x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un român din 70 este asistat de stat. Asistat să moară de foame

0
Autor: Alex Nedea 22 Mar 2018 - 14:39
Un român din 70 este asistat de stat. Asistat să moară de foame
Vezi galeria foto


Deși suntem cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, România acordă cele mai mici ajutoare sociale din comunitate, sume derizorii care nu acoperă nici pe departe necesarul de hrană al unei familii. Și totuși în loc ca sumele să crească și să fie date celor care merită, crește doar numărul celor care primesc acest ajutor.

Lui Mircea Căldărar, un tânăr la 35 de ani din Deva, îi poți rezuma viața într-o propoziție scurtă: Mircea are o căruță. Desigur, Mircea are și cinci copii. Dar copiii nu i-ar mai putea ține pe lângă el dacă nu ar avea acea căruță cu care să facă bani și să facă rost de mâncare la cei mici. Mircea mai are și o casă, dar e mai mult o asamblare de cartoane, placaje și bucăți de acoperiș. Și la cât de tare suflă vântul prin părțile alea, casa lui Mircea azi e, mâine nu mai e. Așa că în centrul vieții lui Mircea e căruța trasă de Roibu, un cal căruia pielea îi stă pe ciolane de parcă ar fi o pătură pusă pe niște pari, la zvântat la soare. Mircea umblă toată ziua cu atelajul prin oraș și caută lucruri pe care să le poată căra de colo colo contra cost. E și el un transportator. Ajută oamenii să scape de mobila veche, de electrocasnicele stricate de prin ogrăzi, de molozul din bătături și de ce-o mai da Dumnezeu. Dacă nu e nimic de cărat, umblă pe la gunoaie după fier vechi și PET-uri de reciclat. Mircea muncește mai mult decât un corporatist. Programul lui e de la răsărit la apus. Și când ajunge acasă după atâta trudă abia dacă are ce pune pe masă copiilor.

„Unde să mă angajez, domnu'?”

Mircea Căldărar figurează în evidențele statului ca fiind asistat social. Adică din punctul de vedere al statului treaba e rezolvată, statul îl asistă. Asistă cum moare de foame, mai degrabă, cu un venit de 500 de lei pentru toată familia. Câte 70 de lei pentru fiecare gură de hrănit, incluzând și soția care nu poate să îl ajute la muncă pentru că trebuie să  stea să-i îngrijească pe cei mici. Cât să mănânci de banii ăștia și să mai și cumperi scutece la cei mici, medicamente și altele. De îmbrăcat nici nu mai intră la socoteală.

Mircea nu a avut o șansă egală cu a noastră atunci când a pornit în viață. Părinții nu l-au dat la școală și e analfabet. Pentru el să îl pui să caute sediul asistenței sociale de pildă e ca și cum ne-ar pune cineva să traducem din chineză pe loc.  Habar nu are ce trebuie să facă pentru a-și găsi un loc de muncă. „Unde să mă angajez, domnu'?”, ne întreabă ridicând din umeri a nedumerire cât să-și acopere lobul urechilor. „Și dacă mă angajez, nu îmi pierd toate drepturile?!”. Până să îl lămurim noi, a crezut atâta amar de vreme că dacă e asistat social sunt asigurate serviciile medicale pentru toată familia. Dar dacă s-ar angaja ar însemna că trebuie să plătească la spital, iar acum cu atâția copii nu e lună în care să nu aibă câte unul din cei mici bolnav. Dar să nu credeți că Mircea primește această sumă ridicolă de bani și asigurările aferente de pomană. Primăria îl cheamă zece zile pe lună la muncă opt ore pe zi. Este cel care menține Cetatea Devei curată bec. Și nu a fost zi în care să lipsească de la obligațiile sale. „ Mircea e conștiincios. E unul din puținii care, dacă îi explici o dată, de două ori, ce are de făcut, după aia poți să te bazezi pe el. Poți să fii sigur că își face treaba și nu pleacă ca alții pe care îi lași la locul de muncă și te trezești când te duci după ei, că nu au făcut nimic și nici pe ei nu îi mai găsești”, ne povestește Dan Iacob, un angajat al Primăriei Deva care veghează ca cei care primesc ajutoare sociale în oraș să își efectueze orele de muncă în folosul comunității. Când te uiți la Mircea cât de îndârjit mătură aleile înguste ale cetății medievale, înțelegi repede că nu lenea e cea care îl tine departe de un loc de muncă. Ci neștiința. Îi explicăm că dacă s-ar angaja ar avea un venit cel puțin de două ori mai mare decât ajutorul social. „M-aș duce la lucru. Dar nu știu carte, nu știu să citesc și ca să mă angajeze cineva trebuie să umblu. Unde trebuie să umblu?”. În țările normale Mircea ar avea un acel cineva care să umble cu el să îl ajute să își găsească un loc de muncă.

Când legea te obligă să fii asistat

.În acest moment legislația în României e parcă împotriva celor care ar vrea să renunțe la ajutorul social pentru un job.

„În momentul de față un motiv pentru care unii refuză să muncească este că li se oferă de multe ori joburi sezoniere pentru care ei ar pierde în schimb ajutorul social. Și după trei luni când li se încheie jobul trebuie să refacă tot dosarul acela de ajutor social care vine la pachet și cu asigurările de sănătate și atunci e mai mare bătaia de cap decât câștigatul. Legea nu permite cumularea veniturilor din muncă cu venitul din ajutaore sociale”, explică Victoria Stoiciu, coordonator de programe la Fundația Friedrich Elbert. Un proiect legislativ care ar fi putut să schimbe această stare de fapt s-a pierdut undeva prin sertarele Guvernului. Și în loc să încurajăm munca încurajăm nemunca. Iar cei harnici, care ar putea munci , sunt sabotați ca să nu o facă. Cei leneși în schimb se mulțumesc cu un ajutor social, fi el și infim, care le pică din cer de multe ori, căci sunt nenumărate cazuri de primării care nu se ocupă de ei să îi pună la muncă în folosul comunității, așa cum prevede legea.

Mai mulți, dar mai săraci

Cu un venit de 140 de lei cheltuită pentru fiecare asistat social, suntem țara care are cele mai mici cheltuieli cu asistența socială. Un procent de 0,2 din Produsul Intern Brut față de media europeană de 0,8. „Rațiunea pentru care în majoritatea statelor europene se dau ajutoare sociale mult mai mari decât la noi ține de principiul pe care sunt fundamentate aceste societăți: cel al solidarității sociale care ne spune că noi ca societate avem datoria ca în momentul în care o persoană ajunge într-o situație vulnerabilă sau dificilă din viața lui, nu își mai poate găsi loc de muncă, noi ca societate avem datoria să îi asigurăm un trai decent care să nu îi lezeze demnitatea umană. Și la noi în constituție scrie că dreptul de a trăi decent este garantat și trebuie protejat. Mie nu mi se pare că 140 de lei îți asigură de nicio culoare un trai decent”, constată Victoria Stoiciu. Și dacă poate ar fi trebuit în ultimul timp să creștem suma acordată celor care au nevoie de venit minim garantat, și să triem la sânge beneficiarii, astfel încât cei care nu vor să muncească să nu se ascundă în spatele statutului de asistat pentru a beneficia de asistență medicală gratuit. Dar noi ne-am mulțumit să creștem numărul asistaților. Cifrele arată că numărul titularilor de venit minim garantat a crescut în ultimii cinci ani cu 20%. Asta înseamnă că față de anul 2012 avem cu cel puţin 40 de mii de asistați social mai mult. Cam cât să populezi un municipiu de dimensiunile orașului Râmnicul Sărat de exemplu.

„În momentul de față un motiv pentru care unii refuză să muncească este că li se oferă de multe ori joburi sezoniere pentru care ei ar pierde în schimb ajutorul social. Și după trei luni când li se încheie jobul trebuie să refacă tot dosarul acela de ajutor social care vine la pachet și cu asigurările de sănătate și atunci e mai mare bătaia de cap decât câștigatul. Legea nu permite cumularea veniturilor din muncă cu venitul din ajutaore sociale”, Victoria Stoiciu

Evoluția numărului de asistați social în ultimii șase ani

2012 192713

2013 217109

2014 240617

2015 245545

2016 244814

2017 235331

*Sursa: Minsterul Muncii



 

Citeşte mai multe despre:   asistati sociali

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Afisari: 2298


Mai multe titluri din categorie

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro
Galerie Foto Un nou contract de achiziţie de tehnică de interceptare şi filaj a fost încheiat de Direcţia Naţională Anticorupţie cu o săptămână înainte ca judecătorii Curţii Constituţionale să emită Decizia prin...

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital
De 25 de ani s-a vorbit despre terorişti de s-au tocit consoanele şi vocalele cuvântului, dar când să se precizeze scene cu ei, totul devenea ceaţă, pluteşte de aproape 30 de ani un nepătruns mister. Ei bine, Ju...

Copilul Nae Lăzărescu fura cireşile lui Arghezi

De mare succes s-a bucurat ediţia de colecţie “Jurnalul lui Nae şi al lui Vasile”, s-au tras mai multe tiraje, devenise acest jurnal cu întâmplări din viaţa celor doi comici chiar programul de sală la...

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”
Galerie Foto Vă prezentăm astăzi o nouă poveste din şirul de interviuri document pe care îl realizăm cu români care s-au născut odată cu România Mare, şi sunt mândri de asta. Oameni care au trecut prin viaţă atât de...

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România
Acum 25 de ani, şomajul din România era de trei ori mai mare decât în prezent. Asta în condiţiile în care şi populaţia ţării era mult mai numeroasă: 23 de milioane trăiam atunci în România, faţă de 19 mi...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului
Ce coincidenţă! Sunt născută pe data de 7 iunie, şi după 34 de ani, aţi apărut voi, JURNALUL NAŢIONAL, un nou concept în presa scrisă, şi o nouă provocare pentru mine ca profesionist. Atunci am hotărât sa...

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte
“Jurnalul”  a lansat tot felul de iniţiative gazetăreşti în premieră, a inventat tot el ediţiile de colecţie. Era 1995 şi prima ediţie de colecţie a fost cu Mădălina Manole, “Jurnalul Mădălinei...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)
La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI
Galerie Foto Protocolul de cooperare dintre SRI, Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție, încheiat în 2009, poartă semnătura și ștampila președintelui Instanței Supreme, judectorul Nicolae Popa, deși...

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții
Galerie Foto Continuăm astăzi seria de interviuri-document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt martorii vii ai...

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu
Galerie Foto “Acum 25 de ani eram redactor șef la Curierul Național”. Echipa redacțională o formau două grupuri distincte de jurnaliști: unii cu experiență și cu notorietate în presa românească; alții tineri și...

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește
Galerie Foto După ce în episodul trecut al serialului nostru am vorbit cu reprezentanții maghiarilor din Ținutul Secuiesc care şi-au exprimat punctul de vedere referitor la autonomie, astăzi e rândul unor exponenţi ai...

Copiii fac primii paşi din instinct

Copiii fac primii paşi din instinct
(De ce e greşit să forţezi mersul copiilor) Iubirea de copii îi îndeamnă pe părinţi să fie foarte atenţi cu dezvoltarea micuţilor, apar chiar îngrijorări privind eventuale întârzieri în primii paşi,...
Serviciul de email marketing furnizat de