Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astazi, in Miercurea Mare, Biserica a randuit ca fiecare credincios sa ia aminte la doua exemple: al pacatoasei desfranate, instrainate de Dumnezeu si cel al lui Iuda, ucenicul care L-a vandut, tot astazi, pentru 30 de arginti fariseilor si carturarilor care voiau sa-L ucida.
|
|
|
Credinte populare, traditii, semne
|
|
Joimarita este una din ipostazele in care apare Zeita mortii in Panteonul romanesc. In imaginarul popular, Joimarita are infatisare infioratoare: capul urias, parul lung si despletit, dintii lati si gura cascata. Este asemuita cu o baba zmeoaica, cu o stafie sau cu un duh necurat. Foarte rar este infatisata ca sfanta. Locuinta ei s-ar afla in paduri pustii sau in creierii unor munti inalti. Uneltele de pedeapsa si tortura pe care le poarta cu sine sunt, in exclusivitate, legate de foc: caldaruse sau oala de lut cu foc sau jar, vatrai etc. Legata de cultul mortilor, mosilor si stramosilor, Joimarita viziteaza focurile aprinse in noaptea de Joimari din Saptamana Patimilor. Focurile, adevarate ruguri funerare de incinerare a mortilor, erau aprinse pe podeaua de lut a locuintei, langa morminte si, pentru toti mortii laolalta, in cimitir sau in curtea bisericii. Din Zeita a mortii legata de ritul funerar de incinerare specific populatiei geto-dace inainte de aparitia si generalizarea inhumarii crestine, Joimarita a devenit un personaj justitiar care, la inceputul secolului al XX-lea, controla si pedepsea fetele si femeile lenese, mai ales pe acelea care nu isi terminau de tors pana la Joimari canepa, inul si lana. Neiertatoare, Joimarita folosea mijloace cumplite de tortura: arderea degetelor si mainilor fetelor si femeilor lenese, parlirea parului, unghiilor si degetelor, incendie- rea canepei, caltilor si fuioarelor netoarse. Importanta de altadata a Joimaritei in spiritualitatea romaneasca este confirmata de frecventa ei aparitie in credintele si zicalele populare.
(Profesor Ion Ghinoiu)
|
