x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Shukar. Furatul miresei la ţiganii din Moţca. Povestea nunţii de Paşti, un obicei străvechi la romii moldoveni (Iaşi)

Shukar. Furatul miresei la ţiganii din Moţca. Povestea nunţii de Paşti, un obicei străvechi la romii moldoveni (Iaşi)

de Cristinel C. Popa    |    21 Apr 2014   •   14:17
Shukar. Furatul miresei la ţiganii din Moţca. Povestea nunţii de Paşti, un obicei străvechi la romii moldoveni (Iaşi)

Cel mai frumos bal ţigănesc din toată Moldova are loc de Paşti, la Moţca, Iaşi. În această localitate, în fiecare an, a doua zi de Paşti are loc o mare petrecere. Am fost de faţă la un astfel de eveniment. Romii au cântat, au dansat şi s-au veselit până în zori în curtea celei mai importante gospodării ţigăneşti din comună. Tradiţia de peste un veac a romilor "românizaţi” din întreaga Moldovă a renăscut odată cu sărbătorile. Sute de ţigani, unii veniţi cu limuzine luxoase chiar de la mare depărtare, din Bucureşti ori din Franţa, s-au adunat în curtea gospodarului Viorel V. din Moţca (Iaşi), ai cărui feciori şi-au ales astfel miresele. Balul din localitate a împlinit peste un secol, dar vremurile nu l-au schimbat prea mult: a rămas acelaşi loc de adunare pentru cei care vor să-şi peţească public nevasta, să scape de iubita nedorită, să-şi aranjeze cumetriile ori pur şi simplu să pună ţara la cale. Salbele cu sute de cocoşei nu au ieşit la iveală, dar au fost expuse toalete scumpe. Iar copiii şi bătrânii au avut un motiv de întâlnire.

Cerere în căsătorie de Paşti

Petrecerea a început cu puţin după-amiază. Mai întâi au venit muzicanţii, formaţie "aleasă pe sprânceană” de la Iaşi şi tocmită cu 2.000 euro. Clapele acordeonului străluceau în soare, mânuite cu dibăcie. Tânărul de la orgă atrăgea ca un magnet amatorii de triluri săltăreţe. Gospodinele nu mai pridideau cu aranjatul, machiatul şi împodibitul mirilor, dar şi ai celor ce urmau să participe la petrecere. Toate hainele sunt noi, iar în curtea ţiganului organizator al balului, miroase a parfum de firmă, a ţuică şi a slănină prăjită. Gazdele se prind de mână. În aşteptarea invitaţilor se învârt într-o horă frumoasă. Cântăreţii de la Gipsy Band au adunat în curtea şi la gardul lui Voicu jumătate din suflarea satului, romi şi români deopotrivă. Cu tupeu, şi cei mici au intrat în bătătură şi s-au pus pe dans. Alţii, în afara curţii. Taţii îşi ţineau fetiţele sus, deasupra capului, să vadă mai bine, iar necăjiţii satului treceau pe drum trăgând cu coada ochiului. La poarta gospodarului au prins a opri maşini frumoase, scumpe, cu numere de înmatriculare din alte judeţe. Au urmat şi grupurile de fete şi băieţi, toţi aranjaţi pentru petrecerea esenţială din viaţa lor. Pământul din curte şi puţinul praf stârnit de dansul înfierbântat nu i-a oprit să mănânce cu nesaţ friptura la grătar coaptă sub ochii lor. Iar gura de coniac luată la intrare le-a alungat timiditatea. "Balul nu s-a schimbat prea mult de-a lungul timpului. Doar muzica s-a adaptat timpurilor de acum şi e mai multă linişte. La balul nostru nu s-a întâmplat niciodată vreun necaz”, a spus Benone Ştefan, unul dintre liderii romilor din Moţca. La bal au venit însă şi românii din comună, că, la Moţca, înfrăţirea dintre cele două etnii e veche: "Ne înţelegem bine, nu mai există discriminare şi s-a întâmplat ca ţigani de-ai noştri să se însoare cu românce şi invers”. Toiul petrecerii a fost însă aproape de miezul nopţii, atunci cînd "dirijorul” balului, adică fiul gospodarului în a cărui curte a avut loc petrecerea, a ales regina, acea fată pe care o iubeşte. S-a mai întâmplat însă cu ani în urmă ca băiatul să vrea să-i dea fetei "papucii” şi a lăsat-o cu "buza umflată”, n-a făcut-o "crăiasă”. "Se mai întâmplă şi aşa, iar fetele au mari emoţii, pentru că tinerii ţin totul secret. Anunţarea reginei şi hora în care se prind, dansul ţiganilor, înseamnă de fapt nu doar o confirmare a iubirii, ci şi o cerere în căsătorie", a explicat Benone Ştefan.

Fuga cu iubitul/iubita

La bal nu vin doar tinerii, ci şi părinţii lor, care-şi pot astfel rezolva problemele pe ritm săltăreţ. Între o înghiţitură de coniac fin şi o friptură la grătar, aceştia vorbesc despre viitoare încuscriri ori încumătriri. Dar se întâmplă, ca de fiecare dată, părinţii să aibă şi şocuri, pentru că balul le dă idei celor cu sângele fierbinte. "Când un băiat şi o fată vor să se ia, dar părinţii unuia dintre ei nu-l plac pe iubit, atunci copiii fug. Se duc la mare ori la munte, stau câte o săptămână, iar în timpul ăsta taţii şi mamele se înţeleg şi se împacă cu gândul. Apoi, când copiii se întorc, se pregăteşte nunta”, a mai spus gospodarul rom din Moţca. Celor tineri nu le e greu să fugă de acasă. Mai întâi, pentru că aşa e tradiţia, iar în al doilea rând pentru că toţi au maşini şi permis de conducere. "Şi fata mea a făcut aşa, chiar acum doi ani. A plecat la mare cu băiatul pe care-l iubea şi pe care eu nu-l vroiam de ginere. Au stat o săptămână şi în timpul ăsta am fost de acord cu orice, numai să mi se întoarcă fata acasă”, ne lămureşte Bebone Stefan. De fapt, cu ani în urmă, chiar el a organizat balul, şi nu pentru prima dată. Apoi a venit rândul lui Voicu, tatăl a doi băieţi de însurat, iar peste ani, cine ştie cine s-o mai ocupa. La Moţca e onoare mare să fii "dirijorul” balului, adică tânărul însurăţel, feciorul gospodarului ce organizează o astfel de nuntă de Paşti. Pentru a ajunge într-o astfel de poziţie privilegiată se intră chiar într-un fel de concurs. Invitaţiile se trimit cu câteva luni înainte în judeţele învecinate şi chiar mai departe, în ţară. Iar cei chemaţi au şi ei de lucru, pentru că toaletele nu-s de ici, de colo, iar coafurile au nevoie de multă muncă.

Cadouri în bani pentru tinerii însurăţei

Toţi cei care vin la bal sunt întâmpinaţi cu o băutură fină şi bomboane, dar şi cu un vas în care trebuie să pună un plic cu bani. Suma depinde de puterea lor financiară şi de dorinţa de a fi apreciaţi, dar contribuţia nu e obligatorie. Şi dedicaţiile muzicale costă, caz în care, la fel, fiecare dă cât vrea: 50, 100 de euro, un milion de lei, două, trei... Dar cei care iubesc nu se opresc şi fac orice pentru aleasa inimii. Şi nu e de mirare, pentru că romii din Moţca, cândva pricepuţi fabricanţi de ceaune, clopoţei şi linguri, au ajuns acum toţi comercianţi. Si tocmai de aceea spun că nu aparţin unui grup anume de romi, ci romilor "românizaţi”.

×