Mocănița de pe Valea Hârtibaciului șuieră din nou

O echipă de voluntari din Sibiu a reușit să facă în România ceea ce autoritățile n-au fost în stare sau poate nici nu le-a păsat. O parte din traseul mocăniței de pe Valea Hârtibaciului a fost refăcut și au fost organizate deja primele plimbări cu turiști în ultimele weekend-uri. Ceea ce era obișnuit în urmă cu un secol, azi reprezintă o istorie pe care trebuie să o prețuim și de care trebuie să avem grijă să nu se piardă în uitare. Câțiva tineri au înțeles importanța acestor lucruri și se zbat, zi de zi, să păstreze vie o piesă din trecut, veche de mai bine de 100 de ani.

Mocănița din Valea Hârtibaciului, o istorie zbuciumată

La sfârșitul secolului 19, mai exact în 1895, începea construcția unei linii de cale ferată care trebuia să lege Podișul Târnavelor de Podișul Hârtibaciului. Din cauza dificultății traseului, care presupunea curbe foarte strănse și o declivitate crescută pentru traversarea dealului Apoldului, s-a ales ecartamentul îngust, standardizat în imperiul Austro-Ungar la 760 mm (distanţa obişnuită este de 1.435 mm). În ciuda întârzierilor provocate de inundații, până la finele anului 1898 erau realizați 48 de kilometri de cale ferată de la Sighișoara până la Agnita. În 1910, autoritățile decideau ca linia să fie prelungită cu încă 62 km, până la Sibiu. Trenul traversa orașul Agnita pe strada principală, împărțind-o cu autovehicule, trăsuri și pietoni. Tot atunci se dădea în folosință și ramura Cornățel-Vurpăr, adăugând încă 13 km la lungimea liniei.

Cu un total de 123 km, avea să devină după război cea mai lungă cale ferată îngustă din România. Zeci de ani scopul ei a fost să transporte localnicii și, mai ales, să transporte resursele din zonă: lemn, sfeclă de zahăr, piei de animale și produse agricole.

Linia a fost funcţională până la sfârşitul anilor ’60, când porţiunea de la Sighişoara la Agnita a fost desfiinţată. În 1998, o dată cu desprinderea CFR în mai multe companii, în vederea privatizării, administrarea liniei a fost preluată de Societatea de Administrare Active Feroviare (SAAF). Mocănița a mai circulat între Agnita și Sibiu până în septembrie 2001, când SAAF a decis să o închidă din lipsă de fonduri. O parte din clădiri, vagoane şi locomotive au fost preluate în 2003 de SFT- Societatea Feroviară de Turism, o societate desprinsă din SAAF care trebuia să valorifice potențialul turistic al liniei.

MOCĂNIȚA HÂRTIBACIULUI, UN SECOL DE ISTORIE

1895 – începe construcția liniei

1910 – linia, prelungită cu încă 62 km

1912 – planuri pentru extinderea liniei la sud de Agnita

1965 – linia dintre Sighișoara și Agnita a fost închisă

1997 – linia secundară Cornățel-Vurpăr a fost închisă

2001 – încetarea a 91 de ani de mocăniță pe valea Hârtibaciului>

Multă pasiunea și ambiția

De aproape 10 ani, un grup de tineri face eforturi să repornească mocănița. Au început cu pași mici, iar rezultatele au început să se vadă. Chiar dacă în viața de zi cu zi sunt programatori, arhitecți sau istorici, în timpul liber sunt voluntarii care lucrează la calea ferată. Susţinuţi de autorităţile locale şi de entuziaşti britanici, se luptă pentru conservarea şi restaurarea treptată a patrimoniului căii ferate înguste care leagă oraşele Agnita şi Sibiu. Asta implică lucrări de întreţinere cum ar fi erbicidarea, curăţirea liniei de arbuşti, înlocuirea traverselor putrede, întreţinerea podurilor, întreţinerea şi restaurarea clădirilor, restaurarea materialului rulant şi au reușit, în multe cazuri să prevină și furturile.

Sufletul acestui proiect este Mihai Boltor, cel care a reușit să adune în jurul lui zeci de prieteni și voluntari cu care să lucreze cot la cot pentru a întreține traseul micului tren.

 „Am fi putut sta acasă, jucându-ne pe calculator sau uitându-ne la televizor, dar la ce foloseşte asta? Aici avem şansa de a face ceva în lumea reală, ceva de care vor beneficia şi alţii şi care ne face să simţim că timpul nostru nu a fost irosit degeaba. Iar cu aceasta vine şi mulţumirea de sine” scrie pe pagina oficială a proiectului.

Asociaţia „Prietenii Mocăniţei”

Din vara lui 2009, s-au organizat oficial sub Asociaţia „Prietenii Mocăniţei”, iar realizările lor au devenit palpabile. Cea mai importantă a fost să treacă linia pe lista monumentelor istorice protejate. Au ajuns până la Fundația Prințului Charles, ambasador al plaiurilor și istoriei transilvanene. Cu mâinile lor, au construit o ciclodrezină (o bicicletă dublă pe șine), iar dintr-un motor de Trabant a mai aparut un vehicul pe șinele mocăniței–motodrezina. „Până acum am reușit, printre altele, diminuarea furturilor și distrugerilor în gările Agnita și Cornățel, restaurarea clădirilor cantonului Coveș, turnului de apă din Cornățel și grajdului gării Alțâna, curățarea liniei și completarea elementelor de prindere lipsă pe o distanță de 7 kilometri între Cornățel și Hosman, vopsirea semnalului prevestitor de intrare în gara Agnita, construirea unui adăpost pentru vagoane la Agnita și restaurarea caroseriei unui vagon de călători”, spune Mihai Boltor, președintele Asociației Prietenii Mocăniței.

Din nou pe șine

În 2010, la Agnita s-a sărbătorit centenarul căii ferate înguste de pe Valea Hârtibaciului. Atunci, "Prietenii Mocăniţei" au împrumutat o locomotivă cu abur de la un austriac stabilit în România care se ocupă de patru linii de mocăniţă din judeţele Hunedoara, Alba, Covasna şi Suceava. Prezenți la eveniment, 11 britanici pasionaţi de restaurarea căilor ferate au fost impresionaţi de eforturile voluntarilor și au decis să le dea o mână de ajutor. Așa a luat naștere grupul de sprijin SARUK - Sibiu Agnita Railway-UK, menit să strângă fonduri şi să promoveze proiectul.

Pentru că „Prietenii Mocăniţei” nu ştiau nimic despre căile ferate, britanicii, cei mai mulți dintre ei specialişti în domeniu, le-au arătat românilor cum să strângă şuruburile, cum să schimbe traversele sau eclisele şi cum să înlocuiască porţiunile de şină furată sau distrusă.

Anul trecut, mocănița de pe Valea Hârtibaciului a fost repornită pentru două zile, când s-au împlinit 105 ani de la inaugurarea căii ferate Sibiu-Agnita. Cererea a fost peste așteptări. Nostalgicii și curioșii s-au plimbat cu micul tren cu aburi pe o distanță de 7 kilometri dus-întors, între stația Cornățel și halta Hosman. Următorul eveniment de acest fel a fost organizat luna trecută.

„Am anunțat totul cu trei zile înainte, pe Facebook. Am avut surpiza să vedem că mii de oameni au venit. Mulți dintre ei nici măcăr nu au apucat să urce în vagon”,  Mihai Boltor,  Asociaţia „Prietenii Mocăniţei

Fonduri europene, greu de accesat

Următoarea călătorie ar putea avea loc la finalul lunii iunie, iar în septembrie va fi organizată a doua ediție a evenimentului Zilele Mocăniței. “Locomotiva nu ne aparține. O închiriem de la o societate care o folosește pe alte patru trasee. O putem folosi doar atunci când e disponibilă. Pentru viitor, avem în plan să strângem fondurile necesare pentru cumpărarea unei locomotive cu aburi, preferabil una dintre cele care au circulat în trecut pe această linie, și recondiționarea mai multor vagoane. S-ar putea depune proiecte pentru fonduri europene. Însă nu este clară situaţia liniei, a proprietarilor terenurilor de sub linie, a clădirilor de pe traseu. Mai ales că firma care o deţine acum, din câte ştiu eu, este falimentară. Aşa că facem ce putem”, mai spune Mihai.

"Prietenii Mocăniței" își mai doresc reabilitarea clădirilor din gara Agnita pentru a funcționa ca sediu al întregului proiect de restaurare, dar și construirea unui adăpost pentru materialul rulant, pe una din liniile gării din Agnita. Totodată se speră readucerea în parametri de funcționare a tot mai multi kilometri de linie, în direcția Sibiu.

Pe termen lung este avută în vedere reabilitarea întregului traseu de cale ferată îngustă Sibiu-Agnita-Sighișoara, inclusiv a derivației Cornățel-Vurpăr, atât în scop turistic, cât și pentru a asigura transportul regulat de călători, dacă va exista cerere.