Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În toamna anului 1990, specialiştii din domeniul agriculturii căutau soluţii pentru supravieţuirea acestei ramuri economice pe piaţa liberă. În timp ce politicienii din partidele istorice propuneau retrocedarea "in integrum" a terenurilor către foştii proprietari, inginerii agronomi susţineau evitarea refărâmiţării proprietăţilor agricole, pentru a face faţă cerinţelor economiei capitaliste.
În cadrul unui demers jurnalistic mai larg, ziariştii de la Adevărul s-au deplasat în Podişul Transilvaniei, pentru a-i consulta pe conducătorii fermelor de stat cu privire la calea care era de urmat în agricultură. Printre intervievaţi s-a numărat ing. Petru Gherman, directorul IAS-ului Sighişoara. Unitatea cuprindea terenurile agricole din Sighişoara şi ale localităţilor din jur, având circa 400 de angajaţi. Produsul "vedetă" al IAS-ului era hameiul, care era cultivat experimental acolo de Institutul Agronomic din Cluj pentru aclimatizare şi extinderea culturii în România. Pe lângă hamei, IAS-ul din Sighişoara avea plantaţii de pomi frunctiferi, dar şi ferme de ovine şi taurine.
După Revoluţie, conducerea unităţii a căutat soluţii pentru tranziţia spre proprietatea privată, concesionând loturi de teren către angajaţi. Fiecare dintre cei 400 de lucrători au primit câte 50 de ari de teren, pe care îl puteau cultiva, contra cost, cu utilajele mecanizate ale IAS-ului. Când s-a tras linie, în toamna anului 1990, s-a observat că procedeul de cointeresare a angajaţilor funcţionase. Producţia la orz şi grâu se ridicase la standarde înalte - 4.000 de kg la hectar -, iar recolta de porumb, cartof şi sfeclă furajeră depăşise media ultimilor zece ani.
Bazându-se pe aceste cifre realizate de unitatea sa, ing. Petru Gherman era de părere că pe viitor trebuia să se treacă la privatizarea unităţilor agricole şi nu la retrocedare. Întâi de toate trecerea la proprietatea capitalistă trebuia să se realizeze în rândul CAP-urilor, opina el. Cooperativele agricole erau mai mobile şi, în consecinţă, eficiente într-o economie de piaţă. S-ar fi putut iniţia diverse tipuri de proprietate: asociaţii ale ţăranilor liberi, CAP-uri pe acţiuni etc. Până la terminarea respectivelor transformări de proprietate, IAS-urile existente ar fi preluat sarcinile CAP-urilor, prin aprovizionarea cu produse agricole a industriei prelucrătoare. După finalizarea acestei etape de privatizare a agriculturii, ing. Gherman propunea introducerea sistemului capitalist în IAS-uri. În prima fază, întreprinderile de stat puteau fi concesionate pe sistem mandatar unei persoane sau unui grup de persoane, care aveau cunoştinţe agricole. Mandatarii se obligau să plătească statului amortizarea sau o chirie pentru utilajele folosite. Ulterior se putea trece la privatizarea IAS-urilor prin crearea unor companii agricole, însă fără a opera fărâmiţarea terenurilor. Ing. Gherman spunea că în primăvară, când concesionase loturi de pământ angajaţilor, avusese grijă să distribuie parcelele astfel încât să poată fi lucrate în continuare cu utilajele mecanizate ale IAS-ului. Rezultase un randament mare la hectar, precum şi cereale de calitate superioară.
Citește pe Antena3.ro
