x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar "Astazi e ziua ta..." - Marcel Chirnoaga

"Astazi e ziua ta..." - Marcel Chirnoaga

17 Aug 2005   •   00:00
"Astazi e ziua ta..." - Marcel Chirnoaga

Arta pe care o creeaza este pentru el ceva tot asa de indefinibil ca si dragostea. De fiecare data, cu fiecare noua lucrare terminata incheie un ritual al iubirii, inchizand in sertar povestea operelor sortite esecului. Maestrul Marcel Chirnoaga, grafician, scenograf, sculptor, implineste astazi 75 de ani.

"De la o varsta, timpul curge altfel"


"Nu mi-am facut nici un plan de ziua mea. Nu consider ca e o sarbatoare, din cauza varstei pe care o implinesc. Batranetea e ca o boala, dar trece de tot, asa zic taranii romani. Nu-mi aduc aminte sa fi sarbatorit vreodata ziua mea in vreun fel mai special. De la o varsta, timpul curge altfel. Varsta pe care o implinesc acum nu e nici trista, nici vesela, o primesc ca pe un fenomen normal: batranetea. Cea mai mare satisfactie a mea este atunci cand termin o lucrare care imi place. De multe ori, mi se intampla sa incep o lucrare de care sa fiu entuziasmat, iar dupa ce o termin sa nu-mi mai placa. Pe astea le pun in sertar, nu le arat nimanui. Ma mai uit eu din cand in cand la ele, ca sa constat cat am fost de prost. Spre matematici m-as fi indreptat daca nu as fi facut arta. Pentru ca, spre deosebire de arta, in matematicile serioase o demonstratie poti sa i-o faci si lui Dumnezeu, si nu te poate contrazice, in timp ce in arta un critic zice ca sunt destept, altii zic ca sunt tampit, asa incat este discutabila calitatea in materie de arta. In matematici nu exista asa ceva. Eu am facut Matematicile. La algebra si la teoria numerelor l-am avut profesor pe marele nostru matematician si poet Ion Barbu (Dan Barbilian). In 1952, cand am absolvit facultatea, eram singurul lui student la teoria numerelor, iar la algebra axiomatica eram doi. Si mi s-a urcat la cap ca o sa fiu matematician serios si o sa fac si Teorema lui Chirnoaga. Asa ca am niste nostalgii dupa matematici... Am un regret, ca nu am reusit sa le urmez ca lumea. Eram nepotul unui criminal de razboi, generalul Platon Chirnoaga, si am avut tot soiul de neplaceri cu cadrele, cu posturile, si de-aia am ajuns artist. Am avut si norocul sa am niste colegi care m-au incurajat si mi s-a urcat la cap ca am talent. Aveam vreo 35 de ani. Pana atunci mai castigam niste bani cu desene si gravuri, dar nu eram convins ca am talent. Cel mai bun sfat a fost ca trebuie sa ma fac artist."

×
Subiecte în articol: calendar