Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mecanismul care îmbogăţeşte unele firme, în detrimentul statului roman, este atât de subtil, încât e greu de depistat, deşi funcţionează foarte bine, de mulţi ani. Culmea, cele mai eficiente metode nu sunt prin contractele bănoase, care au câştig garantat, la vedere, ci sunt cele perdante. Prin imposibilitatea achitării facturilor, statul devine bun de plată, după ce firmele îşi câştigă drepturile în instanţa de judecată, iar aşteptarea merită, chiar dacă poate dura până la zece ani, pentru că astfel, statul român devine cea mai eficientă bancă din lume, cu dobândă de 0,01% pe zi, conform contractelor încheiate. În acest timp, cei care şi-au plasat banii în contracte aparent păguboase se pot declara victime, deşi toţi ştiu că au câştigul garantat.
Pe lângă marile tunuri date statului român, prin contracte precum Bechtel, din care ani la rând s-au încasat sume enorme de bani, chiar şi fără să se execute lucrările de infrastructură, mai sunt câteva sute de firme care au intrat în acelaşi joc, fără să atragă atenţia prin valoarea contractelor. Firmele care aparent pierd bani din contracte neplătite de instituţiile statului de fapt câştigă cel puţin 300% din valoarea iniţială. Aşa se poate explica de ce participă mereu la licitaţii sau sunt invitate direct, să preia contracte, aceleaşi firme, deşi au fost mari probleme cu plăţile, din partea instituţiilor. Fenomenul poate fi verificat, în ultimii 15 ani, în cazul tuturor companiilor private care au lucrat cu instituţiile statului, iar mecanismul a fost descris deja în rapoarte ale Curţii de Conturi, din 2016 până astăzi. „Practic, pentru aceste firme, statul este cea mai bună bancă din lume, unde poţi să-ţi plasezi banii şi să primeşti dobândă de 0,01% pe zi. Au fost deja situaţii, uşor de verificat, în care contractele au avut valori de cel puţin 100.000 de euro, iar suma totală câştigată de firme, după ce au dat statul în judecată, a fost de cel puţin 300.000 de euro, deci un câştig de 100%, garantat de stat”, explică un expert în audit.
Facturile nu se pot achita parţial
Mai grav este faptul că atunci când funcţionarii încearcă să achite măcar o parte din factură, astfel încât să nu se mai încarce instituţiile cu toate penalităţile, se lovesc de imposibilitatea impusă prin lege. „Practic, dacă dintr-un contract de 500.000 de euro, de exemplu, se execută corect 90% şi s-ar putea achita, dar 10% nu s-a executat, conform cu legislaţia în vigoare, statul român este bun de plată, de trei ori mai mult faţă de suma iniţială, în următorii zece ani, pentru că instituţia nu poate face plata facturii, firma dă statul în judecată şi urmează să câştige, cu tot cu despăgubiri, demonstrând că a executat lucrarea. Acest lucru este posibil pentru că nu firmele în cauză sunt vinovate de nerespectarea prevederilor legale, ci instituţiile sunt cele care nu pot face plăţile, pentru că nu s-au respectat nişte prevederi legale, dar aceste lucruri nu sunt specificate în contracte. Tot acest mecanism se bazează pe nişte neconcordanţe legislative, care nu au fost corectate”, mai spune expertul. Câştigul firmelor este, de fapt, mult mai mare, pentru că banii plasaţi astfel nu sunt reali, ci reprezintă contravaloarea unor produse sau servicii care se vor plăti ulterior, iar firmele care au intrat în acest mecanism au zeci sau chiar sute de astfel de contracte cu statul, din care aşteaptă să-şi recupereze banii, ştiind de la început că sumele din contract sunt mai mici decât cele ale pieţei, însă valoarea creşte odată cu trecerea timpului, din penalităţi.
Acelaşi mecanism va da şi fondurile UE înapoi
Tot problemele aparent minore, de neconcordanţă între execuţia lucrărilor şi prevederile legale, ar putea aduce România în situaţia de a da înapoi o foarte mare parte din fondurile europene, în urma auditului. O singură neconcordanţă descoperită de DLAF (Departamentul pentru Lupta Anti Fraudă, corespondentul în România al Organizaţiei pentru Lupta Anti Fraudă) poate face posibilă returnarea întregii sume dintr-un contract, chiar dacă lucrările au fost executate şi verificate periodic. Instituţiile publice care au implementat proiecte cu finanţare europeană sunt acum în pericol de a da toţi banii de la UE înapoi. „Problema este că o neconcordanţă descoperită la audit face ca întregul proiect să fie considerat în neconcordanţă cu legea, astfel încât se consideră că s-a făcut o fraudă. Sunt proiecte implementate impecabil, care au o singură problemă, dar pentru acea problemă descoperită în implementare se compromite întregul proiect. Scandalul încă nu a-nceput, pentru că cererile de returnare a sumelor încă nu au fost comunicate public, însă vor fi foarte multe instituţii şi firme private afectate, sumele fiind de zeci de milioane de euro”, mai explică specialistul.
DLAF a cerut deja mai multor ministere să returneze banii pentru proiectele auditate, iar statul va fi bun de plată, chiar dacă, ulterior, se va îndrepta împotriva celor din mediul privat care au greşit, pentru a-şi recupera banii.
În acest mecanism păgubos pentru stat, la care sunt abonate zeci de firme-căpuşă, sunt implicaţi funcţionari publici care scapă de orice anchetă, de cele mai multe ori, în timp ce la fapte de corupţie sunt încadrate doar câteva dintre contractele mari, vizibile.
