Medicaţia aleasă de pacient, o capcană cu consecinţe grave

Medicaţia făcută după ureche, că aşa ţi-a recomandat un cumătru, sau că înghiţi şi tu pastile de astea, că îi merge bine cu ele unei vecine, această automedicaţie este o capcană. Fiecare om are reacţie specifică la medicamente, boala lui este vulnerabilă la anumit tip de doctorii, astfel că acestea pot fi recomandate doar de medic.

Lumea nu cunoaşte în cea mai mare parte un adevăr esenţial despre antibiotice. Ei bine, acestea nu au efect asupra viruşilor, ele sunt potrivite doar în lupta cu microbii, cu infecţiile aduse de bacterii. Când un om este necăjit de o răceală, de un guturai, de gripă, imediat aplică soluţia de el ştiută: se îndoapă cu antibiotice. Atac la baionetă din proprie iniţiativă cu antibiotice puternice, şi virusurile dansează, fiindcă toate afecţiunile menţionate mai sus au la bază un virus.

Din păcate, administrarea de antibiotic, la decizia părinţilor, în caz de guturaie, răceli, gripe se întâmplă şi cu copiii. În aceste afecţiuni virotice, sunt recomandate antitermice, paracetamolul, antialgicele, vitaminele, ceaiurile şi, în caz de gripe, cea mai bună este prevenţia, adică sunt recomandate vaccinurile antigripale. Dacă microbii au dus boala în faza de infecţii, se trece la antibiotice, dar numai la recomandarea medicului. Excesul de antibiotice utilizate “lăutăreşte” strică echilibrul florei intestinale. În intestin, este un armistiţiu între bacteriile bune şi cele îmbolnăvitoare, antibioticele folosite intensiv din proprie iniţiativă perturbă pe lungă vreme balanţa bacteriilor pozitive şi negative din circuitul intestinal.

Când medicul găseşte că sunt utile antibioticele, le prescrie alături de probiotice, prebiotice, care menajează flora din intestin. Un alt exemplu: în frecventele infecţii urinare, trebuie consultat din pripă medicul, el va testa la ce antibiotic este vulnerabil microbul respectiv, dar până la rezultatul acestui test prescrie un antibiotic cu rază mare de acţiune, ca să nu se piardă timp. O mulţime de oameni sunt chinuiţi de dureri reumatice, de suferinţe în articulaţii. Au devenit toţi specialişti în tratamentele împotriva suferinţelor reumatice. Din proprie iniţiativă recurg la antiinflamatoare, fie pe bază de cortizon, fie necortizonice. Habar nu au la ce risc se expun, aceste medicamente antiinflamatoare au şi o serie de efecte secundare negative, ele atacă mucoasa sistemului digestiv şi se ajunge la hemoragii digestive superioare, din care se şi moare. Medicul are competenţa de a însoţi recomandarea de medicamente antiinflamatoare de pilule de protecţie digestivă.

În situaţia când pacientul tuşeşte, nu se trece direct la antibiotice. Medicul stabileşte când tusea a trecut la etapa de expectoraţie purulentă, e semn de infecţie, şi abia atunci recomandă terapia cu antibiotice.