Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Sunt mândră de trecutul meu..."
Atletismul... un buchet imens de medalii şi emoţii. Un destin ce s-a
contopit cu victoria. Apreciata atletă Gabriela Szabo îşi sărbătoreşte
astăzi ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Sunt foarte ocupată în această perioadă... cu atletismul românesc, fac cursuri de perfecţionare, fac parte din comisii importante din cadrul Federaţiei Internaţionale şi Asociaţiei Europene de Atletism. Avem mari probleme la nivel european în ceea ce priveşte imaginea şi promovarea acestui sport. Trebuie să aflăm cu cine vom pleca la drum pentru următorii patru ani şi pe cine ne bazăm la Olimpiada din 2012.
Am simţit că destinul meu înseamnă sportul de performanţă în momentul în care... am venit la sport. Mai precis la vârsta de 16 ani. Am descoperit atletismul şi nu m-am gândit să mai fac altceva. Îmi amintesc că în 1998 am pierdut titlul de Campioană Europeană în favoarea Soniei O’Sullivan, care acum îmi contestă munca de foarte mulţi ani. Am luat atitudine în acest sens şi sper să aibă ecou... dacă eşti campion olimpic nu înseamnă că te dopezi! Cert este că niciodată la Gabriela Szabo în maşină nu s-au găsit substanţe interzise. Am fost atrasă într-o cursă pe care nici eu nu o înţeleg. Culmea este că îi cunosc pe cei care au stat în spatele complotului şi sunt chiar din Federaţie. Oricum... acea cursă aş vrea să o reiterez, cu toate că mi-am luat revanşa la două săptămâni după ce am pierdut titlul de Campioană Europeană: la Berlin am stabilit recordul european pe o distanţă de 5.000 de metri. Cu Sonia O’Sullivan în cursă, de altfel.
Îmi iubesc toate medaliile... dar pentru un sportiv încununarea cu medalia olimpică este supremă... Ele reprezintă munca mea, dar medalia olimpică nu se poate compara cu nimic altceva. Sunt cunoscută şi apreciată datorită EI.
În momentul în care se înalţă steagul pe prima treaptă a podiumului şi se intonează imnul ţării tale te inundă nişte sentimente care nu se pot explica prin cuvinte. Mă flatează când mi se spune că de când m-am lăsat de sport nu mai avem atletism. Consider că nu am trecut degeaba prin sport. În ultima parte a carierei mele am avut nişte dezamăgiri uriaşe... de asta am şi renunţat la sport şi este pentru prima dată când vorbesc despre acest lucru. Foarte mulţi din lumea sportului şi-au dorit să mă scoată pe uşa din dos a sportului românesc... Sunt o fire foarte luptătoare şi foarte ambiţioasă şi am muncit pentru fiecare realizare. Trebuia să mă retrag ca să nu-mi facă şi mai rău. Cu toate acestea simt că-mi lipsesc munca, emoţiile dinaintea unui concurs, trăirile unice de după o victorie. Am încercat să uit acest capitol minunat din viaţa mea, pentru că nu pot să trăiesc numai în trecut. Sunt mândră de trecutul meu, dar nu pot rămâne... acolo. Mă uit în viitor şi îmi trăiesc prezentul. Sportul a fost şi va rămâne marea mea iubire."
