Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu poate spune, cu toate tăcerile nemeritate, că Dumnezeu nu este cu ea. "Mai ales că mai am o creaţie, cea mai mare creaţie a mea, fiica mea, Amalia, motivaţia principală pentru lupta mea de a schimba faţa lucrurilor", ne-a mărturisit actriţa Aurora Leonte. Astăzi implineşte 54 de ani.
"Trebuie să vă destăinui inainte de toate că actoria include toate celelalte arte, că este cea mai amplă, cea mai misterioasă, cea mai profoundă, cea mai arzătoare, devoratoare, miraculousă, purificatoare, inefabilă şi tragică dintre profesii. Eu mă simt actorul «oglindă a realităţii, a timpului său» (cum defineşte Shakespeare această profesie). Actorul care joacă o seară tragedie şi o alta, comedie, care exprimă sentimente, idei, care arde pentru a comunica, pentru a tămădui, pentru a schimba in bine sufletul şi faţa omenirii. Chiar dacă vă par vorbe mari, actorul care aspiră să atingă o clipă starea de graţie prin propria dăruire şi in sensul celor spuse este profund fericit. Procesul de expresie, de atingere a stării de graţie, in schimb, este profund tragic. Iată de ce o profesie care conţine şi sacrificiul, şi umilinţa, şi măreţia, pe care, desigur, aţi inţeles că o ador cu tot chinul inclus. E nevoie de talent, de inspiraţie, deci de Dumnezeu şi de multă muncă de şlefuire, care se transformă in profesionalism. E cu totul altceva decăt noţiunea demonetizată de «artist», strigată răguşit şi vulgar pe ecranele de televizor. Cineva, nu-mi amintesc sigur cine, poate chiar Caragiale, oricum «persoană importantă», afirmă că amatorul creează din plăcere şi este mulţumit de ceea ce face, pe cănd profesionistul creează din nevoie şi nu este niciodată mulţumit de creaţia sa. Subscriu! Aşadar, aspir mereu la un rol total, nu neapărat la un rol anume, din literatura de specialitate (deşi prefer teatrul de avangardă, de idei, politic, metaforic). M-am format in aşa fel incăt să pot face orice fel de rol, am plăcerea secretă de a construi in aşa fel incăt personajele să nu semene intre ele. Nu aduc rolul la mine, asta duce la manierism, ci incerc să-mi regăsesc adevărul in fiecare personaj. Las ceva din mine acolo! Nu ştiu dacă sunt un om vesel sau trist, am o latură meditativă şi o structură optimistă. De fapt, cea mai mare calitate a mea dată de Dumnezeu este un soi de energie, de putere şi de inţelegere care mă ajută să inving situaţiile dificile. Mă defineşte verbul A ŞTI, de fapt, A FI prin A ŞTI, nu prin A AVEA. Profesional sunt pretenţioasă cu mine insămi (şi, implicit, cu ceilalţi), detest locurile comune, banalul, artificiile, lipsa adevărului, grosolănia, rudimentarismul. Am un drum mai arid, pentru că am selectat valoric şi am incercat să profesez fără să fac compromisuri."
