Reteta de suflet

14 decembrie 2005

Ei, si fiindca e prea multa carne, prea mult sorici si prea multa "poveste de Ignat" in saptamana asta, pentru acei dintre dumneavoastra care tin postul cel crestinesc al Craciunului, pentru cei care - vorba bunicilor - nu vor "sa se spurce cu carne" in zilele din ajunul Nasterii Domnului, voi scrie astazi o reteta de post. Si nu orice fel de reteta, ci una manastireasca, asa cum am mancat intr-un an, la Namaiesti, in Arges, dupa ce mai inainte ne inchinasem la icoana facatoare de minuni din biserica veche, croita in stanca.

Un ghiveci argesean, dupa o reteta a locului, ne aduse liniste stomacului, asa cum credinta si sfanta slujba ne implinisera inima si mintea. Dupa masa cea simpla si gustoasa, am indraznit a cere reteta si, asa cum mi-a fost data, atunci, demult, v-o dau si eu domniilor-voastre.

Mai intai se iau doi-trei dovlecei si tot atatia cartofi, se curata de coaja si se taie cuburi. Se pune untdelemnul la incins, se calesc trei-patru cepe tocate, doi morcovi mai maricei si o radacina de patrunjel, taiati rondele, doi ardei grasi (taiati cuburi), o varza (taiata fideluta). Dupa ce au prins un pic de rumeneala, se adauga cartofii si dovleceii. Separat se fierb in apa cu sare doua maini de fasole pastai (daca e vremea ei) sau se iau din borcan (din conserva de fasole pastai in apa) si se toarna peste amestecul de legume. Se adauga o vanata taiata felii (pe care s-a presarat mai intai putina sare, sa-si lase zeama amara, si apoi s-a uscat cu un tifon sau un servet). Se calesc in untdelemn doi-trei catei de usturoi taiati felii subtiri si se rastoarna deasupra. (Daca e timpul ei, se poate adauga si o patlagica verde, taiata cuburi.) Se pune sare, dupa gust, si cateva boabe de piper, apoi se lasa pe foc mic, sa fiarba mocnit, cel putin o ora. Cand ghiveciul a fiert si zeama a scazut, se adauga doua-trei rosii taiate felii - sau o jumatate de pahar cu suc de rosii, sau doua-trei linguri cu pasta de tomate dizolvata in apa - si se lasa la cuptor un sfert de ora. Ghiveciul asta este la fel de gustos, fie ca il servesti fierbinte, fie ca il mananci dupa ce s-a racit. Secretul lui este, cum mi-au spus si mie maicutele de la Manastirea Namaiesti, sa ai credinta in suflet.