Cine a luat banii pentru închisorile secrete?

Condamnarea României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg pentru torturile asupra unui deţinut într-o închisoare secretă a CIA pune instituţii importante şi demnitari de rang înalt în situaţia de a da lămuriri despre acest subiect sensibil. De la pronunţarea deciziei şi publicării motivaţiei Curţii, din 31 mai 2018, cei implicaţi nu au avut nicio reacţie publică. Pentru acceptarea locurilor secrete de detenţie, CIA a plătit cel puţin zece milioane de dolari, „în numerar”, drept „subvenţii”, după cum precizează CEDO. Cine a încasat banii?

Închisorile secrete nu mai sunt un secret. Acţiunile CIA pentru destructurarea reţelelor teroriste după atacul din 11 septembrie 2001 sunt un capitol complicat de istorie recentă. O comisie de anchetă a Senatului american a stabilit cu certitudine că prizonierii consideraţi terorişti au fost torturaţi, metodele de anchetă şi interogatoriile, lipsirea lor de libertate îndelungată fără judecată, în locuri secrete, fiind în afara legii. CIA a avut nevoie de locuri de detenţie şi interogare în afara teritoriului american pentru prizonierii care intrau în categoria HDV (deţinuţi de mare valoare), de la care s-a încercat stoarcerea de informaţii. Închisorile secrete ale CIA au fost înfiinţate în 2002, în urma unor înţelegeri bilaterale cu ţările aliate. Din Europa au colaborat cu CIA, pentru „găzduirea” în spaţii protejate a anchetelor, Polonia, România, Lituania. Deţinuţi care au trecut prin aceste închisori secrete au dat în judecată la CEDO statele în care s-au petrecut atrocităţile. În 2012, CEDO a acceptat plângerea împotriva României a lui Abd al-Rahim Husseyn Muhammad al-Nashiri, cetăţean saudit de origină yemenită, aflat în închisoarea Guantanamo Bay, baza americană din Cuba.

Cine a apărat România la CEDO?

Curtea de la Strasbourg a publicat pe 299 de pagini o motivare substanţială a deciziei prin care statul român este obligat să-i plătească lui Muhammad al-Nashiri despăgubiri de 100 de mii de euro. Lectura acesteia oferă un tablou complet al pregătirii “plantării” închisorilor secrete şi al desfăşurării operaţiunii. CEDO a reţinut din plângerea lui Nashiri că România a dat posibilitatea CIA să-l încarcereze pe teritoriul său într-o detenţie secretă, permiţând CIA să-l supună unui tratament care reprezintă acte de tortură. Violenţe fizice de mare duritate, simulări de înec, lipsirea de somn, ţinerea în frig şi în cuşti, sunt câteva dintre torturile la care a fost supus deţinutul. De asemenea, România a permis CIA să-l transfere pe deţinut în afara teritoriului său, în alte locuri secrete de detenţie. România este, de asemenea, acuzată că nu a efectuat o investigaţie eficace pentru a cerceta aceste fapte care încalcă articolele 3, 5, 8 ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului. Apărarea statului român a fost asigurată de C. Brumar, agent al Guvernului, A.L. Rusu, adjunct al Reprezentantului permanent la Consiliul Europei, M. Luduşan, angajat la Agentul guvernamental, R. Bodnar, de la Compania Naţională Aeroporturi, M. Simionis, de la Autoritatea Aviaţiei Civile, A. Ştefan, de la ROMATSA. Nashiri a avut şi un avocat român, pe Diana Olivia Hătneanu, din Baroul Bucureşti. Apărarea statului român a încercat să demonstreze că autorităţile nu au ştiut şi nu au avut legătură cu aspectele sesizate, că pentru activitatea CIA nu le revine nicio responsabilitate. Curtea a considerat însă că autorităţile au ştiut despre natura şi scopurile activităţilor CIA de pe teritoriul său, au dat acordul pentru găzduirea închisorilor şi au asistat tehnic la predarea deţinuţilor şi transferul pe aeroporturi.

România trebuie să plătească 100.000 de euro unui deţinut torturat în centrul secret de detenţie al CIA găzduit pe teritoriul naţional. Ioan Talpeş a negociat înţelegerea cu CIA şi a recunoscut că au fost „una-două locaţii” puse la dispoziţie.

CIA a dat milioane de dolari în numerar

Documentele instanţei de la Strasbourg relevă că România a acceptat activităţile CIA după ce preşedintele Ion Iliescu şi-a dat acceptul la solicitarea agenţiei, consilierul pentru securitate naţională, Ioan Talpeş, stabilind amănunte ale colaborării cu serviciul secret american. Activităţile au fost cunoscute şi de Traian Băsescu, după preluarea mandatului, în 2004. Instanţa menţionează că serviciul de informaţii al armatei, condus de generalul Sergiu Medar, a stabilit legătura cu CIA în asigurarea locurilor secrete de detenţie. În CSAT, membrii civili, directorii SRI şi SIE, nu au fost informaţi. Raportul Comisiei de anchetă a Senatului SUA, citat în motivarea de la Strasbourg, menţionează că „omologii români” au primit o sumă substanţială de bani, circa 10 milioane de dolari, ca recunoştinţă pentru participarea lor activă. „Pentru a încuraja guvernele să găzduiască în mod clandestin locuri de detenţie, CIA a furnizat milioane de dolari în numerar unor oficiali guvernamentali” (paragraf 549 din decizia CEDO, Nashiri vs Romania, 33234/12). Cine a primit banii în România pentru găzduirea închisorilor secrete? Nu CEDO trebuie să răspundă la întrebare.