Vasile Şeicaru: "Mi-a marcat tinereţea şi existenţa"

"Aş spune despre o dimineaţă de toamnă din 1978, când eram în faţa Clubului Tineretului din Galaţi, unde se afla un autocar cu artiştii Cenaclului Flacăra.
Mi s-a propus de către Adrian Păunescu să fac parte din ultimul val al cântăreţilor folk din România. Am devenit membru al Cenaclului, unde am stat timp de şapte ani.
Nu se poate spune, din cuvinte simple, despre această perioadă. Poate părea banal, dar rămân amintirile din ziua aceea până la sfârşitul toamnei lui 1984, când am părăsit Cenaclul. M-a format, mi-a marcat tinereţea. A descoperit talente, a schimbat destine. Nu voi uita nopţile pe care nu le-am dormit, când stăteam şi-l ascultam pe Păunescu atunci când ne vorbea despre istorie. Ţin minte şi mi se par foarte vii întâmplări trăite la Putna, unde ne duceam destul de des, sau la Ţebea. O întâmplare de acest gen a avut loc când am intrat într-o mănăstire. Ţin minte că ne-a spus: «Aveţi impresia că aceste intrări au fost făcute pentru pitici? Nicidecum. Au fost făcute atât de mici pentru ca omul, atunci când intră, să se încline». Toate aceste întâmplări fac parte din viaţa mea, mi-au marcat tinereţea şi existenţa."
Aş mai adăuga faptul că a ştiut să încurajeze rockul, într-o perioadă în care acest gen lipsea cu desăvârşire. Pe lângă folk, a susţinut rockul, Cargo, Phoenix, trupa Totuşi iubirea au evoluat pe scena Cenaclului. Însă Cenaclul nu are cum să reînvie în perioada actuală. A fost un fenomen, pentru acel sistem, pentru vremurile acelea şi acei oameni de-atunci, şi aşa ar trebui să rămână: o le­gendă.  
Mă bucur că am fost contemporan cu Adrian Păunescu, pentru că a fost omul care mi-a modelat tinereţea. Propunerea pe care mi-a făcut-o în dimineaţa aceea, la Galaţi, când a trebuit să aleg să rămân profesor de educaţie fizică la o şcoală din Galaţi sau să plec cu Flacăra, a fost decisivă. Am ales să le fac pe amândouă, veneam şi la cenaclu, şi la catedră. Aveam 20 şi ceva de ani şi am aflat lucruri pe care nu aveam cum să le aflu din altă parte. M-a interesat ce a spus Adrian Păunescu despre lume în ge­neral şi despre istorie în special. Erau lucruri pe care nu aveam cum să le aflăm decât de la el. Mă refer strict la omul de cultură, care nu are contur uman, ci este o entitate de lumină.
Adrian Păunescu va rămâne în istorie prin modul în care a oglindit o anumită perioadă socială, chiar socio-politică. Pe lângă faptul că a scris poezia asta socială şi o inegalabilă poezie de dragoste, a ştiut să se lege de lucruri care îl afectau, dar le spunea altfel, în felul său."