A murit actorul Iurie Darie

A murit actorul Iurie Darie, răpus de boală după  mai multe luni de suferinţă. Actorul, în vârstă de 83 de ani, a suferit prima intervenţie chirurgicală pe 21 mai. 

Cinematograful l-a iubit cu patima pentru uluitoarea-i expresivitate, unica in felul ei. Si teatrul l-a iubit. De aici, o popularitate imensa dobandita cu efort, cu ravna, cu iubire pentru meseria sa. Ce daca timpul s-a asternut peste el? Ce daca sunt multi care au uitat de Mihut Galateanu, om de incredere al lui Dimitrie Cantemir, din filmul "Muschetarul roman", sau de Simion Jder din "Fratii Jderi", de maiorul Gheorghe Sontu din "Pentru patrie", de "Dragoste la zero grade", "Pe raspunderea mea", "S-a furat o bomba" sau seria "B.D."-urilor? Noi nu l-am uitat nici o clipa pe marele actor Iurie Darie. Nu am uitat ca a jucat in peste 40 de filme, seriale de televiziune si atat de multe emisiuni pentru copii, ca nu le cunoastem numarul. Nu am uitat ca a stat in fata oamenilor, pe scena sau pe platourile de filmare, cu mandrie, cu atitudinea unui invingator in toate sensurile cuvantului. Ca a dat viata personajelor, s-a simtit iubit, a cantat, a dansat, a desenat pentru copii. Iurie Darie a cuce­rit scena cu talent si devotament. Nu am uitat ca aparitia sa insemna un intreg spectacol, mersul, tinuta, eleganta, nonsalanta, aerul jucaus. 

Tatal sau era invatator din Basarabia, ucrainean de origine, se numea Anatolie Maximciuc, iar mama sa era o moldoveanca pe nume Daria Sarbu. "Tatal meu a murit de tuberculoza, la vreo cinci ani dupa ce s-a casatorit cu mama. Povestea lor e foarte romantica. El era invatator in satul Cot, iar ea... eleva sa. Tata a asteptat-o pana s-a facut mai mare. In vremea aceea, Basarabia era o gradina cu cateva sate. Tata o curta pe mama venind pana la casa ei cu bicicleta. O astepta la gard ca sa iasa din casa. S-au scris multe scrisori, iar mama le-a pastrat. Cand aveam vreo 14 ani, mi le-a dat si mie sa le citesc. Erau de o frumusete nemaipomenita, pline de sfiala. De altfel, tot pamantul acela, binecuvantat, al Basarabiei starnea in noi, copiii, un fel de sfiala, ca in fata unei minuni", recunostea actorul intr-un interviu.
______________________

"Am fost un impatimit care juca rol dupa rol, de la comedie pana la drama"
"Am studiat desenul la Chisinau, la Liceul Hasdeu, in camaruta in care domnul Niculescu, profesorul meu, improvizase un atelier de pictura. Desenam, pictam, faceam grafica, lucram in ulei, faceam acuarela. Ne-am refugiat din Basarabia la Timisoara. De acolo am trimis niste desene la celebra revista a lui Gopo, «Pitigoiul», si la o revista a lui Nell Cobar. Am primit raspunsul: «Continuati, aveti talent». Si am conti­nuat! Cand am venit la Bucuresti aveam in buzunare doua sfaturi. Profesorul de romana mi-a spus: «Sa dai la actorie!?». Profesorul de desen: «Sa dai la arte plastice!». Ascultator... am dat la amandoua. Am urmat cursurile de pregatire la amandoua, am dat admitere la amandoua, am intrat la amandoua... Dar am ales Teatrul. Dragostea pentru copii am mosteni­t-o de la mama, iar talentul de desenator, de la tata. Intr-o vreme, faceam turnee prin tara cu spectacole pentru copii. Istoriseam si desenam o poveste simpla, dar plina de haz. Am avut un succes nebun. Eu tineam sa fiu un bun actor. Ma framantam pentru fiecare rol. Munceam enorm! Intram cu tot sufletul in pielea personajului si cu toata daruirea. I-am avut profesori pe Mihai Popescu, Marietta Sadova, pe Ionescu-Gion! Si acum aud cum imi spunea marele actor care a fost Ionescu-Gion la ureche: «Stai, rabda si fa-l!». Am fost un impatimit care juca rol dupa rol, de la comedie pana la drama. Am avut parteneri ilustri, de la care am «furat» meserie cat am putut. Un moment important din cariera mea a fost Teatrul de Comedie. Ii datorez acest dar lui Radu Beligan, care a avut flerul sa adune cativa actori care aveau sa faca faima acelui teatru. Tot in acel timp a venit regizorul Lucian Giur­chescu si, foarte curand dupa el, magicianul David Esrig. El a cladit un fel de catedrala in teatru. Ii datorez enorm."
Astăzi e ziua ta: Iurie Darie - Jurnalul Național, 14 martie 2012
 ______________________

"Iubire, numai iubire, vorba cantecului"
"Ma simt tanar si ferice. Nu e vorba de inconstienta, e vorba de o mostenire de familie. Mama mea a trait multi ani si, cu toate ca s-a refugiat din Basarabia impreuna cu copiii, cu toate ca a pierdut un sot tanar si asa mai departe, uite ca am trait, am ajuns oameni in toata firea, eu si surioara mea, ne simtim bine la varsta noastra, ceea ce dorim si altora. Pentru mine ziua de nastere a fost intotdeauna o mare ocazie de a ma intalni cu cei foarte dragi. Am avut o mare bucurie in viata, am iubit copiii, m-am dedicat lor de foarte tanar, cand eram si eu copil, toata viata am avut oameni in jur si prieteni. Acum, cand implinesc si eu o suma, nu spun cati ani, am o mare bucurie ca, langa mine, de multi ani, e actrita Anca Pandrea; este bucuria de a-mi fi alaturi de atata vreme si bucuria ca putem sa declaram ceea ce declaram noi acum, in zilele astea, unul altuia: ca ne iubim, ceea ce e mare lucru.

Fiecare aniversare a constituit pentru mine o analiza. In trecut nu se chemau analize, dar oricum, o privire in urma, sa vad ceea ce am putut sa fac, daca am fost fericit... Am avut cateva ganduri pe care eu le doresc tuturor: numai si numai fericire si iubire, «Iubire, numai iubire», vorba cantecului nostru. Chiar acum cateva minute ma gandeam ca mai am inca atatea de facut din ceea ce am promis. Vreau sa incep o emisiune pentru copii. Cu desene, bineinteles.

E o misiune a mea sa am dragoste de copii asa cum avea si mama mea, educatoare, si tatal meu, invatator, si al doilea tata, secretar de liceu si asa mai departe. In zona asta a copiilor, mai mici sau mai mari, am trait toata viata si am fost foarte fericit. Si ultimul copil, pe care-l iubesc cel mai mult, e Anca. De ziua mea imi doresc sa fiu sanatos, pentru ca tocmai am trecut peste un hop cu bine datorita domnului profesor doctor Irinel Popescu.

Viata mi-a oferit mereu si mereu surprize. Avand in vedere meseria mea de actor, am avut legatura cu atatia oameni care au avut fel de fel de piedici in realizarea proiectelor lor. Mi-a parut rau pentru ei si de aceea ii multumesc lui Dumnezeu, ca sunt unul dintre putinii, poate, favorizati ai sortii care la varsta asta, la 70 si ceva - stiti dumneavoastra cat - mai spera sa fie fericiti in continuare. Eu cred in aceasta perpetuare a generatiilor si, atunci cand o sa-mi vina randul, o sa fiu fericit ca o sa stau langa mama mea, care s-a prapadit, langa tatal meu, cei doi tati ai mei, intre prieteni si langa Anca. Sunt un om cu constiinta treaza ca traim intr-o lume foarte ciudata, un om care a crezut in iubire si pe care viata nu l-a dezamagit."Astăzi e ziua ta: Iurie Darie - Jurnalul Național, 14 martie 2012