Organele băsiste primiseră de cu seară “ştirea” că “o să vină adeverinţa”. Era ca o mare uşurare pentru propagandişti să-l absolve pe Băsescu Traian de ceea ce ştia tot satul, dar nu recunoştea bărbatul. Adică, o colaborare cu Securitatea. Cât de mare, cât de lungă, cât de adâncă a fost relaţia dintre tânărul elev al Şcolii de Marină din Constanţa, devenit apoi ofiţer de punte, comandant de navă, agent (naval) la Anvers, şef al Inspectoratului de Navigaţie Civilă, cu instituţia “ochilor albaştri”, a rămas mereu un subiect de interes. De când se agită CNSAS să dea note de bună purtare lui Băsescu, au fost emise câteva adeverinţe de necolaborare. Cea mai recentă, este a patra la număr. Deja, nu mai este o ştire că Băsescu “nu a colaborat”. Este ca în bancul cu ciobanul care dă alarma cu repetiţie că vine lupul. După ce sătenii i-au sărit în ajutor degeaba, atunci când chiar a venit animalul fioros, n-a mai ieşit nimeni să-l ajute pe cioban. Acum “ciobanul” nostru este la a patra adeverinţă. CNSAS nu a găsit documente despre “Băse+Secu=Love” nici în verificările anterioare din 2002, 2004, 2006.
Sunt însă câteva voci care susţin că CNSAS nu caută unde trebuie. Adeverinţa nr. 4 fluturată pe catargul “crucişătoarelor” băsiste poate fi contestată în termen de 30 de zile.
Adeverinţele de bună purtare ies pe “malul” lui Băsescu precum mesajele puse în sticle şi purtate ani mulţi de curenţi. Acum CNSAS a “pescuit” un raport trimis de Băsescu Traian de la Anvers către Centrala din România. “Sticla” vine la ţanc, ca o confirmare că Băsescu a fost “curat” şi la intrarea în mandat, şi acum, în prag de pensie prezidenţială. Prietenul Bichir, ajuns chiar membru CNSAS, declara ritos că ediţia a IV-a a operei “Băsescu nu a fost securist” este o “decizie clară, univocă”. “Cadriştii” de la “bulină”, care au şi “documente”, afirmă prin Bot că “noua adeverinţă a fost dată în baza unor rapoarte care include (n.n. asta-i gramatica pe stil nou) aspecte economice şi comerciale din perioada în care Traian Băsescu deţinea o funcţie la Navrom şi ele nu fac referire la atitudini specifice regimului comunist”. Clar? Absolut deloc!
Turnătorie în stil “pur Băsescu”
În 2010, acelaşi ziar, Evenimentul zilei, publica un lung interviu cu Andrei Pleşu, care fusese membru al CNSAS.
Reporterul, Mirela Corlăţan, întreabă: “Cum vă explicaţi că dosarul lui Băsescu creat de Securitate, a cărui existenţă e confirmată de documente oficiale, nu se găseşte, totuşi în arhive?”. Pleşu răspunde: “Am văzut la un moment dat la CNSAS un dosar, nu ştiu în ce circumstanţă, şi am în minte o notă a lui Băsescu ce se referea la un conflict pe vapor”. Şi continuă Pleşu, spunând că era o delaţiune “în cel mai tipic stil Băsescu”: “În ziua cutare, am făcut cutare, cutare subaltern a sărit la bătaie... S-a întâmplat cutare şi cutare...”. Era ceva în stilul de “băiat de băiat”.
Reporterul insistă: “Potrivit unor documente prezentate de Direcţia de Contrainformaţii Militare în instanţă, în procesul lui Băsescu cu Mugur Ciuvică, ar fi avut totuşi un dosar de informator, în perioada studenţiei. Credeţi că este posibil ca dosarul să mai existe?”. Pleşu nu răspunde direct, ci explică de ce unii ofiţeri au distrus dosarele. Dar spune că CNSAS “era o cacealma”, iar Băsescu “e influenţat de Servicii”. Evenimentul zilei din 29 septembrie 2010 arată puţin altfel decât Evenimentul zilei din 13 februarie 2014!
Profesorul Adamescu îl “deconspiră” pe Băsescu
Ovidiu Adamescu a fost profesor la Institutul de Marină din Constanţa. Mi-a acordat în primăvara anului 2007 un amplu interviu care a fost preluat de televiziuni. Adamescu relatează pe larg cum a fost admis Băsescu în Institutul de Marină cu ajutorul unui ofiţer de Securitate. Evoluţia năbădăiosului student a fost “ocrotită” de acelaşi ofiţer, Dospimoiu, din a cărui grupă de zece informatori făcea parte şi Băsescu. Un comunicat vehement al Instituţiei prezidenţiale spune doar că eram un “pretins ziarist imparţial”, iar Ovidiu Adamescu “o persoană în vârstă”, care prin trecutul său “este foarte departe de a fi o sursă credibilă”.
CNSAS nu a luat în analiză mărturiile fostului profesor de la Institutul de Marină deoarece avea nevoie de “înscrisuri” şi “angajamente”. Nu ştim dacă au fost chemaţi vreodată pentru a depune mărturie ofiţerii de Securitate indicaţi de Ovidiu Adamescu în calitatea lor de “coordonatori” ai informatorilor din Institutul de Marină. Interviul televizat a avut o singură urmare: mi-a fost spartă maşina ziua în amiaza mare, şi “extrasă” caseta care conţinea circa o oră şi jumătate de discuţie cu Adamescu, “curioşii” dorind probabil să afle integral conţinutul acesteia.
Mugur Ciuvică a pierdut procesul intentat de Traian Băsescu. Instanţa nu a putut investiga informaţiile oferite de Mugur Ciuvică număr dosar ş.a. de la Direcţia de Contrainformaţii Militare.
Ofiţerii de Securitate care au coordonat “spaţiul” Belgia au avut în timpul mandatului lui Băsescu Traian funcţii înalte în administraţie. Fiica unui asemenea securist este europarlmentar, colegă şi prietenă cu Eba.
Aviz de la Elena Ceauşescu
Ediţia a IV-a a operetei “Băsescu nu a fost securist” a fost lansată spre public. Puţin credibilă şi această nouă “bulă de iertare” emisă de CNSAS. Pe când adeverinţa adevărată?
Se lucrează deja la ediţia a V-a. În arhivele Secţiei de cadre a Comitetului Central al PCR era obligatoriu un referat pentru numirea în funcţia de director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile. Funcţia era asimilată cu cea de adjunct de ministru şi impunea, de regulă, o discuţie a candidatului cu Elena Ceauşescu. Iată de ce este o activitate frenetică pentru găsirea documentului care “l-a uns” pe Băsescu Traian în nomenclatură.