fost convinsa ca meritele mele ca jucatoare sunt rasplatite cu adevarat. Toata lumea de acolo incerca sa ma faca sa ma simt foarte bine, de la presedintele clubului, care nu mi-a permis sa ii vorbesc la plural, pana la antrenor si colegele de echipa. Dupa atatia ani, croatii nu m-au uitat si in fiecare an, imi trimit mesaje de ziua mea, de ziua sotului si a fetitei. La noi, romanii, in loc sa stim sa ne ridicam valorile, mereu gasim cate ceva negativ".
Sorina, mandria Marianei Tarca
Cea mai mare bucurie si implinire din viata antrenoarei este fiica ei, Sorina (13 ani), care ii calca pe urme. "Ca sa faci handbal trebuie sa iti placa. Partea financiara urmeaza automat. Eu as indruma toate mamele sa isi trimita fetele la handbal. Este un sport de echipa, care te caleste pentru viata. Eu am o fetita, Sorina, pe care nu am vrut neaparat sa o fac handbalista, insa in sufletul meu am sperat tot timpul ca va pasi pe urmele mele. Asa s-a intamplat. Cand o vad la antrenamente si jucand, am o satisfactie fantastica. Este mai talentata decat mine si sper sa ma depaseasca in performanta, fiindca Dumnezeu i-a dat talentul de care are nevoie. Handbalul este un sport frumos si imi doresc, ca prin scoala de handbal pe care am deschis-o, sa aducem cat mai multi copii la handbal. Vreau sa las ceva in urma mea'.
Grecia nu a uitat-o pe Mariana Tarca
Dupa nasterea Sorinei, actualul antrenor al Rulmentului a revenit pe teren. Simtise ca nu si-a spus inca ultimul cuvant ca jucatoare. A plecat in Grecia, la clubul Artas, unde a evoluat trei luni, aducandu-si o pretioasa contributie la calificarea echipei elene in grupele Ligii Campionilor. Apoi a revenit in tara, debutand cu succes ca antrenor. Dupa un titlu si o calificare in finala Cupei Cupelor cu Oltchim in 2000, Mariana Tarca a devenit antrenoarea echipei la care a debutat: Rulmentul Brasov. Rezultatele nu s-au lasat prea mult asteptate. In 2006, Rulmentul s-a impus in finala Challenge Cup, pentru ca in 2008 sa aiba un parcurs impecabil in Cupa Cupelor, trofeu pe care ardelencele l-au pierdut in finala cu norvegiencele de la Larvik. "De ce am ales Brasovul? In primul rand am vrut sa vin acasa. Apoi imi doream sa pornesc cu o echipa mica", se explica.
Despartirea de Rulmentul-printre cele mai mari deziluzii ale vietii
Motivele reale ale rupturii dintre Mariana Tarca si Rulmentul Brasov din 2008 raman in continuare invaluite in mister. "A fost un moment care mi-a afectat viata, atat cea profesionala, cat si cea personala. Veneam dupa un sezon de exceptie, in care jucasem finala Cupei Cupelor si terminasem campionatul la egalitate cu Oltchim, valcencele avand in favoare lor golaverajul. Nu puteam invinge Larvik, fiindca in semifinale le pierdusem pe Patricia Vizitiu si pe coreeanca Wo Sun Hee – doua jucatoare cu o contributie majora in traseul nostru european de pana atunci. A fost un sezon cu trairi senzationale, urmate de dezamagiri la fel de mari. Eu iubesc foarte mult Brasovul, aici este casa mea si am revenit cu foarte mare drag si cu dorinta de a readuce handbalul feminin brasovean acolo unde a fost, fiindca brasovenii merita o echipa de top. Eu am fost un om corect care a incercat sa isi faca meseria cu profesionalism. Sunt un om foarte deschis, iar atunci cand simti ca esti tradat, ai niste trairi care dor cu adevarat. Sunt o luptatoare si cand voi pierde aceasta calitate, atunci ma voi retrage', spune Mariana Tarca.
In 2010, Mariana Tarca revine la clubul pe care l-a plasat pe harta europeana a handbalului.. "Am traversat o perioada dificila in cariera unui antrenor, mai ales pentru cineva care isi doreste performanta. Am reinceput munca la Rulmentul cu trei jucatoare si doua mingi. Am pornit cu o penalizare severa de sapte puncte, ceea ce ne-a obligat sa pornim sub zero dar nesperat am reusit sa salvam echipa de la retrogradare.'
In incheiere, "pasarea maiastra de pe semicercurile carpatine' (Ilie Dobre, 1999), vorbeste si despre echipa nationala si perspectivele handbalului romanesc feminin. "Sportul romanesc de echipa respira si se bucura datorita handbalului feminin. Atat la nivel de echipa nationala, cat si de club, ne batem cu fortele lumii. Fetele au nevoie de incurajari, in ciuda rezultatelor mai putin bune din Brazilia. Am incredere ca, in 2012, Oltchimul se va bate pana in ultima clipa pentru castigarea Ligii Campionilor. Le doresc mult succes si un an mai bun pentru toti romanii', a incheiat Mariana Tarca.
