Fara frica, despre medicamentele care ne vindecă de frică: anxioliticele

Anxietatea este o senzatie de teama, de frica, exagerata si nejustificata. Exista mai multe tipuri de tulburari anxioase, cele mai cunoscute fiind atacul de panica, fobiile (teama nejustificata fata de un obiect sau imprejurare reala), tulburarea obsesiv-compulsiva si anxietatea generalizata.

Tulburarile anxioase sunt foarte raspandite, putand fi intalnite chiar la copii sau adolescenti. Frecventa lor este in crestere, ele reprezintand circa 15%-20% din cazuistica bolilor psihice diagnosticate, iar acest lucru nu trebuie sa reprezinte o eticheta compromitatoare. Este adevarat, trebuie de cele mai multe ori timp si efort, dar aceste maladii pot fi tratate cu succes, insa numai cu ajutor medical specializat. In acest scop, se foloseste terapia medicamentoasa, la care se poate asocia psihoterapia. Exista mai multe tipuri de medicamente ce pot fi folosite in functie de natura tulburarii anxioase, cele mai bune rezultate avand antidepresivele si anxioliticele.

Anxioliticele sunt medicamente care inlatura anxietatea, linistind bolnavul. In trecut, acest efect era obtinut frecvent prin medicamente care aveau rol sedativ -hipnotic, ele linistind, ,,adormind' bolnavul, dar fara a inlatura propriu-zis anxietatea. Medicamentele anxiolitice folosite in prezent isi propun un efect anxiolitic la doze la care sunt foarte putin sedative, astfel incat viata sociala si profesionala a bolnavului sa se desfasoare cat mai normal.

Principala grupa de medicamente anxiolitice utilizate sunt benzodiazepinele. Aceste medicamente actioneaza la nivelul creierului, pe receptorii GABA-ergici. GABA (acidul gama amino butiric) este un neurotransmitator, care inhiba (reduce) transmiterea impulsului nervos. Benzodiazepinele modifica acesti receptori, favorizand actiunea GABA, cu intensificarea efectelor acestuia, inducand o stare de relaxare. Exista mai multe astfel de medicamente: diazepam, clordiazepoxid, oxazepam, medazepam, lorazepam, prazepam, alprazolam, halazolam etc. Unele dintre ele au actiune de scurta durata, altele au efect prelungit. Se administreaza de obicei oral (sub forma de tablete), in 2-3 doze, dar se pot administra si injectabil sau sub forma de supozitoare. Pentru inducerea somnului se iau seara la culcare. Benzodiazepinele prezinta si efect sedativ si de relaxare musculara, iar unele dintre ele, cum ar fi diazepamul, un foarte bun efect anticonvulsivant. In fapt, sedarea este si una dintre principalele reactii adverse, benzodiazepinele neputand fi folosite in tratamentul pacientilor care conduc vehicule sau utilaje ori desfasoara activitati care impun o perfecta concentrare.

Alte efecte adverse frecvent intalnite sunt: ameteala, tulburari de echilibru si coordonare, dureri de cap, oboseala, gura uscata, tulburari de apetit, iar utilizarea prelungita in doze mari poate determina tulburari de gandire, de memorie si concentrare.

Consumul de alcool este interzis in timpul tratamentului. De asemenea, medicamentele sunt contraindicate pacientilor cu apnee in somn sau BPCO (bronhopneumopatie cronica obstructiva). Bezodiazepinele induc o stare de bine si relaxare, de aceea pot determina fenomene de abuz si dependenta. Oprirea tratamentului trebuie facuta treptat, dupa indicatia medicului, pentru ca stoparea brusca poate produce fenomene de abstinenta, manifestate prin stari de agitatie, cu anxietate, tremor, chiar convulsii.

Buspirona este un medicament anxiolitic relativ recent aparut, care nu face insa parte din grupa benzodiazepinelor si nu actioneaza asupra receptorilor GABA-ergici. De aceea, el are un efect sedativ slab, ceea ce largeste aplicabilitatea lui si nu prezinta efect anticonvulsivant. Spre deosebire de benzodiazepine nu produce dependenta. Se administreaza pe cale orala, de trei ori pe zi. Efectele adverse sunt mai putin pronuntate, fiind reprezentate de greata, dureri de cap, ameteli (de obicei la scurt timp dupa ce este luat), nervozitate si insomnie.