​​​​​​​Lumina din ochii nevăzătorilor

Nevăzătorii din România ar putea avea o viață mai bună cu ajutorul unor câini ghizi, antrenați să-și îndrume stăpânii pe stradă, să vadă obstacolele și pericolele în locul lor și să îi atenționeze din timp. Dar puținele programe din țară care antrenează acești câini se dezvoltă cu pași mici din cauza autorităților indiferente.

În unul din blocurile de garsoniere ale Bucureștiului ușa apartamentului 23 se deschidea arareori și puțini vecini știau cine locuiește acolo cu adevărat. Acolo își ducea traiul în singurătate o nevăzătoare. Ieșea atât de puțin din casă încât existau vecini care nu o văzuseră nici măcar o dată în 20 de ani. Un cățel avea să îi schimbe femeii viața complet. O fundație i-a făcut cadou un câine ghid, special dresat să meargă înaintea nevăzătorului în lesă, să recunoască obstacolele care se pot ivi în drum și să își avertizeze stăpânul să le evite.  Necuvântătorul a făcut-o pe doamnă să redescopere lumea și a devenit  nu mai ochii femeii, ci și inima ei. „Acum e cu totul altă persoană, e veselă, și-a făcut mulți prieteni care o vizitează. Iese tot timpul din casă,  merge într-un parc unde se întâlnește cu fel de fel de persoane și socializează”, povestește Severian Pavel, instructor pentru câini ghizi al Fundației „Light into Europe” din București, prima organizație din țară care a început să se ocupe de creșterea acestor companioni pentru persoanele cu handicap.

Dincolo de cuvinte

Programul a început timid, cu un singur câine, acum șase ani. Gabriel Nicolescu (56 de ani), un bucureștean care a orbit acum 20 de ani  din pricina diabetului,  a primit-o cadou pe Chloe,  o cățelușă Golden Retriever antrenată de fundație în Marea Britanie. În scurt timp ea a început să-l poarte peste tot: din Delta Dunării până la Amsterdam, din Zagreb și până la București. Relația specială între ce doi  a devenit subiect de presă. Împreună și-au spus povestea în ziare, au fost și la televizor,  au jucat în clipuri publicitare care să explice oamenilor la ce sunt buni câinii ghizi și de ce sunt indispensabili stăpânilor cu handicap.  Gabriel și Chloe deveniseră simbolul unei relații necunoscute până atunci în România: cea între persoanele cu deficiențe de vedere și ghizii necuvântători. Fundația s-a gândit să dezvolte programul. Au adus o cățelușă ghid din Croația care a dat naștere primei generați de căței ghizi din România. Astăzi , la șase ani de atunci, au 11 câini, dar programul avansează mai greu decât și-ar fi dorit din pricina lipsei de ajutor din partea societății și a autorităților. Căci să aduci ceva nou în România e câteodată la fel de greu ca și cum ar trebui să faci o cursă de viteză într-o mlaștină. Mai întâi te împiedici de o legislație slabă și inutilă. În mod normal există o lege care dă dreptul persoanelor nevăzătoarea de a avea un câine ghid.  Numai că distanța de la lege la faptă e uriașă. Deși aceste persoane au drept neîngrădit, liber și nelimitat în spațiile publice, nu se întâmplă așa tot timpul. Camelia Platt, directoarea fundației a sesizat Parlamentul după ce o profesoară de la o școală pentru copiii cu deficiențe din Capitală a fost împiedicată să intre în școală cu ghidul său. Directoarea instituției de învățământ a motivat că deși știe că legea prevede acces liber și neîngrădit pentru nevăzători și asistența vie, „nu e sigură că termenul de «asistență vie» din Legea 448 se referă și la câini ghizi și nici nu înțelege foarte bine ce înseamnă acces liber și neîngrădit. În cuvintele directoarei, dânsa își va da acceptul pentru intrarea beneficiarei noastre cu câinele ghid când primește «o lege nouă, un document de stat despre ce înseamnă câinii ghizi și unde au acces»” .

Lacunele legislative şi abuzul de interpretare

„ Ar trebui ca legea să specifice mai clar ce înseamnă spațiu public. Pentru că și magazinele sunt spații publice, deși sunt foarte mulți care zic că e proprietatea lor și impun propriile reguli. Spațiul public ar trebui să se refere la orice loc în care oamenii au acces neîngrădit”, spune Severian Pavel. Așa cum e de pildă în Marea Britanie. „La noi e scris în lege că aceste animale au acces inclusiv în magazine, restaurante, spitale , taxiuri, hoteluri și proprietarii sunt obligați să facă ajustări rezonabile spațiilor pentru ca acești câini să poată intra în aceste locații”, ne lămurește cât e de simplu la ei Becca Gamble, reprezentantă a organizației Guide Dogs din Marea Britanie, o asociație care are o vechime de 85 de ani și care a reușit să facă întreaga societate britanică să înțeleagă necesitatea unui astfel de câine. Doar în ultimii ani asociația ei a cheltuit peste 170 de milioane de euro pentru antrenarea a 5000 de câini cât sunt acum în tot regatul, față de cei 11 ai noștri. „Costul pentru creșterea și antrenarea unui astfel de câinie poate ajunge în primii doi ani la 30 de mii de lire sterline, sumă care include costurile cu antrenamentul, cu mâncarea, cu personalul, cu îngrijirea medicala altele. Banii vin doar de la donatorii noștri iar beneficiarii nevăzători plătesc o sumă simbolică, de 50 de pence, un minimum pentru a putea semna cu ei un contract legal”. Nevăzătorii care primesc un câine în Regat pot beneficia și de mâncare și îngrijire medicală gratuită pentru animal dacă demonstrează că nu și le poate permite.

Pentru a putea înmulți numărul câinilor ghizi și a beneficia de ei cât mai mulți nevăzători, fundația ar avea nevoie de donatori, dar și de cât mai mulți doritori nevăzători care să ceară acest serviciu și care să intre într-un proces de selecție. „ Încercăm să alegem câinele potrivit pentru persoana potrivită. Căci, la fel ca oamenii și câini sunt diferiți: unii merg mai încet, alții mai repede, unii reacționează la o voce mai ridicată,alții nu. Apoi sunt persoanele mai active, altele mai puțin active, unele care se descurcă cu bastonul alb și se orientează, altele care s-ar  pierde în fața blocului singure. Încercăm să ne dăm seama pentru cei care aplică la noi de ce fel de câine ar avea nevoie”, zice Anca Vasile, managerul de program  al Fundației „Light into Europe” și primul dresor al organizației, special instruită în Marea Britanie. Din când în când specialiști de acolo mai pun o mână de ajutor la creșterea școlii românești. De aceea toți câinii ghizi crescuți în România „vorbesc ” o limbă străină, învață de mici să răspundă direct la comenzi în engleză. Dar până acum cățeii și-au urmat indicațiile exemplar. Mai greu e cu oamenii ajunși la conducerea autorităților, cei care oricâte sesizări și rapoarte ar primi, par a nu pricepe nimic.

„Costul pentru creșterea și antrenarea unui astfel de câinie poate ajunge în primii doi ani la 30 de mii de lire sterline, sumă care include  antrenamentul, mâncarea,  personalul,  îngrijirea medicală, altele. Banii vin doar de la donatorii noștri iar beneficiarii nevăzători plătesc o sumă simbolică, de 50 de pence, un minimum pentru a putea semna cu ei un contract legal”, Becca Gamble

„ Încercăm să alegem câinele potrivit pentru persoana potrivită. Căci, la fel ca oamenii și câini sunt diferiți: unii merg mai încet, alții mai repede, unii reacționează la o voce mai ridicată,alții nu. Apoi sunt persoanele mai active, altele mai puțin active, unele care se descurcă cu bastonul alb și se orientează, altele care s-ar  pierde în fața blocului singure. Încercăm să ne dăm seama pentru cei care aplică la noi de ce fel de câine ar avea nevoie”, Anca Vasile.

Cum se crește un câine ghid

Antrenarea unui câine ghid începe de la două-trei luni, după ce puiul a fost înțărcat de mamă și de cele mai multe ori se alege doar din trei rase mai importante: Labrador, Golder Retriever și ciobănesc german la care s-a observat că au o abilitate a ghidajului nativă. În primul an de viață cățelul este ținut într-o familie de voluntari unde învață comenzile de bază: să mănânce la comandă, să își facă nevoile la comandă, să socializeze și să se obișnuiască în medii diferite. „După primul an voluntarii aduc cîinii la noi unde încep să învețe ce trebuie să știe un ghid: să ocolească obstacolele, să se așeze la bordură, să traverseze în siguranță strada, să meargă în ham în linie dreaptă și așa mai departe. Asta durează 5 luni de zile după care evaluăm câinele, ne dăm seama care e portretul lui și îi alegem beneficiarul potrivit”, explică Anca Vasile.