Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un nou studiu al Universității de Stat din Washington a relevat că o singură expunere la un pesticid toxic, în timpul sarcinii, a fost asociată cu riscul de îmbolnăvire timp de până la 20 de generații ulterioare. O descoperire surprinzătoare a cercetării a fost că aceste efecte nu doar că persistă, ci pot deveni chiar mai severe în timp.
Cercetarea echipei de la Washington State University (SUA), ale cărei rezultate au fost publicate, în luna februarie, în Proceedings of the National Academy of Sciences, a fost realizată pe șobolani și s-a concentrat asupra vinclozolinului, un fungicid din clasa dicarboximidelor, utilizat în agricultură pentru combaterea mucegaiului și a putregaiului la o varietate de culturi (viță de vie, pomi fructiferi, legume, plante ornamentale).
Mai exact, studiul a analizat 20 de generații de șobolani proveniți dintr-o femelă gestantă expusă la vinclozolin - doza fiind ajustată la un nivel considerat scăzut, sub cel estimat pentru expunerea medie umană prin dietă -, cu scopul de a vedea impactul pe termen lung al expunerii la substanțe toxice și al moștenirii epigenetice transgeneraționale.
Ce este moștenirea epigenetică transgenerațională
Spre deosebire de mutațiile genetice (mult mai cunoscute de publicul larg), modificările epigenetice nu modifică secvențele de AND, ci felul în care organismul „citește” aceste gene. Mai exact, ele influențează modul în care genele sunt activate sau dezactivate, modificând, practic, felul în care funcționează.
Studiul a fost coordonat de Michael Skinner, profesor de biologie la Washington State University, care cercetează de peste două decenii modul în care factorii de mediu pot influența moștenirea biologică. Potrivit acestuia, efectele pot apărea deoarece substanța afectează linia germinală, adică celulele din care se formează spermatozoizii și ovulele.
În acest studiu, cercetătorii au observat că și o singură expunere la acest fungicide, în timpul sarcinii, a produs astfel de modificări în spermatozoizi și ovule, care au fost apoi transmise mai departe, generație după generație, crescând riscul de apariție a unor boli la urmașii animalelor studiate.
Expunerea unei femele gestante afectează simultan atât fătul, cât și celulele germinale ale acestuia, din care se vor forma generațiile următoare, a explicat prof. Skinner.
Modificările produse la nivelul celulelor reproductive persistă pe termen foarte lung, la fel ca o mutație genetică, chiar dacă ADN-ul nu este modificat.
Efectul nu se atenuează în timp, așa cum se credea până acum
O descoperire surprinzătoare a fost că efectul expunerii la astfel de substanțe toxice nu se diluează automat în timp, așa cum se credea anterior. Ba, din contră, riscul a părut chiar să crească, pe măsură ce au apărut noile generații, iar problemele de sănătate moștenite ale șobolanilor au continuat să se agraveze în timp.
Într-un alt studiu recent, Skinner și colegii săi au monitorizat șobolanii timp de 10 generații după o singură expunere la vinclozolin, pe care cercetările anterioare le-au asociat cu potențiale efecte asupra sănătății, inclusiv perturbări endocrine și cancer. Expunerea a crescut riscul de boală la șobolani, au constatat ei, iar acest efect a persistat pe parcursul tuturor celor 10 generații, ridicând întrebări despre cât de mult poate rezista - și cât de grav poate deveni.
Pentru noul studiu, cercetătorii au continuat să urmărească aceeași linie de șobolani cu expunere ancestrală la vinclozolin pe parcursul a 20 de generații.
Bolile asociate cu această expunere au inclus afecțiuni renale, tulburări ale prostatei, probleme ovariene și testiculare, precum și dereglări reproductive, conform cercetării, și atât linia maternă, cât și cea paternă au transmis alterările epigenetice.
În primele 14 generații, incidența bolilor a rămas relativ constantă, însă problemele s-au agravat la generațiile următoare. Începând cu cea de-a 15-a generație, cercetătorii au observat o agravare bruscă, cu rate ridicate de mortalitate în timpul nașterii, atât la mame, cât și la urmași.
„Până la generația a 16-a, a 17-a, a 18-a, boala a devenit foarte prezentă și am început să observăm anomalii în timpul procesului de naștere”, a spus Skinner, conform Science Alert, adăugând că ori mama, ori toți puii ar fi murit, „deci era o patologie foarte letală”.
Deși acest studiu a implicat rozătoare, iar rezultatele nu demonstrează direct că același lucru se întâmplă la oameni, astfel de rezultate dramatice într-un model atât de familiar al mamiferelor sugerează că există implicații semnificative pentru omenire, spun autorii studiului.
Trebuie precizat că șobolanii sunt utilizați pe scară largă în cercetarea științifică, biologică și medicală deoarece reprezintă un „organism model” ideal (circa 90% dintre genele lor sunt similare cu cele umane). Șobolanii au sisteme de organe (cardiovascular, nervos, endocrin) care funcționează similar cu cele ale oamenilor, făcându-i excelenți pentru studierea bolilor umane.
În cazul șobolanilor, 20 de generații pot trece în doar câțiva ani. La oameni, același interval ar însemna câteva sute de ani. Cu toate acestea, cercetătorii cred că studiile epigenetice ar putea ajuta medicina să identifice riscurile mai devreme și să dezvolte strategii bazate pe medicina preventivă.
„Există o întreagă serie de abordări de medicină preventivă care pot fi adoptate înainte ca boala să se dezvolte, pentru a întârzia sau preveni apariția bolii”, a subliniat Skinner.
Astfel de cercetări ar putea ajuta la evidențierea ratelor în creștere ale mai multor boli cronice, de exemplu, indicând posibilitatea ca diagnosticul pe care cineva îl primește în prezent să aibă rădăcinile, de fapt, în expunerea unui strămoș la anumite substanțe toxice, cu decenii sau chiar secole în urmă.
Interzis în UE, dar ar putea ajunge în România prin alimentele aduse prin acordul Mercosur
Potrivit autorilor, rezultatul cercetării oferă indicii importante despre modul în care numeroasele substanțele chimice din mediul modern ar putea influența sănătatea pe termen lung și foarte lung.
Vinclozolinul, spre exemplu, fungicidul inclus în acest experiment, a fost utilizat pe scară largă, începând cu anii 1970, inclusiv în Europa, însă din cauza efectelor sale nocive asupra sănătății umane și a mediului, în special ca perturbator endocrin, utilizarea sa a fost restricționată drastic sau interzisă în multe țări.
În Uniunea Europeană, vinclozolinul (care se găsea pe piață sub mai multe denumiri comerciale) nu mai este autorizat ca substanță activă în produsele de protecție a plantelor. Cu toate acestea, fungicidul poate persista în mediu, acumulându-se în sol și apă.
Mai mult, ar putea ajunge în țara noastră odată cu alimentele aduse prin acordul UE - Mercosur.
Mercosur este un bloc comercial sud-american format din Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay ca membri cu drepturi depline, în timp ce Bolivia a aderat oficial în iulie 2024, fiind în proces de integrare.
Brazilia, spre exemplu, a fost istoric un mare utilizator al acestui pesticide toxic, dar reglementările recente l-au eliminat de pe lista substanțelor autorizate. În Argentina, utilizarea este restricționată, fiind eliminat din majoritatea producțiilor agricole comerciale. În Paraguay, Uruguay și Bolivia, produsele pe bază de vinclozolin nu mai figurează ca fiind înregistrate pentru utilizare curentă, însă procesele de radiere pot dura și pot exista stocuri vechi sau utilizări reziduale ale substanței toxice.
Citește pe Antena3.ro
