Călătorie în frumos

Domni şi domniţe coborâţi parcă din vechi tapiserii, îmbrăcaţi în costume populare se plimbă printre căsuţe.

Domni şi domniţe coborâţi parcă din vechi tapiserii, îmbrăcaţi în costume populare se plimbă printre căsuţe.

Vă invităm să călătoriţi în timp, răsfoind albumul “Costumul Românesc de Patrimoni”, din colecţiile Muzeului Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”. Doamna dr.Doina Işfănoni, director ştiinţific al muzeului, şi doamna dr. Paulina Popoiou, directorul general, au scos din lada de zestre a muzeului cele mai frumoase costume din: Moldova, Dobrogea, Bărăgan, Muntenia, Oltenia, Banat şi Transilvania.

“Acest album îşi propune să arate publicului valori de tezaur, pe care nu are alte prilejuri sau posibilităţi să le cunoască, ne spune dna Doina Işfănoni.. Noutatea acestui album de artă constă în decupajul în vizual, comentariul imaginii pentru a înţelege mesajul costumului, nu doar ca obiect vestimentar de acoperit trupul, ci ca mărturie de spiritualitate şi de creativitate şi de ingeniozitate plastico-decorativă.”

CARBUNARI. “Pe Valea Nerei, în câteva localităţi întemeiate în secolul al XIII-lea de gorjenii plecaţi în Banat... (cei care aveau să producă mangal)  s-a născut un costum original care poartă notele definitorii ale costumului gorjenesc, dar a preluat unele particularităţi stilistice ale broderiilor decorative specifice costumului bănăţean.(...)”

BĂRĂGAN. “Aflat la interferenţa dintre tipologia portului specific Câmpiei Munteniei cu particularităţile decorative din spaţiul dunărean, costumul din satele Bărăganului au câteva trăsături proprii. Costumul femeiesc păstrează cămaşa încreţită la gât cu altiţă şi râuri pe mâneci şi ota sau pestelca cu chenar (catrinţa) decorată cu acelaşi tip de compoziţie, ca pe întreg cursul inferior al Dunării. Costumul bărbătesc se individualizează prin cămaşa lungă până la glezne, cu broderie bigată pe piept, mâneci şi poale, purtată cu brâu roşu lat. Izmenele din pânză au la manşete aceeaşi broderie. Zăbunul năvădit este o spectaculoasă haină scurtă din lână, decorată pe mâneci, guler şi buzunare, cu aplicaţii de găitane(şnururi) şi postav, colorate.”

VLAŞCA. “Costumul femeiesc se individualizează în cadrul portului tradiţional românesc atât prin somptuozitatea şi preţiozitatea broderiilor, cât şi printr-o ingenioasă asociere a pieselor componente. Solemnitatea ţinutei este exprimată prin modul particular de acoperire şi gătire a capului la femeile măritate, cu o maramă de borangic decorată cu rafinate alesături policrome. În conformitate cu morala satului tradiţional, femeile căsătorite îşi împleteau părul, îl făceau coc şi apoi îl acopereau printr-o savantă înfăşurare a maramei. În Vlaşca, aceasta are întotdeauna un colţ adus peste frunte şi celălalt capăt lăsat liber peste piept. La ocazii, femeile tinere din familii bogate adăugau pe frunte o cordea cu icşari sau mahmudele (monede de aur).”

Acestea sunt doar câteva clipe din călătorie. Restul drumului vă invităm să îl parcurgeţi singuri. Merită.

carmen.anghel@jurnalul.ro