Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şapte protrete regale, de mari dimensiuni, reprezentându-i pe regina Maria şi regele Ferdinand, au făcut obiectul unei expoziţii senzaţionale la Muzeul Naţional al Unirii din Alba-Iulia: “Comoara regăsită: Portrele Regale de la Alba Iulia”. O poveste ca din documentarele pe care le priveşti cu sufletul la gură: opere de artă dispărute din motive politice, la 1948, uitate, apoi regăsite, în 2013, printr-o întâmplare fericită.
Iată povestea uluitoare a tablourilor, spusă de specialiştii de la muzeului din Alba- Iulia. Cele şapte portrete au făcut parte din vechea zestre patrimonială a Muzeului Regional Alba Iulia (funcţional în anii finali ai perioadei interbelice şi în timpul celui de-al doilea război mondial) şi au fost ţinute ascunse, în perioada postbelică, într-unul din depozitele actualului Muzeu Naţional al Unirii. Ele au fost redescoperite, după o claustrare de 65 de ani, de Smaranda Cutean, custodele colecţiei de artă. Cel mai probabil “dosirea” lor, “imediat după căderea monarhiei, s-a datorat lui Ion Berciu, directorul de atunci al Muzeului Regional, şi au rămas acolo cu concursul tacit al direcţiunii şi specialiştilor instituţiei, al custozilor de colecţii, până în 1989 şi ulterior.”
A fost o descoperire care i-a bucurat pe muzeografi, dar din cauza spaţiului mic în care au fost “depozitate” tablourile aveau nevoie urgentă de conservare şi restaurare, ceea ce s-a realizat cu contribuţia specialiştilor de la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
În cinstea Încoronării de la 1922
Operele de artă au fost realizate de artişti apropiaţi ai Casei Regale a României. “Seria de tablouri constituită din două portrete, al Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, semnate de Stoica Dumitrescu, un portret al Reginei Maria, datorat lui Pericle Capidan şi patru portrete ale Regelui Ferdinand, semnate, două dintre ele, de V. Leon, al treilea de Zogu Zaharescu, autorul ultimului rămânând deocamdată anonim, îmbogăţeşte în mod cert, colecţia de artă a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Piesele cele mai valoroase, sub aspect pictural strict (respectiv sub aspectul valorii artistice în sine) sunt cele două tablouri reprezentându-i pe Regele Ferdinand şi Regina Maria (cel din urmă, din păcate sfâşiat în partea de jos, ceea ce a deformat proporţiile sale iniţiale), realizate de Stoica Dumitrescu (1886-1956).”, ne spun cercetătorii.
Artistul mai are două tablouri aflate în colecţia de artă a muzeului albaiulian: “varianta, de dimensiuni mai mici a Intrării triumfale a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, precum şi cel dedicat lui Horea, Cloşca şi Crişan. Deşi lucrări de aparat (închise, finalizate fiecare în sine), cele două reprezentări picturale consonează cu largheţe, nu doar din pricina faptului că sunt datorate aceluiaşi artist (şi prin aceasta au o evidentă unitate de stil), ci şi printr-un subtil contrast compoziţional, prin intermediul căruia pictorul a dorit să releve masculinitatea, fermitatea şi chiar rigiditatea Regelui Ferdinand, căruia i-a opus feminitatea delicată, a cărei coloană vertebrală o constituie însă forţa intelectuală şi voinţa de fier, a Reginei Maria (cu adevărat majestuoasă, în reprezentarea artistului). Şi sub aspect cromatic există o corespondenţă subtilă, realizată îndeosebi prin pata de albastru a eşarfei reginei (aceeaşi culoare tulburătoare o regăsim în ochii reginei), perfect corespondentă cu acelaşi ton (aproape prusac) predominant în tabloul care îl reprezenta pe Rege, încât cele două fac împreună un tot, ca părţi ale unui “diptic” unitar. Şi ca o influenţă modernistă, care se suprapune autodisciplinării academiste pe care artistul şi-a impus-o (vizibilă mai ales în reprezentarea lui Ferdinand), dincolo de tonurile cromatice şi tehnica aplicării culorii pe pânză, artistul ne-a redat oarecum “realist” portretele în sine ale suveranilor, cu reală introspecţie psihologică, ceea ce conferă o căldură omenească aparte unor atare compoziţii (pline de pompă şi protocol rigid, în ultimă instanţă, estompate totuşi de căldura umană a personajelor).”
Se pare că tablourile au fost realizate în cinstea Încoronării din 1922, chiar în legătură cu acest eveniment sau, cel mai târziu, cu ocazia refondării muzeului albaiulian, în 1929 şi a organizării festivităţilor prilejuite de Serbările Unirii, ceea ce ar explica şi prezenţa lor Alba Iulia, cred cercetătorii.
“Deosebită, sub aspect calitativ, în evidentă concurenţă valorică cu tablourile datorate lui Stoica Dumitrescu, cumva chiar deasupra acestora, prin complexitatea compoziţională, poate fi considerată reprezentarea academistă a Reginei Maria, datorată lui Pericle Capidan (1869-1966) şi datată 1927. Redarea chipului Reginei este însă şi cu trimiteri “realiste”, ceea ce corespunde unei evidente tendinţe de surmontare a academismului şi de temperare a artificialului, pe care o astfel de reproducere o presupune, ceea ce dă consistenţă aparte reprezentării şi ne trimite la gândul că a putut fi realizată după “natură”.”
Portretele Regelui Ferdinand, semnate “V. Leon” datate 1919 ?-1922 sunt “mult mai oficiale, mai academiste decât celelalte şi modul de redare a draperiei, în tabloul anonim din colecţie, ne face să ne întrebăm dacă nu şi acesta îi aparţine aceluiaşi pictor. Cu tot academismul şi aparent nefirescul degajat de acest tablou, cea mai finalizată dintre reprezentările sale este totuşi impresionantă, denotând o complexă stăpânire a tehnicii picturii în ulei. Nu ştim din ce motive pictorul a reutilizat pânza, pictând-o pe ambele părţi pentru redarea aceluiaşi personaj, poate el sau comanditarul său au fost nemulţumiţi de compoziţia din 1919 încercând o reluare a ei în împrejurările noi create de Încoronare, când în portretele regale era firesc să apară şi Coroana României, simbolul deplin al momentului desfăşurat la Alba Iulia în 15 Octombrie 1922.”
O reprezentare deosebită este aceea a regelui Ferdinand şezând, tablou lui Zogu Zaharescu, pictor bucureştean.
Restaurarea
Lucrările, ţinute în condiţii improprii dimp de 65 de ani, au avut de suferit. “Acestea au fost rulate cu stratul de culoare pe interior şi depozitate pe verticală, fapt ce a determinat formarea de numeroase lacune stratigrafice.”
Toate cele şapte tablouri au fost realizate în tehnica ulei pe suport de pânză. ”Toate picturile au un caracter monumental prin care se accentuează importanţa personajului redat. Fiecare dintre artişti încearcă să surprindă cât mai fidel trăsăturile personajelor, dar şi să redea elemente de mobilier sau a unor interioare pentru a crea un ambient în concordanţă cu personalitatea fiecăruia. “, se mai arată în studiul celor de la muzeul din Alba-Iulia.
NR: Mulţumim Muzeului Naţional al Unirii Alba-Iulia pentru sprijinul acordat la realizarea acestui articol, în special domnului Alexandru Ştirban, muzeograf.
