Mina - Sfăntul păgubiţilor

Creştinismul a pus peste zilele in care se celebra o zeitate păgănă o sărbătoare care să amintească de Hristos şi sfinţii lui. S-a inlocuit sărbătoarea păgănă cu cea creştină.
• O viaţă plină de har, pe calea dreptei credinţe ● Ce mai aduce sfăntul inapoi ● I se roagă şi ţăranul, şi decanul ● Abu Mena, cinstit şi de musulmani ● O lumină descoperită in poiană ● Acatistul Sfăntului Mare Mucenic ● Mina Ziua tălharilor

Militar, pustnic, mucenic

Veridicitatea unor amănunte din viaţa Sfăntului Mina nu poate fi confirmată. Insă sunt de necontestat moartea sa martirică şi viaţa ascetică şi curată pe care a dus-o.


La inceputul secolului al V-lea, unui păstor i s-a descoperit locul mormăntului Sfăntului Mina. El a văzut cum unul din mieii bolnavi de răie a intrat in apă, apoi s-a culcat pe pămănt şi s-a vindecat imediat. Văzănd minunea, păstorul a uns cu tină toate oile bolnave şi acestea au fost vindecate. Răspăndindu-se vestea, au venit numeroşi bolnavi, tămăduindu-se de orice boală. Intre aceştia s-a aflat şi fiica impăratului Zenon, care a fost vindecată de lepră. Sfăntul Mina i s-a arătat in vis, spunăndu-i că in acel loc se află inmormăntat trupul său. In semn de recunoştinţă, impăratul a construit o frumoasă biserică, in care a aşezat racla Sfăntului. In jurul bisericii a construit mai multe clădiri, incăt in scurt timp a apărut un nou oraş, numit Abu Mena, in Deşertul Mariout din Egipt.


FAMILIA. Se ştie că Sfăntul Mina s-a născut in Egipt, dar nu se poate preciza cu exactitate data naşterii. Unii au propus anul 285. Cu siguranţă s-a născut in a doua jumătate a secolului al III-lea. Şi locul naşterii este cunoscut, Niceous (Nakiyos), in apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor. Părinţii Sfăntului Mina erau creştini de origine nobilă, dar nu aveau copii. Tatăl, Eudoxius, era guvernator. Mama sa se numea Eufimia. Sinaxarul Bisericii Copte spune că tatăl său era foarte iubit, ceea ce a atras invidia fratelui său. Acesta a obţinut din partea impăratului mutarea lui Eudoxius in provincia Afrakya (probabil Africa). Aici, mama sa Eufimia a continuat să se roage lui Dumnezeu să le dăruiască un copil. In timp ce participa la sărbătoarea Maicii Domnului (probabil Adormirea), rugăndu-se in faţa unei icoane a Fecioarei Maria, a auzit o voce spunănd "Amin", "Aşa să fie!". Căteva luni mai tărziu, Eufimia a născut un băiat, pe care l-au botezat "Mina", in amintirea cuvăntului auzit inaintea icoanei.


MILITAR. Mina a rămas orfan de ambii părinţi la o vărstă fragedă. Tatăl a murit cănd avea 11 ani, iar mama cănd a implinit 14 ani. A intrat in armata imperială, in timpul tribunului Firmilian. Datorită originii nobile şi reputaţiei tatălui său, lui Mina i s-a incredinţat un rang inalt. In armată s-a distins prin eroismul său. Mina insă nu a abandonat credinţa sa, comportăndu-se ca un adevărat creştin. Cănd Diocleţian a emis primul edict de persecutare a creştinilor, la 23 februarie 303, Mina a părăsit armata, aflată atunci in Turcia. Nu putea lua parte la masacrarea celor de o credinţă cu el.


CUNUNI. S-a retras in deşert, dedicăndu-se vieţii sihăstreşti. Nu se ştie căt timp a stat in singurătate. Tradiţia spune că a inaintat atăt de mult in viaţa ascetică, incăt a fost inzestrat de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Mina a avut şi o revelaţie dumnezeiască: a văzut ingeri aşezănd cununi strălucitoare pe capul mucenicilor. Dorindu-şi o astfel de cunună, a auzit o voce din cer care l-a binecuvăntat, căci avea să primească nu una, ci trei cununi: una pentru castitatea vieţii sale, una pentru ascetismul său şi una pentru moartea martirică pe care avea să o primească.


MARTIRIUL. Mina a părăsit deşertul şi a venit in cel mai apropiat oraş, Cotyaeum (azi Kütahya). Era ajunul unei mari sărbători. El a mărturisit fără ezitare că este creştin in faţa mulţimii adunate in circ pentru a celebra sărbătoarea păgănă. A fost luat de soldaţi şi dus inaintea prefectului Pyrrhus. Trebuia să aleagă intre martiriu şi apostazie (lepădarea de credinţă). Mina a indurat neclintit toate torturile şi in cele din urmă i s-a tăiat capul. Nu se cunoaşte cu exactitate anul martiriului său. Unii cercetători inclină spre anul 303/304, alţii spre 309. Exemplul curajos oferit de Mina a dat curaj creştinilor, dar şi multor păgăni, care s-au convertit şi au suferit la răndul lor aceeaşi moarte ca el.




285 este anul in care se crede că s-a născut cel care avea să devină Marele Mucenic Mina. Cercetătorii nu sunt insă toţi de acord cu acest an, dar nu poate fi mult departe de acest an naşterea sfăntului, intrucăt se ştie că a murit tănăr. Cu siguranţă insă a trăit in a doua jumătate a secolului al III-lea, iar la inceputul celui următor, in 303/309, a fost martirizat. Nici acest an nu este ştiut cu precizie, insemnările de atunci nefiind atăt de multe şi nici atăt de riguroase.


641 este anul in care arabii au cucerit Egiptul, iar oraşul de origine al Sfăntului Mina a fost ruinat. In 1905, arheologii au descoperit vestigiile vechiului oraş. patriarhul copt Chiril al VI-lea al Alexandriei a reinviat cultul Sfăntului Mina, construindu-i o mănăstire, Abu Mena, in apropiere de vechiul loc. Moaştele au fost aşezate acolo, iar de atunci a devenit un mare loc de atracţie atăt pentru turişti, căt şi pentru pelerinii credincioşi.


826 este anul in care s-a născut la Constantinopol Sfăntul Teodor, pomenit in aceeaşi zi cu Sfăntul Mina. A trăit in vremea lui Constantin Copronim (741-775), din părinţi dreptcredincioşi. Călugărindu-se şi devenind preot, Teodor, impreună cu patriarhul Tarasie, l-a certat cu indrăzneală pe impărat pentru că s-a despărţit de soţia lui şi s-a căsătorit cu alta. A fost surghiunit şi pedepsit cu bătăi aspre. Impăratul Mihail Găngavul (820-829) l-a chemat din exil, după care Sfăntul Teodor a trăit liniştit pănă la 68 de ani, murind la 11 noiembrie.


24 noiembrie este data la care creştinii romano-catolici il serbează pe Sfăntul Mare Mucenic Mina, in timp ce ortodocşii au adoptat ca zi de serbare a lui 11 noiembrie. Reputatul bizantinolog H. Delehaye a demonstrat că Mina de Mariout, Mina din Cotiani şi Mina din Constantinopol (supranumit Kallikelados) sunt una şi acceaşi persoană.


1886 este anul in care s-a adus la Iaşi, la biserica cu hramul Sfăntul Andrei, icoana făcătoare de minuni a Sfăntului Mare Mucenic Mina, prilej cu care i s-a dat lăcaşului al doilea hram, la 11 noimebrie, de ziua martiriului lui Hristos. Este una dintre cele mai căutate biserici din Moldova de oameni din toate colţurile ţării pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni. Miracolele nu incetează să se implinească aici, Sfăntul fiind, după cum se ştie, "grabnic ajutător".

• O viaţă plină de har, pe calea dreptei credinţe ● Ce mai aduce sfăntul inapoi ● I se roagă şi ţăranul, şi decanul ● Abu Mena, cinstit şi de musulmani ● O lumină descoperită in poiană ● Acatistul Sfăntului Mare Mucenic ● Mina Ziua tălharilor