Cancerul de vezică urinară, o afecţiune gravă care poate trece neobservată

Cancerul  de vezică reprezintă o creştere rapidă şi anormală a unor linii celulare ale vezicii. Afecţiunea este cel mai adesea descoperită în fazele incipiente, iar tratamentul are succes dacă boala nu se extinde.

În general, boala este diagnosticată la timp, dar este recurentă şi de aceea, controalele periodice sunt extrem de importante.

Potrivit webmd.com, sângele în urină poate fi un semn al cancerului de vezică. În această situaţie, urina are o culoare mai închisă decât de obicei, fiind maronie sau în cazuri excepţionale roşie. În general, această problemă nu este cauzată de cancer, ci de infecţii, afecţiuni ale rinichilor, medicamente sau anumite exerciţii fizice.

Semnale de alarmă

• Nevoia de a urina, fără rezultat
• Vizite dese la toaletă
• Dureri la urinare
• Dificultăţi la urinare

Factori de risc: FUMATUL

Motivele exacte ale cancerului de vezică nu se cunosc cu exactitate, dar fumatul este unul din factorii de risc. Persoanele care fumează sunt de până la patru ori mai predispuse să dezvolte această afecţiune decât cele care nu au fumat. Chimicalele din fumul de ţigară sunt transportate de la plămâni în sânge, iar ulterior sunt filtrate de rinichi în urină. Compuşii toxici ajung în vezică, având un impact negativ asupra celulelor.

Factori de risc: Expunerea chimică

Cercetărorii au sugerat că anumite profesii cresc riscul de a dezvolta cancer de vezică. Lucrătorii din industria metalurgică, mecanicii, stiliştii sunt printre cei mai expuşi. Persoanele care lucrează cu vopsele, textile sau în îndustria cauciucului sunt la fel de predispuse să sufere de această boală.

Alţi factori de risc:

Orice se poate confrunta cu această factori, totuşi riscurile cresc astfel:

• Sex: Bărbaţii sunt de trei ori mai predispuşi decât femeile să dezvolte cancer de vezică.
• Vârstă: 9 din 10 persoane diagnosticate au peste 55 de ani
• Rasă: Riscul este de două ori mai mare în cazul rasei caucaziene

Diagnostic:

Nu există un set de analize specializat, dar în cazul în care persoana prezintă simptomele specifice, se utilizează analizele de urină şi citoscopia.