Şlefuirea cu prag a dinţilor

O lucrare protetica dentara poate sa se mentina in cavitatea bucala numai daca margi­nile sale se adapteaza intim, perfect la dintii care au fost slefuiti in acest scop. In general, la ora actuala, in clinicile in care se lucreaza la standarde inalte, restaurarile protetice dentare pot fi confectionate cu suficienta precizie si se poate asigura o adaptare intima pe bont (dintele slefuit). O dehiscenta marginala – spatiul dintre marginile lucrarii si dintii de sub aceasta de 50 µm - este considerata a fi acceptabila din punct de vedere clinic in conditiile realizarii unor tratamente stomatologice la standarde occidentale.

Dehiscente (spatii) mai mari pot duce la dizolvarea cimentului cu care au fost cimentate lucrarile protetice dentare. Dizolvandu-se cimentul, intre lucrare si dintii pe care a fost aceasta fixata patrund resturi alimentare care fermen­teaza. In timp, din aceasta cauza, dintii de sub lucrari se pot caria. Inchiderea marginala deficitara reprezinta cauza a 10% dintre esecurile protezarii fixe dupa o perioada medie de 7,4 ani.

Tehnici speciale de frezaj
In cazul lipsei unui dinte, confectionarea unei punti dentare presupune slefuirea dintilor vecini (se indeparteaza cativa milimetri din fiecare fata a acestor dinti – grosimea variaza in functie de materialul ales), urmata de acoperirea acestora cu coroane dentare pe care se lipeste un dinte fals ce inlocuieste dintele pierdut. Pentru ca marginile coroanei sa nu lezeze gingia si pentru a nu fi retentive pentru alimente, este bine ca bontul dentar (dintele slefuit), la nivelul zonei dinspre gingie, sa fie preparat cu prag. Aceleasi principii tehnologice sunt adoptate si in cazul imbracarii unui singur dinte. Din pacate, la noi in tara, in primul rand din cauza inertiei (tehnica slefuirii cu prag a fost adoptata de medicii nostri abia in ultimii 20 de ani), medicii stomatologi care slefu­iesc cu prag sunt foarte putini.

Aceasta tehnica presupune folosirea unor freze speciale si a unor tehnici de frezaj pe care medicul stomatolog si le poate insusi in multi ani de practica. Slefuirea unui dinte cu prag necesita un timp mai indelungat in comparatie cu slefuirea unui dinte in varianta clasica. Un alt motiv pentru care cei mai multi stomatologi romani prefera sa slefuiasca dintii prin metoda clasica (slefuirea tangentiala) este acela ca pentru amprentarea dintilor slefuiti cu prag sunt necesare materiale de fidelitate foarte mare care au preturi foarte mari.

Ce este pragul?
Pragul gingival este o suprafata orizontala care formeaza un unghi de 90 de grade cu axul lung al dintelui. Pragul se realizeaza prin folosirea unei tehnici speciale de frezaj la nivelul dintelui. Pragul este asemanator unui jgheab. Pe suprafata acestuia se sprijina marginile lucrarii protetice. Principalul avantaj al slefuirii dintilor cu prag este existenta unei limite evidente intre marginea lucrarii si dintele slefuit. Mai ales in cazul restaurarilor ceramice (lucrari din portelan), latimea mare a pragului ofera un sprijin adecvat, iar lucrarile sunt mai rezistente la fortele masticatorii. Metoda slefuirii cu prag este mult mai buna din punct de vedere parodontal, in sensul ca terminatia preparatiei dintelui este foarte precisa si atunci inclusiv adaptarea lucrarii dentare poate fi foarte precisa, ceea ce va menaja gingia de orice fel de iritatie. Astfel, va exista o continuitate intre radacina dintelui si marginea lucrarii.

Citește pe Antena3.ro

Care sunt fructele și legumele toxice. Numărul celor cu pesticide peste limitele legale s-a dublat față de anul trecut

In cazul dintilor slefuiti fara prag, marginile lucrarilor imping gingia, o irita, in timp aceasta va fi inflamata, iar ulterior se va retrage. Astfel, marginile lucrarilor dentare vor fi expuse si devin inestetice. De cele mai multe ori, diferentele dintre lucrarile ce au ca suport dinti slefuiti cu prag si cele ce au ca suport dinti slefuiti fara prag sunt vizibile in timp.

O lucrare protetica in cazul dintilor slefuiti cu prag va arata impecabil si la multi ani dupa ce a fost executata. In schimb, in cazul dintilor fara prag, la scurt timp dupa cimentarea lucrarii, gingia din jurul acesteia va capata o culoare rosie violacee (semne de iritatie gingivala). Ulterior, apare inflamatia gingivala. In timp, din cauza inflamatiei persistente, gingia se retrage cu tot cu tesutul osos inconjurator. Astfel, scade implantarea dintilor, acestia capatand in timp mobilitate. Si din punct de vedere fizionomic preparatia cu prag este mult mai buna, acest tip de slefuire permitand obtinerea unei estetici perfecte (in special in zona coletului, langa gingie). Unele tipuri de lucrari protetice dentare se pot executa corect doar pe dinti preparati cu prag.

ASPECT NATURAL. Pacienta din fotografie are toata zona frontala a arcadei superioare restaurata prin coroane dentare pe suport de zirconiu. Dintii de sub lucrari au fost slefuiti cu prag. Marginile coroanelor nu sunt vizibile si au un aspect foarte natural. Gingia este sanatoasa, de culoare roz si nu exista semne de iritatie. Lucrarile din fotografie au fost reali­zate de autorul articolului.