Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Istoria fotbalului românesc îl reţine drept cel mai tânăr debutant la echipa naţională. S-a accidentat grav la doar 27 de ani, când era cel mai bun fotbalist al României şi liderul Craiovei Maxima. Cel mai strălucit "elev" al şcolii craiovene de fotbal, Ilie Balaci, împlineşte mâine 53 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
De curând, a renunţat la funcţia de manager general al clubului Universitatea Craiova şi a preluat conducerea tehnică a unei formaţii din Kuweit, Al Kazma. "Acum trei ani, când am abandonat meseria de antrenor, am zis că ajunge ce am făcut... şi totuşi, am ajuns la concluzia că este greu fără fotbal. Asta este meseria mea, probabil pentru asta sunt născut, pentru a lucra în fotbal", spunea Balaci.
"Am început sportul la 7 ani şi jumătate cu Piţurcă, cu fraţii Bondici, Călin, Roşca, prietenii mei din cartier. Eram cu toţii la aceeaşi şcoală. La acel moment, pasiunea tuturor băieţilor era fotbalul, pentru că altceva nu prea aveam ce face.
Nu existau computere, internet, nu exista aproape nimic. Din ziua în care am mers la club, la Universitatea Craiova, la centrul de copii şi juniori, şi până în ziua în care m-am lăsat de fotbal, nu am lipsit niciodată de la antrenamente. Din păcate am avut accidentări nenumărate, dar şi atunci eram prezent la antrenamente. Nu mi-a plăcut niciodată să pierd. Satisfacţiile pe care mi le-a adus fotbalul sunt nenumărate.
Aş aminti două dintre ele: atunci când eram copil, la 17 ani, i-am cunoscut pe cei din echipa naţională. M-am întâlnit cu toţi cei care au jucat la Mondialul din '70, pe care eu îl vedeam ca pe o minune. Nu aveam decât un singur televizor, şi acela era alb-negru. Cea de-a doua a fost când am împlinit 18 ani şi am câştigat titlul cu Universitatea Craiova. Dacă ar fi să mă întorc în timp, nu aş mai juca decât câteva meciuri... pentru că nu aş mai purta aceleaşi culori, ci pe cele ale unei echipe din străinătate!
Cu toate astea, aş repeta meciul cu Benfica şi mi-aş dori să nu-l mai joc pe cel de la Baia-Mare. Cea mai mare împlinire personală sunt copiii.
La 53 de ani sunt de două ori bunic şi mă mândresc cu asta. Faptul că sunt şi probabil că voi rămâne în istoria fotbalului românesc este cea mai mare împlinire profesională. Cât despre dezamăgiri, nu pot să uit că, atunci când eram cel mai bun fotbalist al României, m-am accidentat. Ar mai fi una, dar atunci nu cred că ar mai avea sens acest interviu... M-am născut prea devreme. Uitându-mă în urmă, sunt mândru de trecut. În ceea ce priveşte viitorul, deşi nu ţine de mine, îmi doresc să mă simt la fel de bine ca acum şi la 75-80 de ani.
Cele mai frumoase amintiri ale vieţii mele... În primul rând că m-am căsătorit la 18 ani cu femeia pe care am iubit-o şi cu care încă sunt. Apoi, faptul că mi-a adus doi copii de care sunt mândru şi, trebuie să mă repet, faptul că prin ceea ce am făcut probabil voi rămâne în istoria fotbalului românesc."
