x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O rugăciune de 2.000 de euro pentru copilul care a refuzat să moară

5
Autor: Alina Turcitu 04 Oct 2012 - 09:36
„Cum vrei s-o naşti: vie sau moartă?”, a întrebat-o scurt doctoriţa, la naştere. Mama, aproape să leşine acolo, pe masă. „Păi vezi şi tu că are şase luni jumate. Dacă alegi să trăiască, vei naşte oricum un avorton”. Mariana Blaga era doar o copilă, avea 18 ani, credea că dragostea ei de mamă va dărâma şi munţii. „Să trăiască, orice ar fi”, a răspuns, fermă. Şi aşa s-a născut Alexandra, cu titlul de „avorton”. Nici 900 de grame n-avea. 

„Era mai mică decât o pâine, dar atât de puternică, că mereu o lăsa pe asistentă cu gura căscată. O ţinea într-o mână şi cu cealaltă îi dădea biberon şi striga: ia uite la ea, nici măcar nu e înregistrată şi cu ce poftă poate să tragă din biberon!”, îşi aminteşte mama. Căci pe fetiţa ei n-o înregistraseră în scripte, la fel ca pe toţi copiii. Au trecut-o în documente abia peste o lună, când a luat un kilogram. Şi de abia atunci a început ea să existe, oficial. Dar tot o ţineau la incubator, crezând că moare.

„Ziceai că e un copil-robot, la câte fire ieşeau din ea. Avea fire în cap, fire în genunchi, fire în mâini şi o atelă, să-i stea mâna dreaptă. Şi apoi a făcut infecţie la stomac şi, pe lângă toate firele alea, îi mai băgaseră şi un furtunaş în burtă, să-i dea tratamentul pe acolo. Atunci a fost rău, rău de tot, că a venit doctoriţa la mine şi mi-a spus: dacă nu-şi revine până mâine dimineaţă, ia-ţi adio de la ea. Şi m-am speriat şi am plâns tare atunci, că tot vedeam în spital murind prematuri mai mari şi mai sănătoşi decât ea”, mai spune mama.

Dar a doua zi Alexandra era tot acolo, mirată, cu ochii mari deschişi. Trecuse, poate, hopul vieţii ei. Aşa au crezut şi părinţii, zicându-şi că de aici încolo totul va fi bine. Şi într-adevăr, o vreme au fost aproape fericiţi în căsuţa lor cârpită cu pământ şi lemne din Vidra de Ilfov. Mai târziu, când copila a împlinit opt luni, părinţii au realizat că primejdia n-a trecut: Alexandra nu stătea în şezut, nu-şi ţinea gâtul, nu scotea sunete. Era legumă.

„Pune-mă jos! Vreau să merg singură în picioare!”

Au dus-o iar la doctor. „Are parapareză spastică”, i-au spus. „Ba nu, tripareză spastică”, i-au zis în altă parte. „Ba diplegie spastică”, i-au spus alţi doctori. Într-un final, au descoperit că are tripareză spastică, o paralizie a muşchilor şi a tendoanelor. Mai târziu doctorul urma să-şi dea seama că pe lângă boala fizică, fetiţa mai suferă şi de retard.
Până la trei ani Alexandra n-a vorbit. Până la şapte era sătulă de spitale, dar tot nu învăţase să meargă. Mergea cu picioarele încrucişate, de fapt mai mult se târa. Era foarte puternică, n-am auzit-o să se plângă o dată, să ţipe o dată la injecţie, să zică o dată: gata, nu mai vreau. Când o ţineam să nu cadă, îmi dădea mâinile la o parte. Branulele şi le trăgea singură. Copiii erau răi, îi spuneau: Ce vrei, fă, handicapato? Ea nu zicea nimic, dar seara ne povestea nouă cu ochii în lacrimi”, povesteşte mama.

La şapte ani şi-a luat rămas bun de la păpuşa ei şi s-a dus din nou la spital, la operaţie. În secret, mama spera că după operaţie Alexandra va merge atât de bine, încât copiii din sat nu vor mai râde niciodată de ea. Când s-a trezit la reanimare, copila nu s-a plâns, nici n-a întrebat de operaţie. Atât a spus: „Pune-mă jos! Vreau să merg singură în picioare!”. N-a mers singură nici atunci şi nici acum. A reuşit, însă, un mic miracol: să nu mai păşească cu picioarele încrucişate, ci să calce normal, cu toată talpa. Dar tot mama o ţine în braţe, când fetiţa vrea să facă mai mult de câţiva paşi. În braţe a ţinut-o şi câteva luni, zi de zi, la şcoală, imediat după operaţie.
„O luam dimineaţa în braţe, ne urcam în microbuz, ajungeam în clasă, mă puneam în bancă cu ea în braţe şi făceam ora împreună. După aia învăţătoarea s-a cam supărat şi n-am mai avut voie să mai stau cu ea în braţe în clasă. Ieşeam pe hol şi stăteam cu ea până termina, o luam din nou în braţe şi apoi din nou la microbuz”, mai spune mama. După o vreme, însă, au scos microbuzul şi Alexandra a abandonat şcoala. Mama încercase, dar nu reuşise să o poarte zilnic în braţe, kilometri întregi. Când s-a pus problema să plătească o maşină, a avut de ales: cu banii ăia îi cumpără medicamente sau îi plătesc benzina până la şcoală. Au ales medicamentele. S-a interesat de învăţător itinerant dar, spune ea, în Vidra nu există aşa ceva.

2.000 de euro, un vis imposibil. „Mă rog să mă pot opera ca să merg şi eu la şcoală”

Acum au fost din nou la spital şi doctorii le-au spus că 99% Alexandra va putea merge fără ajutor, dacă se va opera la o clinică din Chişinău printr-o procedură complicată numită „miofibrotomia subcutanată pe etape prin metoda profesorului Ulizibat”, o invenţie a medicilor ruşi. Doar că intervenţia plus cheltuielile de drum şi cazarea costă aproape 2.000 de euro, o avere pentru familia Alexandrei.
S-au perpelit nopţi întregi să se întrebe de unde vor face rost de banii aceştia şi la final au realizat că n-au cum. Mama lucrează ca asistentul personal al fetei, iar tata pe şantier, pe o nimica toată. Tot ce se adună în casă merge la farmacie, pentru tratamentul copilei. Mâncare cumpără pe caiet, de pe o lună pe alta. Nici dacă şi-ar vinde dărăpănătura de cameră n-ar lua pe ea 2.000 de euro, căci e mai mult grajd decât casă de om.

Dar ştie mama că într-un fel – nu-şi imaginează cum – banii aceştia se vor strânge. E o speranţă care, culmea, i-a strecurat-o în suflet ciudata sosire a Bubulinei în curtea lor. E o porumbiţă sălbatică ce nu se mai dezlipeşte de Alexandra; un înger păzitor, crede mama. Căci, exact ca în poveşti, porumbiţa parcă ar înţelege totul: doarme cu Alexandra în pat, când o doare burta se aşează pe locul dureros, când mănâncă se pune pe piciorul ei, când o goneşte nu pleacă. Ciudăţenia e că, atunci când mama deschide şifonierul şi umblă în lucrurile fetei, Bubulina vine şi dă cu ciocul, ca şi cum ar încerca să o împiedice.

La nouă ani, Alexandra e micuţă şi stafidită ca o fetiţă de grădiniţă. Zâmbeşte mult, vorbeşte puţin şi, când rosteşte cuvintele, se uită în direcţia opusă. Îi e ruşine de ea însăşi căci înţelege bine că nu poate deschide gura la fel ca toţi ceilalţi oameni şi nici nu poate rosti cuvintele la fel. Şi-a călcat, însă, pe ruşinea ei copilărească şi ne-a îngăimat câteva vorbe: „Mă rog mereu să mă pot opera ca să merg şi eu la şcoală”.
Cine doreşte să o ajute pe Alexandra, poate apela familia Blaga la 0761009827 (Petrică Blaga)

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Afisari: 12798


Mai multe titluri din categorie

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului
Ce coincidenţă! Sunt născută pe data de 7 iunie, şi după 34 de ani, aţi apărut voi, JURNALUL NAŢIONAL, un nou concept în presa scrisă, şi o nouă provocare pentru mine ca profesionist. Atunci am hotărât sa...

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte
“Jurnalul”  a lansat tot felul de iniţiative gazetăreşti în premieră, a inventat tot el ediţiile de colecţie. Era 1995 şi prima ediţie de colecţie a fost cu Mădălina Manole, “Jurnalul Mădălinei...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)
La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI
Galerie Foto Protocolul de cooperare dintre SRI, Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție, încheiat în 2009, poartă semnătura și ștampila președintelui Instanței Supreme, judectorul Nicolae Popa, deși...

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții
Galerie Foto Continuăm astăzi seria de interviuri-document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt martorii vii ai...

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu
Galerie Foto “Acum 25 de ani eram redactor șef la Curierul Național”. Echipa redacțională o formau două grupuri distincte de jurnaliști: unii cu experiență și cu notorietate în presa românească; alții tineri și...

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește
Galerie Foto După ce în episodul trecut al serialului nostru am vorbit cu reprezentanții maghiarilor din Ținutul Secuiesc care şi-au exprimat punctul de vedere referitor la autonomie, astăzi e rândul unor exponenţi ai...

Copiii fac primii paşi din instinct

Copiii fac primii paşi din instinct
(De ce e greşit să forţezi mersul copiilor) Iubirea de copii îi îndeamnă pe părinţi să fie foarte atenţi cu dezvoltarea micuţilor, apar chiar îngrijorări privind eventuale întârzieri în primii paşi,...

Premierul Italiei care a rupt alianţa cu Hitler

Premierul Italiei care a rupt alianţa cu Hitler
Majoritatea presei s-a mirat că Jurnalul a făcut un interviu cu prinţul Badoglio, în exclusivitate. Cine era frumosul italian de circa 45 de ani, interlocutorul nostru în interviu? Am profitat că prinţul Badoglio...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (6)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (6)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

“Irlandezul din Carpaţi”, din Guvernul lui Cioloş, în afaceri cu statul lui Dăncilă

“Irlandezul din Carpaţi”, din Guvernul lui Cioloş, în afaceri cu statul lui Dăncilă
Galerie Foto Un fost consilier din Guvernul Cioloş derulează, printr-una dintre companiile la care este asociat, contracte cu statul. Şi nu este vorba despre un simplu consilier, ci despre celebrul personaj cunoscut sub numele de ...

Președintele, făcut KO de CCR. O nouă decizie devastatoare

Președintele, făcut KO de CCR. O nouă decizie devastatoare
Galerie Foto Opinia Comisiei de la Veneția, cerută de președintele Klaus Iohannis asupra legilor de modificare a legilor Justiției, nu poate fi valorificată în cadrul examenului de constituționalitate a legislației adoptate d...

Fidelitatea poate reprezenta uneori adevărata victorie asupra timpului

Fidelitatea poate reprezenta uneori adevărata victorie asupra timpului
Galerie Foto Continuăm astăzi seria de interviuri-document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt martorii vii ai...

Cât câştigau românii acum un sfert de secol

Cât câştigau românii acum un sfert de secol
Valoarea salariilor s-a prăbuşit încă din primul an al tranziţiei, atingând în 1993 58,9% din valoarea din 1990, iar în anii 1997-1998 nivelul cel mai scăzut: 56-58% din nivelul din 1990. Căderea a fost...

Andreea Marin a destăinuit prima dată cum i-a murit mama în braţe la Jurnal

Andreea Marin a destăinuit prima dată cum i-a murit mama în braţe la Jurnal
O altă invenţie de succes a Jurnalului a fost ediţia de colecţie. La momentul în care cariera în televiziune a Andreei Marin  urca ameţitor ,Jurnalul a scris “Jurnalul Andreei Marin”, prima scriitură...
Serviciul de email marketing furnizat de