Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Printre numeroase alte informaţii, în ultima carte despre marele sculptor, “Brâncuşi inedit”, prefaţată de Doina Lemny şi Cristian Robert Velescu, aflăm despre o latură mai puţin cunoscută a lui Brâncuşi, aceea de autor al unor încercări literare licenţioase. Atât de licenţioase, încât sunt de-a dreptul fără perdea. Volumul are la bază cercetarea documentelor aflate în arhiva Muzeului de Artă din Paris, între care se află mai multe tentative poetice de acest tip concepute de gorjean. În arhiva Brâncuşi, pe o bucată de hârtie destul de deteriorată, se găseşte o astfel de încercare de versificare notată cu creionul (am păstrat ortografia autorului):
“De eşti fată mare
Pe făcălau
Te plimbi călare
de eşti flăcău
băiat
te scalzi în vâlău
fuţi o fată din sat
de eşti însurat
mănânci căcat
de eşti muiere culegi urzicele”.
“F…muma în c…”
Între documentele Brâncuşi găsim, de asemenea, povestioare romanţate. Uşurele naraţiuni cu poalele-n cap. Cum e cea scrisă pe o foaie mai mare decât formatul A4. “Lasă boboluaşele copilului fă că-i cade rânza dacă ţie dă scărpineala sdrancăne mătărânga lu tatu
Sa dus ţiganca să divorţeze din cauza istoriei prea mari-a ţiganului judecătorul a pus pe ţigan săş dea ismenele jos să constate faptul şi ne găsind nimic d’anormal - Ia luat la goană pe amândoi Ţiganca desolată!…Judecată, Judecată de ce n’o văzuş sculată.
Când a plecat ţiganul la Bucureşti, ca să mai scurteze din drum, sa culcat în bătătură (între poartă şi casă) peste nuoapte auzind danciuci câraînd - aveţi voi noroc f…muma în c… căs eu pe drumu Bucureştului”
Te scalzi în vâlău/Fuţi o fată din sat/ De eşti însurat/Mănânci căcat
Pe o bucăţică de hârtie filigranată, ruptă dintr-un carnet, Brâncuşi a mai notat:
“Cine satu ş părăseşte
Binele nul mai găseşte
Cine satu nuş mai vede
Nu e om şi nici lemn verde
E putregai uscat
Ca în lături aruncat”.
Cercetătorul Cristian Robet Velescu se arată surprins să constate că “autorul lor nu stăpâneşte limba maternă în mod desăvârşit. La această observaţie se adaugă o alta: “textele româneşti scrise probabil imediat după 1904 sunt uneori purtătoare ale unor aspecte licenţioase, care trădează prin caracterul lor imediat şi brutal al expresiei o anume necizelare a sculptorului, proaspăt sosit la Paris. Între fragmentele româneşti întâlnim şi fragmente de bocet popular..”. Însă de departe coliva de pe tortul afrodisiac cu arome sexuale rămâne “poezia” amintită mai sus: “De eşti fată mare/Pe făcălau/Te plimbi călare/de eşti flăcău/băiat/te scalzi în vâlău/fuţi o fată din sat/de eşti însurat/mănânci căcat/de eşti muiere/ culegi urzicele”.
În anii conceperii de către Brâncuşi a poeziilor cu substrat licenţios ieşea de sub tipar în România revista “Pulă”
Ca o concluzie, extrapolând “problema” către operele sale, putem avansa ipoteza că scandalul “Domnişoara X” e posibil să nu fi fost doar un foc de paie. Şi, ca să nu fim ipocriţi, trebuie să arătăm faptul că în aceeaşi perioadă în care Brâncuşi “rupea” hârtiile cu încercările sale literare, în România apărea revista de avangardă “Pulă”. Scuzaţi, dar chiar aşa se chema (vezi foto). Editată de Gherasim Luca, Paul Păun, Jules Perahim şi Aureliu Baranga şi subintitulată “Revistă de Pulă Modernă”, revista a apărut într-un singur număr, la data de 1 octombrie 1931. În interiorul revistei se afla o fotografie cu doi dintre autori care pozau în pielea goală şi sub care era trecută menţiunea: “Redactorii Şefi ai revistei Pulă la lucru”. Un astfel de exemplar a primit chiar Nicolae Iorga, care s-a arătat scandalizat. Numărul trimis marelui istoric avea dedicaţia: “Tu ai? N-ai!”. Ultragiat, Nicolae Iorga i-a reclamat pentru “conţinutul pornografic” al publicaţiei. Astfel, autorii au fost duşi la tribunal şi au stat câteva zile după gratii, după care au fost amnistiaţi. Vă veţi întreba: au legătură toate acestea cu Brâncuşi? Au.
