Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sâmbătă, şi locuitorii din Topliţa l-au plâns pe Adrian Păunescu. La troiţa din centrul municipiului a fost expus portretul poetului. Tot aici a fost oficiată şi o slujbă religioasă în amintirea Maestrului.
În cursul zilei, sute de topliţeni au depus aici coroane, flori şi lumânări şi au ascultat poezii ale lui Adrian Păunescu, dar şi piese din Cenaclul Flacăra, interpretate de artista locală, lansată chiar de Păunescu, Antal Carmen Cujbă.
În timpul omagiului adus marelui poet, topliţenii au ascultat înmărmuriţi poezia intitulată "Dumnezeu la Topliţa Română", scrisă de acest titan al culturii româneşti doar pentru ei. Poezia nu a fost publicată, manuscrisul aflându-se în cartea de onoare a mănăstirii cu hramul Sfântului Prooroc Ilie din Topliţa şi datează din 2004, când Păunescu se afla în vizită la Topliţa, cu ocazia sărbătoririi eroilor neamului de la Secu.
Poezia sună astfel:
Dumnezeu la Topliţa Română
Parcă nu mai e aşa de greu,
Parcă om cu înger se îngână,
Dacă se întoarce Dumnezeu
În Ardeal, la Topliţa Română.
Pe pământ, aici, în defileu,
Dânsu' ţine universu-n mână.
Şi e omul nostru Dumnezeu,
În Ardeal, la Topliţa Română.
Sfântul monument-mausoleu
Pare celestă, aspră stână,
Peste care baci e Dumnezeu,
În Ardeal, la Topliţa Română.
Doamne, domnul nostru Dumnezeu,
Ne rugăm ca urma să-ţi rămână
Şi să vii, s-o primeneşti mereu
În Ardeal, la Topliţa Română.
"Înalţă-Te cu îngerii spre Lumina Învierii"
Şi Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş a transmis un mesaj pentru sufletul marelui poet Adrian Păunescu.
"Îţi scriem cu lacrimi în ochi şi durere în inimi, iubite Maestre. Transilvania plânge. Plânge Sufletul Neamului Românesc, ale cărui trăiri le-ai sublimat prin versurile tale nemuritoare. Clopotele care vesteau reîntregirea vuiesc acum, peste cuprinsul vechii Dacii, durerea unui neam întreg, Te plânge pădurea, cu lacrimi sângerii de frunze. Te jelesc Carpaţii, lăsându-şi doliu barba iernii. Încredinţăm Oltului şi Mureşului să-ţi ducă de aici, din ţinuturile Covasnei, Harghitei şi Mureşului, lacrimile noastre de durere şi recunoştinţă pentru tot ce ai făcut pentru noi. Pentru flacăra iubirii de ţară, de neam, de părinţi şi familie, de viaţă, de pace, pe care ai aprins-o în sufletele noastre, ale atâtor «generaţii în blugi». Pentru că te-a durut durerea noastră, pentru că te-ai luptat pentru dreptatea noastră, pentru că nu ai stat niciodată deoparte când fiinţa naţională a fost în primejdie. Pentru că şi-n ultimul tău vers, când te luptai cu umbra morţii, ai dovedit cât ţi-ai iubit ţara, rugându-te la bunul Dumnezeu să-i dea «minima dreptate», şi pentru că ai trecut pragul dintre lumi împovărat de durerea noastră, a neamului tău. Ieri ne simţeam săraci, dar azi ne simţim singuri, căci glasul tău nu se va mai ridica atunci când primejdia ne va lovi din nou. Îţi mulţumim pentru inima ta mare, în care au încăput toate durerile şi bucuriile, suferinţele şi nădejdile neamului românesc şi pentru geniul, generozitatea şi pasiunea curată prin care ne-ai redat, în vremuri fără Dumnezeu, demnitatea ca oameni şi ca neam. Picurând cu fiecare vers în sufletele noastre speranţa în vremuri mai bune, dorul de lumină şi aspiraţia spre libertate, ne-ai făcut să vibrăm profund, să ne regăsim credinţa în idealurile nobile, în valorile perene. Îţi mulţumim pentru că dorinţa de libertate, iubirea de ţară şi demnitatea naţională pe care ni le-ai sădit în inimi atunci când le făceai să bată la unison cu zecile de mii la Cenaclul Flacăra, rodind apoi în anii care au urmat interzicerii acestuia, ne-au dat imboldul sufletesc şi curajul de a înfrunta dictatura, făcând posibile descătuşarea şi câştigarea libertăţii în decembrie 1989. Îţi mulţumim pentru nepreţuita zestre de cultură, simţăminte şi amintiri pe care ne-ai lăsat-o şi în care vom găsi, noi şi urmaşii noştri, resorturile dăinuirii. Îţi cerem iertare, iubite Maestre, pentru toată suferinţa nemeritată pe care ţi-au adus-o mizeriile cu care pigmeii politicii postdecembriste şi epigonii au încercat să-ţi murdărească viaţa şi opera, pentru a-i minimaliza valoarea şi a ne determina să ne ruşinăm cu istoria şi valorile noastre naţionale, suferinţă care ţi-a grăbit şi înnegurat sfârşitul vieţii. Suntem alături de îndurerata ta familie în acest moment greu şi ne rugăm bunului Dumnezeu să-i întărească pe cei dragi şi să-i dea odihnă şi pace sufletului tău mare. Rămas bun, iubite Maestre. Înalţă-Te cu îngerii spre Lumina Învierii, însoţit de rugăciunile noastre fierbinţi către Dumnezeu pentru veşnică odihnă alături de sfinţii ocrotitori ai Neamului Românesc", se menţionează în mesajul Forumului Civic al românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.
Adrian Păunescu a fost, este şi va rămâne pururea în inimile noastre. Va rămâne veşnic în conştiinţa poporului român. A murit cetăţeanul Adrian Păunescu, însă Flacăra lui Adrian Păunescu va arde necontenit în sufletele conaţionalilor săi.
Odihneşte-te în pace, Maestre!
